duminică, 13 iulie 2014

Pro-Scris 2 (35-36) / 1 iulie 2005 (text only)

.

PRO-DOMO
Cătălin Ionescu şi Györfi-Deák György - În loc de cuprins

PRO-TEZE
Cătălin Ionescu - Principiile teoretice

PRO-TEST
Cătălin Ionescu - Pre-Cădere : Star Wars 3 sau câteva decenii de copilărie
Györfi-Deák György - Pre-Luare

PRO-EMINENŢE
 * Jules Verne
     Roland Barthes - Nautilus şi „Corabia beată"
     Vladimir Colin - Castelul din Carpaţi, azi
     Mircea Eliade - O călătorie spre centrul pământului
     Györfi-Deák György - Confuzii verniene
     Ion Hobana - Trei simboluri ale anticipaţiei clasice: Robur, „Albatrosul", „Groaza"
     Mikszáth Kálmán - Jókai Mór şi Jules Verne
     Mircea Opriţă - Eternul Jules Verne
 * Cornel Robu
     Györfi-Deák György - Un studiu în albastru
     Mircea Opriţă - Un tratat despre SF
 * J. R. R. Tolkien
     Györfi-Deák György (Repet Ent) - Lista greşelilor găsite în ediţiile Tolkien româneşti
     Györfi-Deák György - Teologie şi Tolkien
     J.R.R. Tolkien - Scrisorile de Crăciun ale tatii (3)
 * Alex Ungureanu
     Dan Popescu - In memoriam Alexandru Ungureanu (şi nu numai...)

PRO-FILE
Györfi-Deák György - Un tărâm de explorat: Borderlands
Györfi-Deák György - Autografe craiovene
Dan Popescu - Sigma 2005
     Cuvânt înainte
     Regulament
     Propuneri
     Cărţi 2002
     Cărţi 2003
     Cărţi 2004
     Cărţi 2005
     Sigma 2001
     Premii 2001
     Apariţii 2001-2004
     Foto-ghicitoare

PRO-PUNERI
Cătălin Constantinescu - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley (1)
Horia Dulvac - Imaginar politic, expresie şi putere
Cornel Robu - Paradoxurile timpului în science-fiction (1)

PRO-POZIŢII
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi - Între aici şi altundeva. Fascinaţia unei Alte Lumi
Györfi-Deák György - O utopologie literară
Györfi-Deák György - SFera şi artele magice
Liviu Radu - Literatură popular-elitistă

PRO-GRESII
Viorel Pîrligras - Lumea lui Tolkien, aşa cum e
Robert Lazu - Lumea lui Tolkien, aşa cum e
Michael Hăulică - Mirări, veşti bune, gelozii
Cătălin Ionescu - Insuportabila frivolitate a prestanţei profesioniste

PRO-TON
Simone Györfi - Halloween, ardeleneşte

PRO-PORŢIE
Link-uri alese
Arhiva on-line
Index de autori

PRO-NUME
Casetă tehnică

PRO-MISIUNE

PRO-SCRIS
Va urma?





PRO-DOMO





ÎN LOC DE CUPRINS


Cătălin Ionescu

Györfi-Deák György


Pro-Scris apare în Zodia Leului Greu, cu mai multe noutăţi tehnice: o nouă variantă de menu - freeware realizat tot de Ger Versluis - de astă dată o variantă cross-browser (vizibil aşadar nu numai pe Internet Explorer ci şi pe Opera, Netscape si FireFox); o nouă adresă de mirror pe serverele reţelei Atspace.com - care va înlocui treptat mirror-ul de pe Web1000 şi noi adrese ale arhivelor on-line din reţeaua Portland - în acest fel arhiva Pro-Scris este vizibilă în întregime on-line, independent de starea mirror-ului.

Ambiţionaţi de denominalizarea monedei naţionale, ne-am străduit mai mult decât de obicei. La umbra euro-ului în floare, toată lumea speră ca incompetenţa şi ineficienţa să fie cernute prin cele patru găuri ale zero-urilor lepădate şi să ne regăsim mândria şi identitatea, să ne transformăm dintr-un popor de milionari pauperi într-unul de oameni inteligenţi, muncitori şi înstăriţi. Trecutul ne arată că această năzuinţă nu e o năzăreală. În prezent, poporenii au doar şansa să scuture măslinii sau să culeagă căpşunele din ţările latine, deloc vecine şi tot mai puţin prietene. Dar părinţii noştri ne-au lăsat o avere: viitorul. Unii nu-i înţeleg valoarea şi preferă să plece peste Marea cea Mare, în Canada sau Australia. Noi însă credem că viitorul ne aparţine.

Va fi dificil, dar nu imposibil. Mulţi absolvenţi de liceu au devenit încă în timpul anului şcolar bursieri ale unor facultăţi prestigioase din străinătate. Da, înainte de a-şi da examenul de bacalaureat. Nu ne putem bizui pe noii înstăriţi. Mentalitatea lor de ciocoi îi opreşte să investească în inteligenţele autohtone, de teamă să nu piardă frâiele din mână. Se feresc de tinerii capabili. În vreme ce ipocriţii deplâng soarta unor Paulescu, Odobleja, Vuia, Coandă, scânteile de geniu autohtone sunt înăbuşite de la prima licărire. Dar dacă ei n-au nevoie de un viitor, noi ni-l dorim prosper şi în bună pace. Pro-Scris are principii şi crede în ele, cercetaţi secţiunea Pro-Teze.

Trăim încă sub ameninţarea conflictelor din Afganistan şi Irak, unde ne sunt omorâţi militarii şi răpiţi jurnaliştii. Marile conflagraţii sunt prezente până şi în actualitatea cinematografică: „Războiul lumilor”, remake-ul lui Steven Spielberg după „War of the Worlds”, celebrul roman al lui Herbert George Wells, şi sfârşitul epopeii galactice „Războiul stelelor”: „Răzbunarea Sith-ului” (Star Wars III). Dacă primul film tocmai a fost lansat, cu celălalt ne-am lămurit deja, lucru care a pricinuit un dublu Pro-Test: Cătălin Ionescu se ocupă cu „Pre-Cădere” de universul creat de George Lucas: „Star Wars 3 sau câteva decenii de copilărie”, în vreme ce pe Györfi-Deák György îl preocupă soarta maestrului Jedi Yoda, personaj deposedat de ochii lui Einstein şi de aura de înţelept, dobândită în trilogia clasică, printr-o „Pre-Luare” prost efectuată de către George Lucas şi Industrial Light and Magic.

Jules Verne a plecat în ultima sa călătorie extraordinară în 24 martie 1905. Am marcat evenimentul în Pro-Scris 33-34, unde a apărut mini-biografia alcătuită de Constantin Cozmiuc, „Jules Verne între ştiinţă şi fantezie”. Iată acum un grupaj mai consistent, ce deschide secţiunea Pro-Eminenţe. Deşi tradus şi publicat în sute de milioane de exemplare, autorul francez a fost contestat de scriitori celebri, precum Roland Barthes (Nautilus şi „Corabia beată”) ori Mikszáth Kálmán (Jókai Mór şi Jules Verne). În „Confuzii verniene”, Györfi-Deák György se amuză pe seama unei greşeli din „Castelul din Carpaţi”, repetată ulterior şi de Bram Stoker. Dintre partizanii declaraţi i-am ales pe Mircea Eliade (O călătorie spre centrul pământului), Vladimir Colin (Castelul din Carpaţi, azi) şi Ion Hobana (Trei simboluri ale anticipaţiei clasice - Robur, „Albatrosul”, „Groaza”), ultima fiind o scriere a exegetului care a străbătut „Douăzeci de mii de pagini în căutarea lui Jules Verne” (1979) sau l-a căutat pe „Jules Verne în România?” (1992). Un nou volum dedicat marelui scriitor francez a apărut în iarna anului trecut şi a fost intitulat „Jules Verne. Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti”. El este prezentat şi analizat de Mircea Opriţă (Eternul Jules Verne).

Marele eveniment editorial al anului este apariţia volumului „O cheie pentru science-fiction” de Cornel Robu, publicat de Editura Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj. Iată primele două ecouri. Mircea Opriţă consideră că este „Un tratat despre SF” şi îi salută apariţia cu bucurie (vezi şi „De la «sensawunda» la sublim”, articol postat pe NetSF.org, în vreme ce Györfi-Deák György, cu gândul la rapsodia lui Gershwin, la Nebuloasa Reflectării de pe copertă şi la un cunoscut roman cu Sherlock Holmes, îl vede ca pe un „Un studiu în albastru”.

Am păstrat în sub-secţiunea Tolkien din Pro-Eminenţe doar materiale strict legate de viaţa şi opera marelui scriitor englez. În buna tradiţie a revistei, polemica dintre Viorel Pîrligras şi Robert Lazu a fost mutată la rubrica Pro-Gresii. Aşa se face că începem cu „Teologie şi Tolkien” de Györfi-Deák György, prezentarea antologiei critice „J. R. R. Tolkien: Credinţă şi imaginaţie”, alcătuită de Virgil Nemoianu şi Robert Lazu, apărută recent la Editura Hartmann din Arad. Curioşii pot profita de faptul că Robert Lazu a devenit membru al redacţiei „Adevărul literar şi artistic” şi astfel revista a publicat nişte fragmente mai cuprinzătoare din carte în nr. 770 din 31 mai 2005 al revistei. Recolta de erori şi inadvertenţe (Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti) din acest trimestru a fost mai slabă, deoarece colaboratorii noştri au trecut printr-o perioadă dificilă şi au avut un program încărcat. Nu putem să le reproşăm nimic, deoarece nici noi n-am avut răgazul necesar să continuăm „Păstorii copacilor”, deşi ar fi trebuit să ne molipsim de entuziasmul poetei şi prozatoarei Simone Györfi, care a continuat seria de traduceri din „Scrisorile de Crăciun ale tatii”, începută în decembrie 2004.

Pro-Eminenţe se încheie cu articolul lui Dan Popescu dedicat memoriei lui Alexandru Ungureanu, care completează mărturiile de suflet adunate în Pro-Scris 33-34 şi prezintă o serie de fotografii realizate în tabăra SF de la Strunga (1984). Un link strecurat cu iscusinţă îndreaptă cititorul către o pagină unde se află alte poze şi o foto-ghicitoare.

Peisajul publicistic SF a cunoscut o oarecare revigorare, reflectată la rubrica Pro-File. Deşi Cristian Tamaş le-a semnalat apariţia în răvaşul lunar Pro-Misiune, încă n-am ajuns în posesia noilor numere din „Anticipaţia” sau ultimei „Lumi virtuale”. Ne-am bucurat să descoperim la chioşcul de ziare din Jibou primul număr al revistei „Carusel” (serie nouă), editată de un grup de artişti BD condus de graficianul Sandu Florea, realizatorul primul album de benzi desenate science-fiction din Romania, „Galbar” (1972). Câteva informaţii despre trecutul revistei şi o prezentare a cuprinsului formează articolul „Un tărâm de explorat: Borderlands”. Am primit la redacţie primele numere ale revistei de cultură „Autograf MJM” din Craiova, din a cărei redacţie fac parte Victor Martin şi Viorel Pîrligras. Györfi-Deák György le face o prezentare în „Autografe craiovene”.

Tot la Pro-File am inclus materialele despre Premiile Sigma, trimise de Dan Popescu. Ele ies din tipicul distincţiilor acordate în fandom, implică o responsabilitate sporită, pentru că îşi propun să realizeze o punte cu scriitorii mainstream, aflăm din „Cuvînt de re-venire”. De aici suntem îndemnaţi să citim „Regulament 2005”, modificat astfel încât cuprinde în plus o nouă categorie, pentru care au fost făcute „Propunerile pentru Premiile de Excelenţă”. Dintre „Cărţile F & SF apărute în anii 2000 - 2004” au fost selecţionate volumele ce compun listele de „Lucrări eligibile pentru Premiile Sigma ediţia 2005” pentru anii 2002, 2003 şi 2004. Cârcotaşii care s-au grăbit să protesteze, de ce să se ducă SF-RO sau RoFandom în vizită la secţiunea Files din grupul de discuţii romaniansf@yahoogroups.com, vor regăsi acum aceste fişiere în format HTML pe situl nostru. Separat, ne sunt semnalate „Cărţi F & SF apărute pînă la 01.06.2005”. Pentru a reconstitui istoricul acţiunii, Dan Popescu a alcătuit şi o arhivă formată din fişierele „Premiile Sigma 2001, 2002” şi „Cuvînt către scriitori”. Tot aici am inclus „Foto-ghicitoarea” ce constituie subiectul unui alt concurs.

Am semnalat anterior apariţia valorosului studiu întocmit de Cătălin Constantinescu, „Paradigme literare ale utopiei” (Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2004), prezentat de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi în Pro-Scris 33-34 şi asupra căruia ne-am aplecat şi noi. Întrucât despre clasica distopie „Minunata lume nouă” (Editura Univers, Bucureşti, 1997) s-a scris relativ puţin în România, i-am cerut autorului permisiunea să reproducem în foileton capitolul „Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley”.

Pe Horia Dulvac l-aţi întâlnit prima oară la Pro-Puneri 29-30, când a apărut articolul „Resurse mitologice ale anticipaţiei”, un fragment din volumul „Îngrijorări fără mandat” (Editura Marineasa, Timişoara, 2000). Auzind că la Editura Aius din Craiova i-a apărut un nou volum de eseuri, intitulat „Discursuri şi părţi”, l-am rugat să ne sprijine din nou. Deşi este mai voluminos şi a trebuit să-l împărţim în două părţi, studiul „Imaginar politic, expresie şi putere” completează în mod benefic celelalte articole din această secţiune.

Ca să vadă tipărită „O cheie pentru science-fiction” (Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2004), Cornel Robu a fost nevoit să renunţe la indexul de autori şi cărţi, la bibliografia judicios întocmită, precum la o parte cât o carte, despre „Paradoxurile timpului în science-fiction”. Autorul a marcat în volum locul unde, atunci când vremurile vor fi mai darnice, ea va fi inclusă şi ne-a permis să publicăm, în premieră absolută, partea introductivă a acestei secţiuni.

Iată-ne ajunşi la cronicile de carte, grupate în secţiunea Pro-Poziţii. Alain Montandon este profesor de literatură modernă şi comparată la Universitatea „Blaise Pascal” din Clermont-Ferrand şi Preşedinte al Societăţii de Literatură Comparată din Franţa. Volumul „Du récit merveilleux ou l’ailleurs de l’enfance” (2001) constituie un studiu exemplar „despre povestirile fondatoare ale imaginarului copilăriei”. Apariţia traducerii româneşti realizate de Muguraş Constantinescu, „Basmul cult sau Tărîmul copilăriei” (Editura Univers, Bucureşti, 2004), ne este semnalată de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi, în articolul „Între aici şi altundeva. Fascinaţia unei Alte Lumi”.

În „O utopologie literară”, Györfi-Deák György încearcă să prezinte în ansamblu deja-amintitul studiu al lui Cătălin Constantinescu („Paradigme literare ale utopiei”). Tot aici, după ce iniţial şi-a exprimat părerile în diferite răvaşe, Györfi-Deák György a revenit asupra textelor româneşti de fantasy publicate pe situl brăilean SFera şi şi-a reunit comentariile în articolul „SFera şi artele magice”.

Liviu Radu îşi continuă „Jurnalul de lecturi” cu o incursiune în ineditul teritoriu literar botezatLiteratură popular-elitistă, un spaţiu ce cuprinde, pe lângă scrierilor înaintalilor (Dumas, Gautier, Féval etc.) romanele lui Arturo Perez-Reverte, un un conchistador convins că omul modern, „în ciuda impresiei proprii că-i cinic şi uns cu toate alifiile, îşi doreşte din suflet să fie romantic, visător şi nobil...”

După doi ani de la ultima apariţie a rubricii de polemici, am fost nevoiţi să scoatem gresia, să ne curăţim armele şi să le ascuţim întru Pro-Gresie. Nemulţumit de faptul că existăm şi continuăm să apărem (cu unele mici întârzieri, care au devenit deja tradiţionale), Michael Haulică a publicat în „Observatorul cultural”, nr. 7 (264) din 14-20 aprilie 2005, articolul „Mirări, veşti bune, gelozii”, unde, trecând peste trei sferturi dintre lucrările prezente în Pro-Scris 33-34, ne reproşează jocurile de cuvinte şi inventează false tautologii, în vreme ce — elementar, dragă Mike! — uită să amintească datele de apariţie ale revistei arătate cu degetul. (Uuuh! Ce unghie mare şi neagră, ca gheara lui Sfredelin!) Evident, împotriva oricărei tradiţii jurnalistice, dreptul de replică trimis de Cătălin Ionescu a fost ignorat, adoptându-se tactica: „E adevărat că m-am scăpat şi am mânjit hârtia de ziar; chiar dacă acum miroase de-ţi mută nasul, cu timpul se va transforma într-un excelent fertilizator!” Pentru că n-ar fi potrivit ca lumea să creadă că literatura SF românească e făcută după calapodul rezumatelor de carte, laudelor de sine şi izbucnirilor nervoase ce alcătuiesc rubrica lui Michael Haulică, Cătălin Ionescu a analizat cu atenţie cuprinsul articolului în „Insuportabila frivolitate a prestanţei profesioniste”, i-a alăturat noi probe de vulgaritate agresivă, culese dintr-un blog zbuciumat de defulări şi angoase şi a tras o concluzie tristă, singura posibilă.

Spre bucuria noastră, secţiunea Pro-Gresii găzduieşte şi o polemică principială. După ce Viorel Pîrligras şi-a exprimat, în cronica „Lumea lui Tolkien, aşa cum e” (Autograf MJM, nr.1 / 2005), opinia că elementele de moralitate creştină nu sunt atât de evidente în „Stăpânul inelelor” pe cât ar rezulta din monografia critică întocmită de Robert Lazu (Lumea lui Tolkien, Editura Hartmann, Arad, 2004), filosoful timişorean le recomandă fanilor lui Marilyn Manson şi ai muzicii „death” să recurgă la daemon-ul socratic în locul practicilor satanice (noi le-am recomandat „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” de Clive Staples Lewis) şi s-a străduit să transforme discuţia în nişte „Dialoguri despre lumea lui Tolkien”. Sperăm ca argumentările şi replicile pe această temă să continue la acelaşi nivel ideatic şi în numerele următoare.

Credem în talentul şi apreciem povestirile fantastice şi ştiinţifico-fantastice scrise de Sergiu Someşan. Dacă acum scriitorul absentează din cadrul secţiunii Pro-Ton, acest lucru nu se întâmplă pentru că am dat crezare „opiniilor critice” ale lui Michael Haulică, care l-a atacat în repetate rânduri (vezi „Observatorul cultural” nr. 264 (14 aprilie 2005 - 20 aprilie 2005) şi nr. 270 (26 mai 2005 - 1 iunie 2005). De această dată, vă propunem doar o povestire de groază, cu un tâlc aparte, scrisă de Simone Györfi: „Halloween, ardeleneşte”.

Realizatorii Pro-Scris au navigat pe valurile etern mişcătoare ale internetului şi au cartografiat o serie de repere, pe care le-am marcat pe harta unor Link-uri alese. Cititorii care au nimerit pentru prima oară în acest sit ori fidelii care doresc să revadă articole din numerele mai vechi pot răsfoi Arhiva on-line pusă la dispoziţia lor în pagina denumită Pro-Porţie. De asemenea, pentru a uşura informarea celor curioşi, a fost alcătuit un Index de autori.

Componenţa redacţiei vă este dezvăluită la secţiunea Pro-Nume. Rubrica Pro-Misiune adună în fiecare lună semnalele referitoare la diferitele evenimente ştiinţifice, publicistice sau editoriale.

De această dată, la întrebarea „Va urma?" vă sugerează un răspuns Nina Cassian, cu poezia „Capcana”, aleasă din volumul „O sută de poeme” (Editura Eminescu, Bucureşti, 1974).





PRO-TEZE





PRINCIPIILE TEORETICE

Cătălin Ionescu


     Pro-Scris este o revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească.

     Accesul la site-ul Pro-Scris este absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.

     Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com
     Mirror-ul revistei Pro-Scris este http://proscris.web1000.com
     Un nou site mirror-ul al revistei revistei Pro-Scris este http://proscris.atspace.com
     (Este în intenţia noastră înlocuirea mirror-ului de pe Web1000 care, în ultima vreme, a avut o lungă serie de probleme tehnice - care continuă şi la ora scrierii acestor rânduri).

     Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.
   
     Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail webmaster@proscris.port5.com

     Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.

Editorul
© 2000 - 2005





PRO-TEST





PRE-CĂDERE : STAR WARS 3 SAU CÂTEVA DECENII DE COPILĂRIE

Star Wars 3 sau câteva decenii de copilărie


Cătălin Ionescu


Ultimul episod al celei de-a doua trilogii, Star Wars - Revenge of the Sith a stârnit multe opinii. Cei mai deziluzionaţi nu s-au sfiit să-l redenumeasca Star Wars - Revenge of the Shit. Admiratorii i-au acordat note bune şi foarte bune pe site-urile serioase, de genul IMDB.

Revenind la IMDB, faimosul site cataloghează episodul 3 cu o notă onorabilă de 8 (pe o scară de 10). Această notă plasează filmul în top 250 (foarte aproape însă de coada clasamentului, pe locul 246). Pe primul loc, cu nota 9.0 se lăfăie The Godfather (Naşul, regizat de Francis Ford Coppola în 1972). Pe locul 3 se află seria a treia din The Lord Of The Ring: The Return Of The King (prima parte a trilogiei se află pe locul 9, partea a doua pe locul 13). Seria originală Star Wars se află în acest top (Star Wars, 1977, locul 8, The Empire Strikes Back, 1980, locul 10, şi Return Of The Jedi, 1983, pe locul 128). În schimb cu excepţia episodului 3, noua Star Wars nu a intrat în top 250. În primele 10 poziţii mai întâlnim nume precum Lista lui Schindler sau Casablanca, dovadă că topul 250 IMDB este o instituţie extrem de serioasă.

Şi totuşi, dacă episodul 3 este, din mai multe puncte de vedere, mai bun decât primele două, de ce atâta nemulţumire? Un răspuns cât mai echilibrat este greu de oferit.

La urma urmei, alături de destinul tragic al lui Anakin, povestea decăderii republicii într-un imperiu este inspirată de ascensiunea nazismului în Germania – până şi viitorul împărat în devenire este „cancelar” – o poveste educativă, dar care „prinde” mai greu, poate, la americani .

Sigur că, judecând la rece, Revenge of the Sith are destule „hiatus-uri” de logică. Personal, am considerat cea mai ridicolă scenă secvenţa în care crucişătorul stelar pe care se află eroii este lovit şi îşi pierde stabilitatea. Înclinându-se, toate personajele o pornesc de-a dura, de parcă cineva juca bowling cu generatorul gravitaţional al navei... Există şi multe „incongruenţe” între trilogii dar, la urma urmei, Star Wars nu este genul anume de film care se pretează la o analiză logică dură.

Pentru că Războiul Stelelor este, întâi de toate un film pentru copii. Chiar şi fanii cu vechime „extinsă” sunt cu suflet de copil. Privit prin această prismă, noua trilogie este, mai degrabă, simbolul unui science fiction nostalgic. Trilogia initială, cu toate minusurile sale, a constituit, jaloanele unei ere de pionierat in filmul science fiction. Brusc, spectatorii se îmbulzesc la film nu pentru a fremăta la sublimul admirabil al unui story, nu pentru jocul rafinat al unor actori, ci pentru a vedea o nouă generaţie de trucaje – şi a visa, copilăreşte, la stele. Faptul că, din întâmplare sau nu, în trupa de actori mediocrii, fie-ne iertată această constatare simplă, şi-a făcut apariţia şi tânărul, pe atunci, Harisson Ford, este îmbucurător, dar nesemnificativ în sine. De altfel este cunoscut că, şi în ziua de azi, marii actori au o reţinere în a accepta roluri în filme cu animale, care au tendinţa generală de a eclipsa jocul actoricesc. Iar personajele principale din Star Wars sunt, în această ordine, efectele speciale, roboţeii, Yoda şi Darth Vader. Şi poate l-am neglijat pe Chewbacca...

În aceste condiţii, se naşte o întrebare legitimă; ce l-a îndemnat pe George Lucas să purceadă la cea de-a doua trilogie?

Într-un interviu acordat revistei Wired, Lucas se explică:

„Povestea de la care am pornit este povestea primelor 3 filme. Nu m-a gândit niciodată că voi spune şi povestea de început, pentru că am gândit Star Wars într-un mod foarte limitat, pentru a avea o directă corespondenţă cu tehnologia din acele timpuri. [..] Pentru Star Wars I a trebuit să dezvolt o idee complet nouă a efectelor vizuale pentru a căpăta acea energie cinetică pe care o urmăream. [...] Pentru The Empire Strikes Back a trebuit să creez un personaj care să presteze un joc actoricesc credibil având o înalţime cam de 75 de centimetri. Filmul întreg a fost axat pe această idee şi nu trebuia ca Yoda să semene cu Kermit. Exista deci marele pericol ca filmul să eşueze într-un mod oribil. Totul trebuia să fie credibil, chiar dacă uneori friza ridicolul. [...] După Return of the Jedi, mi-am spus, acum e timpul să-mi iau o vacanţă, să mă ocup de copii şi mai târziu, mă voi întoarce la filmele mele personale, pentru că asta este ceea ce îmi doresc să fac cu adevărat.

Cinsprezece ani mai târziu, Industrial Light & Magic făcuse progrese importante – mai ales cu ocazia filmului Jurassic Park. Atunci am reuşit să creem personaje realiste, folosind exclusiv tehnica digitală. [...] Factorul determinant l-a constituit Star Wars Special Edition, unde a trebuit să creem la modul real un Jabba the Hut. Nu o chestie imensă din cauciuc, ci un personaj digital credibil, real. Şi mi-a dat seama că, dacă am putut să facem acest lucru, suntem capabili să face orice altceva. Atunci când am scos pe piaţă Special Edition nu ne-am aşteptat la cine ştie ce audienţă. [...] Şi mi-am zis, o să fie un experiment, şi dacă avem noroc ne vom scoate şi banii.

Dar succesul acelei ediţii a însemnat mai mult decât faptul că eram pregătiţi să creăm personaje şi decoruri mult mai bune decât cele de până acum; a arătat şi că audienţa Star Wars era încă vie, chiar şi după 15 ani. Şi mi-am spus că dacă nu voi face atunci povestea de început, nu o voi mai face vreodată. M-am apucat deci de ea şi am şi terminat-o.”

O poveste simplă, pentru fanii science fiction mici, mari, sau fără de vârstă. Este, de ce nu visul oricărui regizor. Chiar dacă critica se va strâmba, nemulţumită, chiar dacă fanii „hardware” vor urla, sacrilegiu, Star Wars rămâne, cu pre(-)cădere, un film adresat copiilor, mai mari sau mai mici. Şi asta, la urma urmei, nu este puţin lucru.


PS 1.
La doar doua zile de la acest editorial, nota Star Wars a scăzut, în site-ul IMDB, la 7,9 şi, în consecinţă, a ieşit din top 250.

PS 2.
Respectabililor duşmani, declaraţi sau nu ai acestui film, le recomand cu maximă responsabilitate articolul care poate fi găsit la adresa :
http://www.nasparau.com/sw.html
Merită citit şi de fani...

PS 3.
Aş fi vrut şi un Post Scriptum 3, ca să rimeze cu Star Wars 3. Nu a fost să fie...





PRE-LUARE

Györfi-Deák György


Yoda este maestrul Jedi din seria de filme „Star Wars", sub oblăduirea căruia a deprins Luke Skywalker (Mark Hamill) cum să stăpânească Forţa, un câmp energetic şi informaţional cunoscut sub numele de Qi, încă de pe vremea străvechilor chinezi. Blânda şi înţeleapta făptură a apărut pe marele ecran în cea de-a doua parte a primei trilogii „Războiul stelelor": „Imperiul contraatacă" (1980). Cum Obi-Wan Kenobi (Alec Guinness) s-a sacrificat pentru ca mai tinerii săi tovarăşi să poată evada de pe "Steaua Morţii", tânărul Skywalker nu şi-a definitivat antrenamentul. În vreme ce înfrunta gerul cumplit de pe planeta Hoth, Luke şi-a zărit mentorul, care l-a îndemnat să meargă în sistemul Dagobah şi să-şi termine studiile cu „maestrul Jedi care mi-a fost şi mie profesor".

După ce trupele imperiale au invadat lumea îngheţată unde rebelii îşi pitiseră baza, blondul pilot s-a despărţit de prieteni şi s-a îndreptat către misterioasa lume, cea netrecută pe hărţile de navigaţie. Asolizarea a fost un pic cam dură, drept care interceptorul cu aripi în X s-a scufundat în mlaştină, dar nu înainte ca viteazul aspirant să-şi salveze roboţelul şi echipamentul. Dar n-a apucat să se relaxeze, pentru că din spate a auzit vocea hârâită a unei fiinţe de o jumătate de metru înălţime.


„Micuţa creatură ar fi putut avea orice vârstă. Faţa îi era brăzdată de riduri, dar încadrată de urechi alungite şi ascuţite care îi dădeau un aer de tinereţe eternă. Părul lung şi alb era împărţit în două jumătăţi ce atârnau de fiecare parte a capului cu piele albăstruie. O fiinţă bipedă, ce stătea pe picioare scurte, terminate cu trei degete, aproape reptiliene. Purta nişte zdrenţe la fel de cenuşii ca şi ceţurile mlaştinii şi care aveau probabil aceeaşi vîrstă ca şi creatura."


Ochii bulbucaţi ai lui Yoda, în care Luke desluşeşte firea blajină a învăţătorului său, au fost modelaţi de artistul Stuart Freeborn după cei ai lui Einstein. Legenda susţine că pe peretele atelierului unde au fost create păpuşile manevrate de Frank Oz (am folosit pluralul, pentru că pe parcursul filmărilor au fost folosite trei şi... jumătate) era fixată o poză a genialului fizician. Dar faţa de cauciuc siliconic ar fi rămas inexpresivă fără talentul păpuşarului din trupa lui Jim Henson, care a deprins tainele meseriei în timpul realizării unui program TV la fel de celebru ca şi filmele lui Lucas: „The Muppets Show". Secvenţele despre şcolirea lui Luke Skywalker din „Imperiul contraatacă" constituie şi azi mărturia unei performanţe de excepţie, inegalată de tehnologiile digitale.

Ultimul Maestru Jedi n-a murit în „Întoarcerea Cavalerului Jedi" (1983), când şi-a dat sufletul în braţele ucenicului său, ci în clipa când regizorul şi scenaristul George Lucas a hotărât să reia povestea de la început şi a creat maleficul Episod I: "The Phantom Menace" (1999). El a vrut să-şi pună personajul în mişcare, să-l desprindă de sol, să-l facă să fluture zumzăitoarea sabie incandescentă şi să-şi despice duşmanii cu ea. Dar mai binele e duşmanul binelui. A rezultat un Pikachu berc şi agitat, cu ochii injectaţi, care în „Atacul Clonelor" (2002) fâlfâia de mama focului în jurul contelui Dooku (Christopher Lee), ca un licurici orbit de flacăra lămpii, fără să aibă nimic din înţelepciunea şi spiritul calm al Învăţătorului din vechea serie „Star Wars".

Noua figură a lui Yoda a fost creată prin tehnicile CGI de animaţie pe calculator. Veţi găsi detaliile tehnice în articolul publicat în cotidianul „Adevărul" nr. 4625 din 18 mai 2005. Deşi s-au folosit echipamente şi programe de calculator similare celor care i-au dat viaţă lui Gollum, hobbitul decăzut din „Stăpânul inelelor", Yoda digitalul a ratat în 2003 primul Premiu Oscar decernat unui actor virtual deoarece lumea a remarcat preschimbarea şi personajul şi-a pierdut credibilitatea. Ce-i drept, George Lucas a fost consolat cu Premiul pentru cea mai bună scenă de luptă.

În „Răzbunarea Sith-ului" (2005), Yoda devine de-a dreptul ridicol, transformându-se într-un mic digimon (monstru digital). După ce-i căsăpeşte pe soldaţii trimişi să-l execute în baza ordinului 66, el se caţără mîndru pe Chewbacca, ca o maimuţică pe umerii fotografului Titică de pe plaja de la Mamaia. Cât despre marea artă a mânuirii sabiei laser de către un Maestru Jedi faţă în faţă cu Darth Sidious (Ian McDiarmid), Stăpânul lojelor zburătoare, să uităm de Musashi şi de Cartea celor cinci cercuri. Cât timp cavalerii Jedi au pierit nebănuitori, împuşcaţi în spate de propriile trupe, George Lucas ridiculizează artele marţiale şi însăşi propria-i noţiune de Forţă.

Deşi presa i-a creat imaginea unui perfecţionist înrăit, care cică a insistat să modifice chipul lui Darth Vader din varianta finală a dublei trilogii, astfel încât faţa arsă şi plină de cicatrice să semene cât mai bine cu blondul Hayden Christensen (Anakin Skywalker), părintele seriei „Star Wars" a scăpat din vedere o mulţime de detalii.

În Episodul Final (Dă Doamne, să fie aşa!), sabia laser a lui Mace Windu (Samuel L. Jackson) sparge ditamai vitrina, de parcă ar fi dat în ea cu o rangă; roboţelul butoi R2D2 zboară de colo-ncoace, ca un imens bondar, ba chiar doboară doi droizi de luptă, deşi în primele episoade nu putea nici măcar să urce o scară şi era ridicat cu ajutorul unor aspiratoare voluminoase. De unde pui că la sfârşit lui nu i se va şterge memoria, aşa că va rămâne un mister perpetuu de ce nu-i va spune lui Luke Skywalker că „amicul meu auriu de acolo a fost asamblat de taică-tău, pe vremea când era flăcău şi a slujit-o pe maică-ta".

Dar cireaşa de pe tarta de frişcă pe care George Lucas şi-o trânteşte singur în faţă o constituie tocmai moartea preafrumoasei Padme Amidala (Natalie Portman). Fanii mai vechi îşi amintesc, spectatorii mai tineri pot verifica lesne următoarele scene.

În „Întoarcerea Cavalerului Jedi", după moartea lui Yoda, Luke poartă o discuţie cu spiritul lui Obi-Wan Kenobi, care îi destăinuie că are o soră. El îi mai spune că atunci când taică-său a plecat, n-a ştiut că iubita i-a rămas însărcinată. Pentru că rămăseseră singurii care ar fi putut să-l înfrângă pe Darth Vader şi Împărat, fraţii au fost despărţiţi şi crescuţi separaţi. Luke a fost dus pe Tatooine şi adoptat de Owen, fratele lui Ben (Obi-Wan), iar Amidala a dus-o pe Leia în Alderaan şi a încredinţat-o senatorului Organa.

Ceva mai încolo, când Luke ajunge pe satelitul Endor, în lumea locuită de pufoşii ursuleţi ewok, el încearcă să-i dea cumva de înţeles prinţesei Leia (Carrie Fisher) că sunt fraţi. Cu tact, o ia mai pe ocolite şi mai întîi o întreabă dacă-şi aminteşte cum arăta mama ei. Fata se fereşte să răspundă, pretextând că a pierdut-o la o vîrstă fragedă, dar apoi, dacă vede că flăcăul insistă, mărturiseşte că imaginea ei i s-a întipărit în minte: „Era foarte frumoasă. Bună şi blândă, dar tristă."

Dar acestea sunt contraziceri fără importanţă pentru spectatorul din Anul Mondial al Fizicii, când se împlinesc 50 de ani de la stingerea lui Einstein şi 100 de ani de la publicarea Teoriei relativităţii. Noul chip al lui digi-Yoda ne zâmbeşte verde de pe dozele cu băuturi răcoritoare, fără să aibă ochii celui a dezvăluit lumii că materia poate fi transformată în radiaţie. 40 de ani mai târziu, explozia primei bombe nucleare punea capăt celui mai sângeros război al omenirii.

Dacă nu bănuiaţi, aflaţi că filmul fără de poveste prezintă felul în care o democraţie se preschimbă în dictatură, întocmai cum Cezar a creat Imperiul, Napoleon a supus Europa şi Hitler a aiurit Germania. Orice aluzie la George Bush şi masacrele din Irak e binevenită. Lucas îşi numără banii, înjurându-i pe piraţii chinezi, care i-au copiat opera şi au lansat o versiune DVD în chiar ziua premierei, la o zecime din preţul unui bilet de cinema. Fanii nemulţumiţi îşi varsă oful şi-şi risipesc veninul prin forumuri, comparând „The Revenge of the Shit" (Răzbunarea rahatului) cu „Attack of the Clowns" (Atacul măscăricilor), în vreme ce suspină de dorul sublimului pe care numai adevăraţii artişti îl pot transmite spectatorilor: „Yoda s-a născut păpuşă şi a murit ca păpuşă".

Cum gândul la priculiciul verde ce levitează aşezat într-o scrumieră dirijabilă pe culoarele Academiei Jedi, le înţelegem tristeţea şi ne sare în minte o melodie de pe un disc vechi al lui Alexandru Andrieş: „Însă n-are ochii tăi... Însă n-are ochii tăi..."





PRO-EMINENŢE: JULES VERNE





NAUTILUS ŞI „CORABIA BEATĂ"

Roland Barthes


Opera lui Jules Verne (al cărui semicentenar l-am sărbătorit recent) ar fi un obiect potrivit pentru o critică de structură : e o operă cu teme ; Verne a construit un fel de cosmogonie închisă asupra ei înseşi, cu propriile sale categorii, cu timpul, spaţiul, plenitudinea sa, şi până şi principiul său existenţial.

Cred că acest principiu este mişcarea continuă de închidere. Imaginarea călătoriei corespunde, de fapt, la Verne cu o explorare a spaţiului închis, iar acordul dintre autor şi vârsta copilăriei nu vine dintr-o banală mistică a aventurii ci, dimpotrivă, din fericirea comună a finitului, pe care o regăsim în pasiunea copiilor pentru colibe şi corturi : să te închizi şi să te aşezi confortabil — iată visul existenţial al copiilor şi, deopotrivă, al lui Verne. Arhetipul acestui vis este romanul acela perfect : Insula misterioasă în care bărbatul-copil reinventează lumea, o umple, o închide, se închide în ea şi încununează acest efort enciclopedic prin imaginea burgheză a căpătuielii : papucii, pipa şi focul în sobă, în timp ce afară, furtuna, adică infinitul, se dezlănţuie inutil.

Verne a fost un maniac al plenitudinii : el termina mereu lumea şi o umplea, până devenea ca un ou ; gestul său e al unui enciclopedist din secolul al XVIII-lea sau al unui pictor olandez : lumea e finită, plină de obiecte numărabile şi învecinate. Singura sarcină a artistului este de a întocmi cataloage, inventare, de a înlătura col-ţisoarele goale, umplându-le, rânduri-rânduri, cu plăsmuirile şi uneltele omului. Verne aparţine laturii progresiste a burgheziei : opera sa proclamă că nimic nu-i poate scăpa omului, că lumea, chiar şi cea mai îndepărtată, e ca un obiect în palma sa, şi că, la urma urmei, proprietatea nu e decât un moment dialectic în aservirea generala a Naturii. Verne nu a încercat defel să deschidă lumea pe căile romantice ale evaziunii sau ale planurilor mistice de infinituri ; el a căutat mereu să o îngusteze, să o populeze, să o reducă la un spaţiu cunoscut şi închis, în care omul va locui, apoi, în largul său : lumea găseşte tot ce-i trebuie în ea, nu are nevoie de nimeni pentru a exista, doar de om.

În afara numeroaselor idei pentru ştiinţă, Verne a inventat un excelent mijloc romanesc pentru a da măreţie acestei continue stăpâniri a lumii : rezolvarea spaţiului prin timp, suprapunerea continuă a acestor două categorii, riscându-le pe o aruncătură de zar sau pe un gest nebunesc, întotdeauna izbutite. Şi peripeţiile au rostul să imprime lumii un fel de stare elastică, să îndepărteze, apoi să apropie marginile, să se joace sprintene cu distanţele cosmice şi, într-un fel răutăcios, să pună la încercare puterea omului în spaţii şi timpuri. Iar pe această planetă consumată triumfal de eroul vernian, un fel de Anteu burghez cu nopţi nevinovate şi „tămăduitoare", apare deseori figura unui desperado, pradă re-muşcării sau spleenului, vestigiu al unei vârste romantice trecute, şi care subliniază prin contrast sănătatea adevăraţilor proprietari ai lumii, a căror unică grijă este de a se adapta cât se poate de perfect unor situaţii devenite complexe, dar nu din motive metafizice sau morale ci, pur şi simplu, din cine ştie ce picant capriciu al geografici.

Gestul profund al lui Jules Verne este, deci, incontestabil, luarea în stăpânire. Imaginea corăbiei, atât de importantă în mitologia lui Verne, nu vine s-o contrazică ci, dimpotrivă : corabia poate fi simbolul plecării, dar este, mult mai profund, semnul închiderii. Plăcerea de a fi pe vas înseamnă întotdeauna bucuria de a te închide perfect, de a lua în stăpânire un număr cât se poate de mare de obiecte, de a dispune de un spaţiu absolut finit. Să iubeşti navele înseamnă să iubeşti o casă nemaivăzută, mereu închisă — şi nicidecum marile plecări nedesluşite : vasul e un spaţiu de locuit, înainte de a fi un mijloc de transport. Or, toate navele lui Jules Verne sunt nişte „intimităţi" perfecte, iar vastitatea periplului sporeşte încă şi mai mult bucuria trăită în spaţiul lor închis, perfecţiunea căldurii umane dinlăuntrul lor. Nautilus este, în această privinţă, peştera fermecată ; desfătarea izolării atinge paroxismul atunci când, din mijlocul acestei interiorităţi fără fisură, poţi vedea, printr-o imensă fereastră, nedeslusirea apelor din afară, şi poţi înţelege astfel, dintr-o dată, intimitatea prin contrarul său.

Mulţimea corăbiilor de legendă sau ficţiune sunt, în această privinţă, precum Nautilus, tema unei izolări preţuite, pentru că în clipa când nava devine spaţiu de locuit, omul îşi şi pregăteşte desfătarea într-un univers rotund şi neted, peste care o întreagă morală nautică îl face deopotrivă zeu, stăpân şi proprietar (singur stăpân la bord etc.). În această mitologie a navigaţiei, există doar un mijloc de a exorciza natura posesivă a omului asupra vasului : să suprimi omul, şi să laşi corabia singură : atunci, aceasta nu va mai fi încăpere, spaţiu de locuit, obiect posedat ; va deveni ochi călător, căutător prin infinituri : mereu gata de plecare. Obiectul cu adevărat contrar lui Nautilus de Verne este Corabia beată a lui Rimbaud, corabia ce spune „eu" şi, eliberată de concavitate, îl ajută pe om să treacă de la o psihanaliză a cavernei la o veritabilă poetică a explorării.


Roland Barthes - Romanul scriiturii, pag. 91-93.
Editura Univers, Bucureşti, 1987.





CASTELUL DIN CARPAŢI, AZI

Vladimir Colin


Iată, aşadar, vestitul roman al lui Jules Verne, care a făcut cunoscută regiunea carboniferă a «celor două Jiuri» şi oamenii ei, mai mult, poate, decât celebrele lucrări ale lui Elisee Reclus şi Gerando, a contribuit în mod hotărâtor la învăluirea într-o aură romantică a ţinutului carpatin şi a atras atenţia Europei nu numai asupra frumuseţilor unui peisaj legendar, ci şi asupra dramei naţionale desfăşurată în Transilvania secolului trecut!

Ecoul romanului, surprinzător de puternic în rândurile contemporanilor, pare azi atenuat. Această povestire, cum mai modest o intitulează Jules Verne, să fi îmbătrânit oare mai repede decât atâtea dintre operele scriitorului? Ea a fost totuşi selecţionată printre cele zece lucrări, considerate drept cele mai reprezentative, pe care populara colecţie Livre de Poche le-a editat în 1966 într-un tiraj record de 1.000.000 exemplare, cu prilejul sărbătoririi anului Jules Verne... Caracterul întrucâtva desuet al micului roman să ne izbească oare mai degrabă pe noi, cititorii români, scăpând cititorilor de limbă franceză? Să încercăm a ne lămuri.

Tot ceea ce putea părea «neverosimil» în întâmplările narate la 1892, când Castelul din Carpaţi a văzut lumina tiparului — şi chiar «într-unul din ultimii ani ai secolului al XlX-lea», când ele se petrec.— a devenit azi nu numai verosimil, ci realmente banal, tocmai datorită acelor «resurse ştiinţifice» invocate de Jules Verne şi care, în cazul dat, nu mai constituie de rriult «zestrea viitorului», ci moştenirea trecutului. Minunile electrice ale lui Orfanik ne fac să zâmbim, spaimele vereştenilor ni se par naive din cale-afară.

Ni s-ar putea obiecta că observaţia e valabilă pentru cele mai multe dintre anticipaţiile lui Jules Verne (fără să ştirbească prea mult din farmecul lucrărilor sale, ce rămân an de an în fruntea listelor de traduceri făcute în toate limbile pământului). Dar am aminti atunci că o călătorie în submarin, ocolul lumii sau zborul cosmic, deşi perfect posibile, nu sunt totuşi nici azi la îndemâna oricui, în vreme ce electricitatea a intrat în viaţa noastră în asemenea măsură şi ne-a devenit atât de familiară, încât ne vine greu să ne mai minunăm de utilizarea ei, fie şi în scopuri excentrice. Limitându-se la o anticipare de numai câţiva ani cu privire la folosirea unei invenţii căreia pare să nu-i fi prevăzut colosala extindere, scriitorul a grăbit îmbătrânirea naraţiunii sale şi sentimentul acesta îi încearcă desigur pe toţi cei care o descoperă azi.

VERNE Castelul din Carpati Ceea ce n-a pierit însă pentru cititorii din lumea întreagă e parfumul exotic, culoarea locală, farmecul «îndepărtatei» Transilvanii, această provincie a «Extremei Europe» cum o numeşte" Jules Verne cu o expresie menită să sugereze distanţa pe care o evocă Extremul Orient. Vai! Farmecul acesta dispare pentru cei ce cunosc mai bine decât el locurile, obiceiurile şi traiul oamenilor din Valea Jiului, în cazul nostru, magia exotismului nu poate opera. De aceea, poate, povestirea a îmbătrânit mai vizibil pentru noi, de aceea îi detectăm mai degrabă suflul scurt, necompensat de factorii care-l ascund cititorilor pentru care România a rămas o ţară depărtată, chiar dacă nu necunoscută. Şi ne putem întreba cu oarecare melancolie cum apare Patagonia în ochii unui patagonez ce parcurge Copiii căpitanului Grant...

Ne rămâne oare atunci atât de puţin din cunoscuta povestire a lui Jules Verne? Din fericire, nu. Pentru că am vorbit de optica noastră, se cuvine să subliniem cu putere, în primul rând, datoria de recunoştinţă pe care noi, românii, am contractat-o faţă de cel ce a scris cu atâta dragoste despre oamenii văii Jiului, îmbrăţişându-le fără reticenţe idealul naţional. Nedezminţindu-se nici de astă dată, Jules Verne şi-a îndreptat întreaga simpatie către un popor asuprit şi dornic de libertate, pe care l-a înfăţişat cu o consecventă căldură. Toţi eroii principali ai romanului sunt români şi toţi sunt oameni de treabă, până şi lăudărosul Paţac. În ciuda tendenţioaselor mijloace de informare care-i stăteau la îndemână, Jules Verne a înţeles tragedia urmaşilor vechilor daci, supuşi «la cea mai nedemnă asuprire» şi a notat că «viitorul le aparţine». Acest mic roman a creat un val de simpatie pentru «valahi» şi a contribuit astfel — fie şi indirect — la formarea unei opinii publice favorabile aspiraţiilor către unitatea naţională a românilor. Numai această împrejurare, singură, ar justifica interesul de care Castelul din Carpaţi e firesc să se bucure în România. Dar am fi nedrepţi dacă n-am recunoaşte şi calităţile literare ale lucrării, şi în primul rând, atmosfera romantică pe care Jules Verne s-a priceput s-o creeze în jurul negurosului său erou principal!

Radu Gorj se integrează în galeria personajelor scumpe lui Jules Verne, eroi îndăgostiţi de libertate şi care au sacrificat totul pentru a-i asigura victoria, eroi învinşi de împrejurări potrivnice şi care au devenit «ciudaţi», s-au închis în ei, refuzând contactul cu o lume ce i-a dezamăgit acceptând — pe ruinele speranţelor de ieri — instaurarea unor rânduieli nedrepte. Mândri, neînfrânţi şi singuri, aceşti eroi au supravieţuit idealului lor şi s-au cantonat într-o mizantropie care nu reprezintă decât un ultim răspuns la marea lor dragoste înşelată, expresia ireversibilei lor dezamăgiri.

În această ordine de idei e interesant de subliniat faptul că, dacă banul Teleac pare a juca în roman rolul eroului pozitiv în luptă cu maleficul stăpân al Castelului din Carpaţi, o lectură atentă demonstrează că lucrurile nu sunt atât de simple. Singurul punct comun între cei doi protagonişti — în afara originii lor naţionale şi sociale, evident — e singurătatea. Amândoi au rămas de timpuriu orfani. Dar, în vreme ce boierul Radu şi-a consacrat viaţa luptei pentru libertatea poporului său, banul Frâncu a dus existenţa unui boier de ţară şi s-a mulţumit cu plăcerile vânătorii. Amândoi se întâlnesc apoi în admiraţia faţă de Stilla. Radu Gorj n-a manifestat însă niciodată dorinţa de a o răpi, de a o avea numai pentru el — deşi o admiră dinaintea lui Teleac, nici n-a încercat s-o cunoască — pe când visul tânărului ban e s-o ducă în castelul lui de lângă Craiova pentru a se bucura singur de farmecul şi arta cântăreţei.

Eroul înfrânt pe câmpurile de luptă unde se dispută libertatea nu mai e acum decât un iubitor de muzică, printre alţii, tot ce i-a rămas, tot ce-l ţine în viaţă e arta incomparabilă a Stillei, în care recunoaşte o valoare absolută, nobilă şi generoasă ca libertatea. Dar, consecvent cu altruismul trecutului său, nu-i trece prin minte s-o răpească nici celui din urmă dilettante şi se mulţumeşte s-o asculte din loja în fundul căreia se ascunde pentru a nu vedea publicul compus din oameni pe care-i dispreţuieşte, fără a le contesta totuşi dreptul de a se împărtăşi — ca şi el — din comorile artei. Numai un fatal concurs de împrejurări — strania depresiune a Stillei, inconştientul egoism de îndrăgostit al lui Frâncu şi tragicul accident al cântăreţei — îl determină să se retragă definitiv din lumea oamenilor, după o neizbutită încercare de sinucidere. Oamenii l-au dezamăgit din nou, înregistrările făcute de Orfanik sunt tot ce i-a rămas şi, cu ele, se închide în uriaşul mormânt al castelului său paraginii.

Frâncu intervine atunci pentru a doua oară în tragica existenţă a lui Radu Gorj, ale cărui fantasmagorice mijloace de apărare alimentau cronica Vereştilor. dar nu făceau rău, în fond, nimănui. Fireşte, sfârşitul boierului Radu ilustrează convingerea lui Jules Verne că, oricât de perfect organizată, izolarea de societate nu-i cu putinţă şi nu poate constitui o soluţie. Stima lui se îndreaptă totuşi către sumbrul erou care nu ezită să meargă până la distrugere pentru a-şi apăra inviolabilitatea ultimului refugiu, răzbunându-se totodată asupra celui ce a retezat cel din urmă fir ce-l mai lega de lume, răzbunându-se asupra omenirii în genere, pentru a pieri sub ruinele castelului său într-o tragică apoteoză, înfrânt şi biruitor, într-adevăr, dacă maniacul îmbătrânit şi cu minţile întunecate de suferinţă a fost înfrânt, omul liber a înregistrat o ultimă victorie, căreia nu-i poate supravieţui. Un Radu Gorj delincvent de drept comun, proscris, fugărit de poliţie şi nevoit să se coboare la toate compromisurile inerente unei vieţi la marginea societăţii nu e de conceput. Mândru şi demn până la excentricitate, eroul moare ca un simbol intransigent al independenţei, iar romantica lui figură continuă să impresioneze peste ani, stăruind în conştiinţa cititorului, în ciuda naivului ei anarhism. Cea mai însemnată cauză care asigură succesul Castelului din Carpaţi rămâne astfel memorabila realizare a acestui complex personaj, frate bun cu căpitanul Nemo şi cu atâţia eroi romantici, deveniţi demoni pentru că nu li s-a îngăduit să fie îngeri.

O problemă care-l interesează în mod firesc pe cititorul român priveşte sursele documentării lui Jules Verne. Abundenţa numelor geografice şi a cuvintelor româneşti, pomenirea unor obiceiuri şi mai ales precizia cu care descrie peisajele Văii Jiului au dus la presupunerea că ar fi vizitat locurile despre care vorbeşte. Nu avem din păcate nici o dovadă în acest sens şi, cum pare greu de crezut că vizita în Transilvania a unui scriitor celebru ca autorul Castelului din Carpaţi putea trece neînregistrată de numeroşii gazetari ai vremii, care s-ar fi socotit onoraţi să obţină de la el interviuri şi declaraţii, trebuie să credem că Jules Verne a folosit în primul rând cele două izvoare (Reclus şi Gerando), menţionate, de altfel, la începutul romanului, unele surse mai greu de identificat, precum şi relatările unei prietene originară din Transilvania şi proprietară a unui mic «Castel din Carpaţi», amplasat pare-se cam prin regiunea unde se desfăşoară acţiunea romanului. Amintirile acestei prietene îi vor fi fost deosebit de utile, după cum miniaturalul ei castel, amplificat până la dimensiunile celui de la Hunedoara, a putut deveni, pentru circumstanţă, sumbra cetăţuie a lui Radu Gorj. (Cititorul dornic să cunoască mai bine împrejurările în care Jules Verne şi-a conceput romanul poate acum consulta cu mult folos remarcabila lucrare a lui Ion Hobana 20 000 de pagini în căutarea lui Jules Verne Ed. Univers, 1979, şi îndeosebi pasionantul capitol intitulat «Cântecul amintirii».)

În sfârşit, o ultimă precizare. După cum se ştie, către sfârşitul secolului al XIX-lea singurele surse de informaţie referitoare la Transilvania şi accesibile unui străin nu puteau fi decât de provenienţă austro-ungară. Cum, datorită unor dificultăţi explicabile, Jules Verne a transcris greşit cuvintele româneşti pe care le citează şi cum ni s-a părut firesc să-i corectăm ortografia (un singur exemplu: Românul nu piere devine în transcrierea lui Roman ne pere), am considerat tot atât de necesară restabilirea vechilor nume geografice româneşti indicate de el în echivalente maghiare sau germane, conform surselor cercetate şi hărţilor oficiale ale vremii. Dacă operaţia aceasta nu comportă dificultăţi şi am menţionat-o mai mult pentru a-l preveni pe cititorul căruia i-ar cădea în mâini textul original, lucrurile se schimbă atunci când e vorba de numele unor personaje de origine română, cărora romanul le atribuie sonorităţi cu totul bizare. A fost nevoie astfel de oarecare efort pentru a reconstitui o categorie de nume alterate şi a înţelege, de pildă, că fata numită de Jules Verne Miriota e Mioriţa (Miriota, adică mieluşeaua, precizează el la pag. 27) sau pentru a detecta o altă categorie de nume, echivalente cu corespondentul lor francez, ca Rodolphe, numele dat castelanului din Carpaţi, care nu reprezintă decât transcrierea numelui Radu (ceea ce reiese din faptul că Jules Verne menţionează la pag. 19 un personaj istoric Rodolphe le Noir, alias Radu Negru, şi palatul său de la Curtea de Argeş). Nu vom prelungi lista exemplelor menite să ilustreze felul în care am procedat pentru restabilirea numelor corecte, fără de care povestirea Castelului din Carpaţi ni s-ar fi părut, în româneşte, falsă. Acolo unde nici o indicaţie nu ne-a venit în ajutor, am păstrat totuşi numele date de Jules Verne, ca în cazul învăţătorului român Hermod. [1]


Note în text:
[1] În ediţia din 1980, apărută la Editura Ion Creangă, Vladimir Colin făcea precizarea: „Trebuie totuşi să menţionăm faptul că, pentru ediţia de faţă, am profitat de cercetările lui Ion Hobana materializate în studiul amintit [Ion Hobana, 20 000 de pagini în căutarea lui Jules Verne, Editura Univers, 1979] şi — pentru precizarea câtorva nume ale personajelor — am revenit asupra soluţiilor anterioare acceptând sugestiile acestui excelent cunoscător al operei verniene şi dând astfel banului de Craiova numele Teleac, învăţătorului pe cel de Homorod etc. Menţiunea aceasta, evident, e menită să acorde Cezarului ce-i al Cezarului, dar şi să lămurească eventualele nedumeriri ale celui ce ar avea curiozitatea să compare prezenta ediţie cu aceea din 1967...


Jules Verne - Castelul din Carpaţi
Editura Tineretului, Bucureşti, 1967.





O CĂLĂTORIE SPRE CENTRUL PĂMÂNTULUI

Mircea Eliade


Citesc Voyage au Centre de la Terre a lui Jules Verne, fascinat de îndrăzneala simbolismului, de precizia şi opulenţa imaginilor. S-ar putea scrie un studiu întreg asupra mesajului secret al acestei cărţi. Aventura e de ordin iniţiatic: ca în orice iniţiere, se regăsesc rătăcirile în labirint, coborîrea în lumea subterană, trecerea Apelor, proba focului, întîlnirile cu monştrii, proba solitudinii absolute şi a întunericului, în sfîrşit, ascensiunea vertiginoasă, echivalînd cu apoteoza iniţiatului. Dar cît sunt de exacte imaginile acestor lumi subterane, ale acestor tărîmuri de dincolo, — cît de precisă şi de coerentă e mitologia abia camuflată sub jargonul ştiinţific al lui Jules Veme? Mă întreb cum de au neglijat pînă acum psihologii şi criticii literari acest document excepţional, inepuizabil tezaur de imagini şi arhetipuri?

Cineva va scrie într-o zi istoria imaginaţiei moderne. Capitolul închinat lumilor subpămîntene va trebui să ţină seama de Voyage au Centre de la Terre, de Sche a lui Riggard Haggart, de Om şi There Was a Door ale lui Talbot Mundy. Probabil că nici unul din aceşti trei autori nu ştia mare lucru despre mitologiile şi riturile iniţiatice. Şi totuşi, imaginile şi scenariile lumilor subpămîntene care abundă în cărţile lor nu-şi revelează semnificaţiile secrete decît dacă le reintegrăm misterului din care au fost desprinse, acel mister prezent în toate iniţierile.


Mircea Eliade - Jurnal
Humanitas, Bucureşti, 1993, p.270-271.





CONFUZII VERNIENE

Györfi-Deák György


„Castelul din Carpaţi”, cunoscutul roman al lui Jules Verne, a apărut în 1892, cu doi ani înainte ca Bram Stoker să publice „Dracula”. Apropierea dintre cele două romane nu este nicidecum gratuită, deoarece „cadrul Carpaţilor se pretează în chip atât de firesc la toate evocările vrăjitoreşti”, ne avertizează autorul francez. Primul personaj ieşit în calea cititorului este ciobanul Frig (Frik, în textul original), considerat de sătenii din Vereşti (Werst) drept un vrăjitor, „în stare să işte vedenii fantastice. Cutare zicea că vampirii şi strigoii (les vampires et les stryges) i se supuneau; altul că putea fi întâlnit când luna era în descreştere, în nopţi întunecoase cum sunt cele din alte ţinuturi în marele bisext, călare pe stăvilarul morilor, la taifas cu lupii sau visând la stele.” Ce mai, o imagine parcă desprinsă din „Chemarea mosorului” (Domnişoara Hus) a lui Ion Barbu: „Buhuhú la luna şuie,/ pe gutuie să mi-l suie”. Credinţa în etern fantastica şi fascinanta Românie a supravieţuit până în ziua de azi, putând fi regăsită în scrierile lui Joanne Katling Rowling din seria Harry Potter.

Spre deosebire de misticul irlandez, care a ţinut să-şi cufunde cititorul într-o negură a raţiunii, năucindu-i spiritul critic cu mirosul colanelor de usturoi atârnate de gât, Jules Verne demistifică faptele care i-au îngrozit pe vereşteni şi în cele din urmă aflăm că toate nălucirile şi vocile din noapte au aceeaşi sursă ca şi puterea motoare a submarinului Nautilus: electricitatea. Vladimir Colin dovedeşte tact când afirmă, în postfaţa ediţiei traduse în româneşte, că romanul pare „realmente banal, tocmai datorită acelor «resurse ştiinţifice» invocate de Jules Verne şi care, în cazul dat, nu mai constituie de mult «zestrea viitorului», ci moştenirea trecutului. Minunile electrice ale lui Orfanik ne fac să zîmbim, spaimele vereştenilor ni se par naive din cale-afară.”

Adevărul e că mantia fermecată a electronilor puşi la lucru îşi pierduse farmecele încă de pe atunci. Pe vremuri, am răsfoit de multe ori nişte enciclopedii tehnice editate în Ungaria la sfârşitul secolului XIX şi am constatat cu uimire că ele cuprindeau majoritatea maşinilor electrice despre care ne vorbea domnul Titică, profesorul de acţionări din liceu.

Azi mă întreb: oare de ce mă miram? La doar 5 ani după ce Edison îşi luminase laboratorul de la Menlo Park (New Jersey) cu un filament de cărbune, Timişoara introducea în 1884 iluminatul permanent al străzilor cu electricitate. 731 de becuri, dispuse de o reţea de aproape 6 km, luminau 10 km pătraţi din suprafaţa oraşului şi aduceau oraşului de pe Bega cinstea de a fi prima localitate urbană luminată electric din Europa. Dacă Jules Verne ar fi vizitat Banatul, în mod sigur ar fi remarcat amănuntul.

„Castelul din Carpaţi” mai are ceva în comun cu „Dracula”: încurcăturile provocate de originea personajelor principale. Conform lui Bram Stoker, contele Dracula era un secui român, lucru afirmat de mai multe ori, în variate chipuri, la începutul naraţiunii. Dacă misticul irlandez ar fi ştiut puţin mai multă istorie, poate că l-ar fi făcut fructul unei legături incube a Elisabetei Báthory cu spiritul lui Ţepeş Vodă. Aşa lucrurile s-ar fi legat oarecumva. Dacă tatăl voievodului muntean făcuse parte din ordinul cavaleresc al Dragonului, familia Báthory purta pe blazon balaurul omorât de strămoşul lor, un păstor viteaz (ungureşte: „bátor”), care stârpise jivina oploşită lângă tăul fără de fund al Ceheiului, azi o rezervaţie naturală în hotarul oraşului Şimleu Silvaniei.

Jules Verne face o greşeală similară. În originalul franţuzesc, personajul pozitiv, care dejoacă sistemele defensive ce îl izolează pe mizantropul Radu Gorj (Rudolphe de Gortz) de lume, este craioveanul... Franz de Télek. Deşi numele personajului e cât se poate de unguresc, neamul boieresc prezentat la începutul capitolului IX e indubitabil românesc:


„La famille des comtes de Télek, l'une des plus anciennes et des plus illustres de la Roumanie, y tenait déja` un rang considérable avant que le pays eu^t conquis son indépendance vers le commencement du XVIe sie`cle. Me^lée a` toutes les péripéties politiques qui forment l'histoire de ces provinces, le nom de cette famille s'y est inscrit glorieusement.

Actuellement, moins favorisée que ce fameux he^tre du château des Carpathes, auquel il restait encore trois branches, la maison de Télek se voyait réduite a une seule, la branche des Télek de Krajowa, dont le dernier rejeton était ce jeune gentilhomme qui venait d'arriver au village de Werst.”


Traducătorii noştri au încercat să cosmetizeze cumva eroarea, nu se putea ca marele scriitor francez, care îi pusese pe urşi să-i alerge pe băieţii din „Doi ani de vacanţă” pe gheaţa unui lac din America de Sud ori pe Barbicane and Co. să plece către Lună ca din puşcă, să greşească tocmai acum, aici şi în halul acesta.

Nu ştim ce soluţii au propus Victor Onişor (1897) ori Ion Pas (1929).
În ediţia din 1967, Vladimir Colin a ales să-i spună Frâncu Slătineanu. După o discuţie cu Ion Hobana, autorul cărţii „20 000 de pagini în căutarea lui Jules Verne” (Editura Univers, Bucureşti, 1979), traducătorul a optat în cele din urmă pentru forma Frâncu Teleac, prezentă în ediţiile 1980 şi 1991 de la Editura Ion Creangă. În ultima ediţie, cea de la Editura Compania (an neprecizat, probabil 2004), numele personajului apare ca Francisc de Teleac (nume de localitate relativ răspândit, fiind un sat în Mureş, apoi încă unul lângă Odorheiul Secuiesc, plus alte două în Bihor şi Alba, ultimul la 5 km de Alba Iulia). În rezumatul din „Pe urmele lui Jules Verne în România” (1980), Simion Săveanu preferă să-i spună pur şi simplu Craiovescu. Ediţia bucureşteană în limba maghiară, „Várkastély a Kárpátokban”, în tălmăcirea lui Huszár Imre (Előre Kiskönyvtár, 1972), transformă prenumele în nume de familie şi foloseşte varianta „Frâncu bojár” (boierul Frâncu). Ediţia budapestană, tradusă de Gellért György (Móra, 1974), accesibilă şi pe internet, îl numeşte Teleki Ferenc.

Familia Teleky e într-adevăr veche, dar e una de nobili ardeleni. Celebra bibliotecă din Târgu Mureş le poartă numele, pentru că a fost fondată de Teleky Sámuel (1739-1822), iar urmaşii săi au înzestrat-o şi au vegheat ca ea să-şi împlinească rostul. După ce în 25 august 1849, ultimul grup de luptători revoluţionari paşoptişti s-au predat armatei ruse în sala mare a castelului din Jibou, elementele antihabsburgice s-au regrupat la Paris, unde conducătorul opoziţiei în exil a devenit Teleky László (1811-1861), fost ambasador în „oraşul luminilor”. La începutul capitolului VI, unde vine vorba despre evenimentele cu pricina, Jules Verne menţionează existenţa unui scai numit „spin rusesc”: „darul pe care ruşii l-au făcut transilvănenilor în cinstea unei vesele cuceriri”, ale cărui seminţe au fost aduse din stepele de pe peste Nistru în coamele cailor muscali. În fapt, ruşii au adus jale şi boli, astfel că prizonierii închişi în lagărul din Jibou au pierit omorâţi de o epidemie de holeră. Boala i-a secerat şi pe civilii din târguşor. Din cei aproape 900 de locuitori înregistraţi în 1847, au supravieţuit doar două treimi. Monumentul închinat celor pieriţi în 1849 se află în cimitirul reformat din localitate.

Să revenim la castelul din Jibou. Început de baronul Wesselényi István în secolul XVII, el a căpătat forma actuală în vremea lui Wesselényi Miklós senior (1750-1809, om încăpăţânat şi puternic, de unde porecla de „bourul din Jibou”) şi a fost inaugurat în 1810. Fiul său, Miklós junior (1796-1850) s-a căsătorit cu Anna Lux, o fată simplă, din popor şi a avut doi urmaşi: Miklós (n. 1845) şi Béla (n. 1847). Wesselényi Ilóna, fata ultimului dintre aceştia, s-a măritat cu contele Artur Teleky şi astfel frumoasa construcţie de pe malul stâng al Someşului a trecut în proprietatea familiei Teleky. În frumoasa grădină au alergat trei fete: Gemma, Ilóna şi Margit, şi un băiat, Béla. Când a venit vremea să se însoare, contele Teleky Béla a luat-o de soţie pe baroana Anna Benz, căsătorie din care au rezultat alţi patru copii: Miklós (1931-1944), Éva (n.1935), Ilóna (n.1939) şi Pál (n.1942). Mai multe amănunte veţi găsi în articolul „Castelanii din Jibou” (Transilvania Jurnal, 29 august 2001, pag.19), care cuprinde prezentarea volumului „Tölgy es repkény” (Stejar şi iederă) de Teleky Éva, memoriile unei contese transformate de puterea socialistă într-o contabilă.

Ironia sorţii face ca în Jibou să fi trăit în acelaşi timp cu bogaţii castelani şi o familie Teleky dintr-o ramură scăpătată, care totuşi a intrat în istorie. Localitatea sălăjeană se mândreşte cu cinstea de a fi găzduit prima grădiniţă din Ardeal. În „Szilágy vármegye monográphiája” (Monografia comitatului Sălaj, 6 vol., 1901-1904), pedagogul şi poetul Petri Mór, fost inspector general al judeţului, dă ca sigură înfiinţarea ei în anul 1897. Prioritatea este reafirmată ulterior, în 1936, şi de Dumitru Ilea în „Monografia şcoalei primare din comuna Jibou”: „Mai era şi grădină de copii mici sub conducerea înv. Iulia Teleky, trecută după Unire, la învăţământul primar de Stat, astăzi pensionată. Cea dintâi grădină de copii din întreg Ardealul în era ungurească a fost înfiinţată în Jibou.”

Ca director al şcolii, Dumitru Ilea a cunoscut-o bine pe educatoare şi a consemnat în cartea sa suficiente date ca să vă putem prezenta schiţa unei cariere de 40 de ani petrecuţi în mijlocul copiilor. După terminarea primului război mondial, Iulia Teleky şi-a completat studiile. A absolvit Şcoala Normală de fete din Satu Mare în 1921, a depus jurământul de credinţă faţă de statul român şi a lucrat ca învăţătoare la secţia maghiară până în 1934, când a fost scoasă la pensie.

Precum vedem, Franz de Télek, romanticul adorator al cântăreţei Stilla, rivalul boierului Gorj, a avut o mulţime de rude pe la noi prin ţară. Există încă un lucru care leagă familia Teleky de romanul lui Jules Verne. Cei care au citit romanul au văzut că există practic numai două locuri unde se petrece acţiunea: cetăţuia familiei Gorj (Gortz) şi hanul „Regele Matei” (Roi Mathias). Nu ştim de ce Jules Verne a ales tocmai această denumire, dar un lucru e clar, demonstrat de atâtea şi atâtea genealogii: neamul Teleky se înrudea îndeaproape cu Szilágyi Erzsébet, soţia lui Iancu de Hunedoara, mama regelui Matei Corvinul.





TREI SIMBOLURI ALE ANTICIPAŢIEI CLASICE: ROBUR, „ALBATROSUL", „GROAZA"

Ion Hobana


La 25 august 1886, două zile după apariţia ediţiei in-18 a romanului, Jules Verne îi scria lui Nadar :


„Dragă prietene,

Îţi trimit prin Hetzel un Robur Cuceritorul. Vei regăsi în el toate ideile tale despre aparatul Mai greu ca aerul ! Sub forma unei pure fantezii, am vrut să reiau problema care ne "preocupa, îmi vei spune dacă eşti de acord şi dacă-ţi place. Aveam cu douăzeci şi cinci de ani mai puţin când vorbeam despre toate astea."


Douăzeci şi cinci de ani mai puţin... În 1861, frecventând Cercul presei ştiinţifice, agentul de bursă şi autorul unor piese, librete, povestiri care-i aduseseră doar un modest succes de stimă, îl cunoscuse pe Gaspard-Felix Tournachon, devenit Tournadar cu alte două decenii în urmă când era la modă să se adauge fiecărui cuvânt terminaţia „dar”, în 1842, acest ziarist, romancier, caricaturist şi mai cu seamă fotograf al literaţilor, artiştilor şi savanţilor adoptase ca pseudonim mai concisul Nadar. Din 1858, el se specializase în fotografierea aeriană, operând din nacela unui balon. Or, Jules Verne publicase în 1851, în „Musée des familles”, povestirea O călătorie cu balonul, mai curând o incursiune romanţată în istoria aerostaticii. Mi se pare firesc ca, întâlnindu-se, cei doi să fi discutat despre preocuparea comună, stimulată şi de interesul general faţă de controversata chestiune a dirijării aerostatelor : între 1850 şi 1862, la Academia de Ştiinţe din Paris au fost prezentate peste o sută de comunicări consacrate subiectului. Literaţii împărtăşeau această preocupare. Théophile Gautier era convins, în 1850, că mijlocul de a dirija baloanele va fi găsit curând, „calea văzduhului fiind perfect practicabilă”.

Autorul Călătoriei cu balonul şi fotograful-aeronaut au abandonat însă destul de curând cauza aerostatelor. În iulie 1863, Nadar, Ponton d'Amecourt şi Gabriel de la Landelle au întemeiat „Societatea pentru încurajarea locomoţiei aeriene cu aparate mai grele ca aerul”, unul dintre cei doi cenzori fiind... Jules Verne. Manifestul publicat la 31 iulie 1863 în „La Presse” afirma : „Pentru a lupta împotriva aerului, trebuie să fii în mod specific mai greu ca el (...) Prima necesitate pentru autolocomoţia aeriană este deci de a se debarasa mai întâi de orice fel de aerostat”. Cum să ne explicăm atunci faptul că principalele experienţe aerostatice ale lui Nadar au avut loc după întemeierea Societăţii ? Iată răspunsul dat de Jules Verne în articolul Apropo de „Geant”, apărut în „Musée des familles” în decembrie 1863 :


„...potrivit lui Nadar, «Le Geant» trebuie să fie ultimul balon ; dificultăţile întâmpinate la coborâre demonstrează din plin cât de greu de dirijat, imposibil de condus este un aparat de dimensiuni atât de mari.

Se doreşte deci să se ajungă pur şi simplu la suprimarea balonului; este posibil acest lucru ? (...) Domnii de Ponton d'Amecourt şi de la Landelle afirmă că au învins dificultăţile şi au rezolvat problema.

(...) Teoretic, mijlocul a fost găsit : elicopterul; va reuşi el şi practic ? Totul va depinde de motorul folosit pentru a mişca elicea, motor care trebuie să fie în, acelaşi timp puternic şi uşor. (...) Să aşteptăm deci cu răbdare experienţe mai concludente. Inventatorii sunt oameni instruiţi şi hotărâţi, ei vor merge până la capăt.

Dar e nevoie de bani, poate mulţi ; Nadar s-a consacrat întrutotul acestui scop, pentru asta a invitat el mulţimea să asiste la îndrăzneţele sale ascensiuni. Spectatorii n-au venit în număr destul de mare [1], poate pentru că nu se gândeau decât la o distracţie de moment; dacă Nadar reîncepe, ei să se gândească la folosul viitor şi Champ de Mars va fi prea mic pentru a-i cuprinde.

După cum se vede, nu mai e vorba de a plana sau de a zbura în văzduh, ci de a naviga [...] Să recomandăm deci elicopterul şi să ne însuşim deviza lui Nadar : Tot ceea ce este posibil se va înfăptui”.


Dacă ar fi să-l credem pe autorul articolului, ascensiunile cu aerostatul „Le Geant” constituiau un mijloc de a obţine fondurile necesare perfecţionării unei invenţii care avea să suprime... aerostatele, înregistrând acest paradox, să trecem în revistă evenimentele care au dus la apariţia lui Robur Cuceritorul, în 1886.

Scepticismul scriitorului în ceea ce priveşte posibilitatea dirijării aerostatelor transpare încă din Cinci săptămâni în balon. Iniţiatorul acestei prime „călătorii extraordinare”, doctorul Fergusson, declară fără echivoc : „Nu cred că se va putea ajunge ca baloanele să fie dirijate. Cunosc toate sistemele experimentate sau propuse ; nici unul n-a dat rezultate, nici unul nu poate fi aplicat”. Cucerirea văzduhului nu va fi înfăptuită decât cu aparate mai grele ca aerul şi intenţia lui Jules Verne de a consacra un roman acestei teme datează cel puţin din 1875 (25, p. 176). Un nou impuls i l-a dat, probabil, popasul milanez din 1884 : traversând peninsula pentru a se întoarce acasă, după ultima croazieră efectuată la bordul iahtului „Saint-Michel III”, scriitorul s-a oprit în marele oraş din nordul Italiei pentru a cerceta schiţele şi însemnările lui Leonardo da Vinci despre zborul mecanic. Nu e lipsit de interes să precizez că Jules Verne nutrea un adevărat cult pentru marele om al Renaşterii, după cum stă mărturie şi scurta piesă în versuri Monna Lisa, începută în 1851 (autorul avea 23 de ani !) şi citită în faţa membrilor Academiei din Amiens în 1874. „îmi închipui că în clipa aceasta desăvârşeşte o uriaşă maşină”, spune Pazzetta, slujitoarea şi confidenta eroinei ; iar Giocondo îi declară rivalului său prezumtiv : „Dumneata grăbeşti viitorul pe seama trecutului !” Aruncând o punte peste cascada secolelor, Jean Chesneaux consideră chiar că „Inginerii lui Jules Verne sunt mai aproape de inginerii vincieni ai Renaşterii decât de căpitanii de industrie ai timpului său, `a la Eiffel. Invenţiile sale sunt moştenitoarele directe ale celor ale lui Leonardo...” (9, p. 40).

Sosirea la Amiens a avut loc la 18 iulie 1884. Peste trei săptămâni, dirijabilul „France”, pus la punct de Charles Renard şi Arthur Krebs, reuşea să efectueze primul zbor în circuit închis, de la Chalais-Meudon la Villacoublay şi retur. Această dovadă că dirijarea aerostatelor nu e o utopie îl hotărăşte pe fostul cenzor al „Societăţii pentru încurajarea locomoţiei aeriene cu aparate mai grele ca aerul” să nu mai amâne realizarea vechiului său proiect. Că este aşa o demonstrează o scrisoare din 885, trimisă editorului şi prietenului său Pierre-Jules Hetzel : „În acest moment, problema baloanelor dirijabile şi-a recăpătat întreaga însemnătate, experienţele având loc zilnic. Se câştigă viteză, dar nu cine ştie ce [...] Cred, sper că toţi partizanii aparatelor mai grele ca aerul îl vor susţine pe Robur împotriva adversarilor săi. Printre aceştia din urmă sunt oameni zgomotoşi şi, dacă nu mă înşel, cartea va face ceva zgomot. Trebuie să recunosc că momentul ar fi destul de favorabil, de vreme ce publicul se entuziasmează întrucâtva în legătură cu posibilitatea dirijării baloanelor."

Adversarii aparatelor mai grele ca aerul erau oameni într-adevăr zgomotoşi. După ce citise, poate, aproape în întregime Robur Cuceritorul, publicat de „Journal des Debats”, în foileton, între 29 iunie şi 18 august 1886, W. de Fonvielle publica un articol intitulat, fără menajamente, Smintiţii navigaţiei aeriene. Iată câteva pasaje elocvente : „Facultatea de a-ţi lua zborul ca un simplu porumbel presupune construirea unui motor uşor şi puternic, care nu există. Să vrei să te lipseşti de el, e mai rău decât să pui căruţa înaintea boilor (...) De câte bucurii, progrese, descoperiri nu suntem privaţi pentru că unii se încăpăţânează să considere navigaţia aeriană drept o problemă de mecanică”. Era opinia cvasi-unanimităţii oamenilor de ştiinţă — şi ea nu s-a schimbat decât sub presiunea unor fapte incontestabile. Să ne amintim că, în 1903, comisia pentru aeronautică a Academiei de Ştiinţe din Paris respingea proiectul de aeroplan-automobil al lui Traian Vuia, decretând : „Realizarea şi soluţionarea zborului cu un aparat mai greu ca aerul nu e decât o himeră”.

Susţinând o idee revoluţionară pentru acel timp, Jules Verne era departe de a se considera un vizionar, un profet ştiinţific, aşa cum îl numeau prea zeloşii săi admiratori. Într-un interviu apărut în „Pittsburgh Gazette”, la 13 iulie 1902, el declara : „Nu sunt foarte mândru că am scris despre automobile, submarine şi nave aeriene înainte ca ele să devină realităţi înfăptuite de ştiinţă. Când scriam despre ele ca despre nişte realităţi; aceste lucruri erau pe jumătate descoperite”. În acest spirit, în roman se preciza, după descrierea amănunţită a „Albatrosului” : „În concluzie, aparatul era construit potrivit sistemelor propuse de Cossus, de la Landelle şi Ponton d'Amecourt...” Ignorând această trimitere, Sam Moskowitz afirmă că „ideea elicopterului cu multe elici a fost luată de Verne de la Luis Senarens [...] Înaintea apariţiei lui Robur Cuceritorul, Luis Senarens scrisese nu mai puţin de trei povestiri din seria Frank Reade Jr., axate pe isprăvile unor nave aeriene construite pe principiul elicopterului [...] Acestea erau poate cele mai vechi lucrări de ficţiune întemeiate pe teoria elicopterului şi aproape sigur primele care propuneau ca un aparat aerian să fie propulsat de motoare electrice având baterii ca sursă de energie. N-a fost o coincidenţă faptul că «Albatrosul» lui Jules Verne din Robur Cuceritorul era construit pe principiul elicopterului şi propulsat de un motor electric cu baterii şi acumulatori de un tip nou”. [2] VERNE Robur le Conquerant Este evidentă dorinţa de a extinde aria priorităţilor americane, pe tărâmul atât de instabil al invenţiilor fictive care au precedat împlinirile ştiinţei şi tehnicii. Dar Jules Verne n-avea de ce să-l jefuiască pe Lu Senarens de idei aflate la îndemâna oricui. Am văzut că, încă din 1863, scriitorul considera elicopterul drept mijlocul ideal de a cuceri văzduhul. Articolul din „Musée des familles” prezenta sistemul propus de Ponton d'Amecourt pentru a împiedica mişcarea de rotaţie a aparatului, „două elici suprapuse şi învârtindu-se în direcţii opuse”, adăugând : „Cu o a treia elice, verticală, el îşi dirijează aparatul după voinţă. Aşadar, cu primele două se susţine în văzduh, iar cu a treia se propulsează ca şi cum s-ar afla în apă”. Regăsim acest sistem în roman, unde elicile duble se învârtesc în sens invers, una faţă de cealaltă — „dispunere necesară pentru ca aparatul să nu sufere o mişcare de rotaţie”, iar la provă şi la pupă sunt instalate elici propulsoare. Pe de altă parte, din 1881, Gaston Tissandier utilizase electricitatea furnizată de doi mici acumulatori pentru propulsia unui model redus de dirijabil.

Cât despre „France”, performanţa realizată se datora pilei cu electrozi de argint platinat şi de zinc inventată de Charles Renard. Iată de ce considera Jules Verne, în interviul citat, că nava sa aeriană era un lucru „pe jumătate descoperit”. Şi iată de ce are dreptate Peter Costella când temperează elanul compatriotului său : „Nu există nici un temei pentru pretenţia lui Sam Moskowitz că. Jules Verne ar fi luat ceva de la Senarens : amândoi au folosit aceleaşi surse...”. [3]

Să întârziem o clipă în această zonă a investigaţiei noastre, pentru a preciza că multitudinea detaliilor privind alcătuirea şi funcţionarea „Albatrosului” nu urmăreşte decât să creeze impresia de verosimilitate, atât de necesară ficţiunii ştiinţifice. În treacăt fie spus, la prima vedere aparatul zburător pare mai adecvat evoluţiei într-un alt mediu. Să fie adevărat că înfăţişarea sa ar fi fost sugerată de contemplarea imaginii lui „Saint Michel III” proiectată pe suprafaţa unei mări calme? Oricum, trebuie să notăm prezenţa obsesivă a termenilor împrumutaţi din vocabularul naval : provă, pupă, cocă, ruf, timonier etc. Platforma e „o adevărată punte de corabie, cu prova ca un pinten”. Axele elicelor de sustentaţie fac ca aparatul să pară „o navă cu treizeci şi şapte de catarge”. Dar nici o navă n-ar fi putut (şi nu poate) să se deplaseze, asemeni „Albatrosului”, cu 200 de kilometri pe oră, adică aproape 50 de metri pe secundă, faţă de cei 6,5 metri pe-secundă ai dirijabilului „France”. O viteză stupefiantă nu numai pentru 1886 : în 1903, primul zbor al fraţilor Wright a fost realizat cu 18 metri pe secundă. Iar cei 200 de kilometri pe oră au fost atinşi de un autogir în 1935 !... Desigur, cele 74 de elici de sus-tentaţie sunt „tot atâtea erezii aerodinamice” (25, p. 236), dar autorul n-a urmărit să ofere constructorilor planurile unui aparat gata să decoleze după asamblare. (Nu întâmplător, capitolul VI al romanului este intitulat, cu amuzată prudenţă, Peste care inginerii, tehnicienii şi alţi specialişti ar face poate mai bine să treacă). Prin mijloacele specifice artei sale, el voia doar să-şi exprime convingerea că, mai curând sau mai târziu, omul va fi stăpânul văzduhului şi că această victorie va fi obţinută graţie aplicării principiului „mai greu ca aerul”, pe care-l susţinea cu aceeaşi ardoare ca în urmă cu un sfert de veac. O ardoare întreţinută şi de seducţia exercitată de efervescentul Nadar asupra mai tânărului său prieten. În Robur Cuceritorul, numele fotografului-aeronaut apare de fiecare dată când sunt pomeniţi precursorii şi practicienii navigaţiei aeriene, fiind subliniat rolul său în întemeierea societăţii care-i reunea pe partizanii principiului „mai greu ca aerul”. Iar într-o scrisoare din septembrie 1864, Jules Verne îi comunica, printre altele : „în momentul de faţă, înfăţişez într-o carte un om înzestrat cu inima cea mai bună şi mai îndrăzneaţă şi îţi cer iertare că te-am luat pe tine drept model”. Cartea era De la pământ la Lună, iar personajul — Michel Ardan, anagramă evidentă a lui Nadar, căruia Henry de Montaut îi solicita o fotografie „pentru a o imita”, în aceşti termeni : „Hetzel mi-a cerut să ilustrez lucrarea lui J. Verne, De la Pământ la Lună. Există în ea un portret (literar — I. H.) al tău magnific şi adevărat”.

„Albatrosul” nu e primul aparat fictiv de zbor care poartă acest nume. în 1882, Albert Robida botezase astfel aeroiahtul bancherului Raphael Ponto, unul dintre personajele romanului său satiric Secolul douăzeci, a cărui acţiune se petrece în 1952. Este „o delicioasă mică navă aeriană, o veritabilă bombonieră, mobilată cu toate rafinamentele eleganţei şi confortului şi pregătită să primească zece persoane, în afara celor trei membri ai echipajului”. Dar aerostatul de agrement n-are nimic de-a face cu aeronava austeră, construită potrivit principiilor eficienţei. De altfel, Jules Verne n-avea nevoie să împrumute de la Robida ceea ce găsise la Baudelaire în 1859, data apariţiei celebrului poem „Albatrosul”, în acest caz, similitudinile operează şi la nivelul metaforei. Căci uriaşa pasăre (mecanică) a mărilor este într-adevăr „...asemeni cu prinţul înnorării / Ce zboară în furtună şi-şi bate joc de arcaşi”. Ea nu se lasă doborâtă de un ciclon şi un uragan, iar când trece pe deasupra oazei Uargla, e salutată „cu sute de focuri de puşcă, plumbii căzând însă pe sol fără s-o ajungă”... Fascinaţia poemului se exercită şi asupra altor „Călătorii extraordinare”. Vă propun un singur exemplu, extras din Sfinxul gheţarilor (1897) : „Într-o zi, mi s-a întâmplat să asist la plecarea unui albatros (...) Pasărea s-a înălţat deodată, cu aripile larg desfăşurate, cu labele strânse, cu capul întins (...) şi, după câteva clipe, nemaifiind decât un punct întunecat: în văzduh, a dispărut îndărătul perdelei de neguri din sud”.

Ca de obicei, elaborarea romanului a prilejuit un incitant schimb de opinii între autor şi editor. După lectura primei versiuni, Hetzel s-a arătat nemulţumit : „Cartea e terminată, dar e alcătuită din boabe de mătănii prin care trebuie să treci în chip de fir un interes pe care va trebui să-l creezi aproape în întregime, căci nu există încă”. Răspunsul este edificator : „Am muncit enorm asupra lui Robur. N-a adus niciodată un manuscris într-o asemenea stare”. Rezultatul acestui efort nu este întrutotul satisfăcător. După o introducere promiţătoare (confruntarea lui Robur cu baloniştii), acţiunea se împotmoleşte în masa descrierilor geografice. Pe de altă parte, autorul a împrumutat excesiv din operele sale anterioare, însuşi periplul „Albatrosului” repetându-l întrucâtva pe cel al „Nautilus"-ului, într-un alt element fundamental. Cât despre detalii, nu avem decât dificultatea alegerii. Pentru a nu aglomera exemplele posibile, să constatăm doar că discuţia asupra naturii fenomenului aerian nu diferă esenţial de cea asupra naturii fenomenului marin (Douăzeci de mii de leghe sub mări), Weldon Institute constituie un decalc peiorativ al celebrului Gun-Club (De la Pământ la Lună), scena eliberării prizonierilor o reia, la o altă scară, pe aceea a eliberării misionarului (Cinci săptămâni în balon). Este amuzant să descoperim până şi migraţia unei erori : într-o scrisoare anonimă, obiectul zburător este identificat drept obuzul trimis de Herr Schultze asupra Franceville-ului, obuz care, fiind lansat cu o sută cincizeci de leghe pe oră, se transformase într-un satelit al Pământului (Cele cinci sute de milioane ale Begumei). Or, pentru a realiza viteza de eliberare, obuzul ar fi trebuit să fie lansat cu o sută cincizeci de leghe pe minut.

Cum să ne explicăm soluţiile facile, lipsa de inventivitate la un autor renumit pentru originalitatea intrigilor şi a loviturilor de teatru ? I. O. Evans crede că romanul „a fost scris în mare grabă”, dar scrisoarea către. Hetzel citată mai sus infirmă această supoziţie. Se pare că Jules Verne trecea prin momente dificile, după cum reiese din rândurile adresate editorului la 3 decembrie 1883 : „Înţelegi care e situaţia mea vizavi de publicul nostru, nu mai am subiecte al căror interes să constea în extraordinar, Baloane, Căpitanul Nemo etc.... Trebuie deci să caut să interesez prin combinare”. Dar interesul romanului constă în extraordinarul subiectului, ca şi în cazul mai- vechilor Cinci săptămâni în balon sau Douăzeci de mii de leghe sub mări. Ceea ce-i lipsea scriitorului în acea perioadă destul de tulbure a vieţii sale era capacitatea de a născoci situaţii inedite. El folosea deci paliativul reexploatării unor întâmplări şi tablouri care îi asiguraseră succesul, rezultatele fiind, fatalmente, mai modeste.

Din fericire, lucrurile stau altfel în privinţa memorabilului erou al romanului, autorul străduindu-se să se îndepărteze de modelele oferite de propriile sale „călătorii extraordinare”. El îi scria lui Hetzel că Robur [4] „este un om convins, dar nu un apostol, nu un Nemo, nu un Hatteras”, un fantezist dar şi „un om îndrăzneţ şi cu sânge rece în împrejurări deosebite”. Recunoscând că „a forţat nota de brutalitate”, el făgăduia să o reducă „la o intensitate convenabilă”. Robur rămâne totuşi un personaj neliniştitor, începând cu portretul său fizic : „De talie mijlocie, cu un spate geometric, ca un trapez regulat, cea mai mare dintre laturile paralele constituind-o linia umerilor. Legat de această linie printr-un gât robust, un enorm cap sferic. Cu ce cap de animal ar fi putut fi asemuit, potrivit teoriilor analogiilor pasionale ? Cu acela al unui taur, dar un taur cu chip inteligent. Nişte ochi pe care cea mai mică nemulţumire îi făcea probabil să devină incandescenţi şi, deasupra, muşchiul sprâncenelor mereu contractat, semn de maximă energie. Părul scurt, puţin creţ, cu reflexe metalice, ca şi cum ar fi fost o perucă din sârmă. Un piept lat se ridica şi cobora cu mişcări ca de foaie”. Trebuie să recunoaştem că această descriere, care îmbină trăsături aparţinând unor regnuri atât de diverse, fără a da impresia de hibriditate, nu e deloc banală. Şi, cum spune chiar cel în cauză, moralul nu îi este inferior fizicului. Aici se şi nasc, de altfel, semnele de întrebare privindu-l pe creatorul mirabilului aparat de zbor, care declară : „Când am o idee, vreau ca şi ceilalţi s-o împărtăşească şi nu suport să fiu contrazis. Nu este o afirmaţie fără acoperire, cum demonstrează ceea ce se petrece în marea sală a lui Weldon-Institute şi, mai târziu, la bordul „Albatrosului”, în faţa obstinaţiei şi ostilităţii oaspeţilor săi fără voie, Uncle Prudent [5] şi Phil Evans, Robur îşi pierde adesea stăpânirea de sine. După sabotajul săvârsit de cei doi balonişti, el „nu mai avusese decât un singur gând, o obsesie : să se răzbune”. Jules Verne înţelegea această răzbunare ca o răfuială violentă cu dirijabilul „Go ahead”, ceea ce ar fi corespuns poate mai exact personajului. Dar Hetzel veghea : cititorii, cei mai mulţi de vârstă şcolară, trebuiau feriţi de un deznodământ brutal. Scriitorul s-a înclinat : „Voi înlocui bătălia aeriană cu o acţiune de salvare şi Robur va arunca mulţimii entuziaste cuvintele pe care le-ai pus în gura lui. Asta îl va înălţa mult pe Robur al nostru, salvarea face de zece ori cât atacul, o recunosc bucuros”. Din fericire, el a ştiut şi să se împotrivească sugestiilor care tindeau să transforme ultimul capitol într-un happy-end (incredibil : „nu vreau banalităţi la sfârşit ; nu vreau aeronave puse pe acţiuni” (era vorba, probabil, despre ceva asemănător Societăţii de comunicaţii interstelare preconizate în finalul romanului împrejurul Lunii). Şi, într-o altă scrisoare, îşi argumentează refuzul : „Robur e prea înaintat pentru secolul său”. Alteritatea eroului nu se limitează, aşadar, la insolitul trăsăturilor fizice şi morale. El este un simbol al progresului ineluctabil, chiar dacă timpul său n-a venit încă. Pentru că „Ştiinţa nu trebuie s-o ia înaintea moravurilor” — leit-motiv explicit sau implicit al întregii opere verniene. Şi Robur continuă : „Plec deci, împreună cu secretul meu. Dar el nu va fi pierdut pentru Omenire, îi va aparţine într-o zi când va fi destul de luminată ca să tragă foloase de pe urma lui şi destul de înţeleaptă ca să nu abuzeze de el”.

Această declaraţie de principii îi va surprinde doar pe cei care cred că pot să aşeze „Călătoriile extraordinare” pe raftul popularizării ştiinţifice şi al aventurilor inconsistente. După cum o altă trăsătură pregnantă a romanului va fi ignorată în continuare de exegeţii convinşi, împreună cu Donald Wollheim, că operele lui Jules Verne nu s-au rătăcit „niciodată în Satira Socială”. Să lăsăm faptele sa vorbească. Preşedintele Institutului Weldon este ales printr-o metodă sui generis : cei doi candidaţi trebuie să înfigă câte o andrea cât mai aproape de centrul unor linii negre trase pe două tăbliţe albe. Şi autorul pretind, cu prefăcută seriozitate, că „o seamă de americani cu scaun la cap se gândeau să folosească (metoda) pentru alegerea preşedintelui Statelor Unite”. Mai departe, când Uncle Prudent emite o opinie de bun simţ : „Mi se pare că, pentru a tăia cuvântul cuiva, trebuie să-l fi lăsat mai întâi să vorbească”, Phil Evans ripostează : „Nu în America, domnule, nu în America î” Iar după ce ni se aminteşte că Uncle Prudent prizează tutun, urmează un comentariu neechivoc : „... acest mic defect poate fi iertat unui american, capabil de lucruri mai rele”. Să fie toate acestea doar mici concesii făcute cititorilor dornici să se amuze pe seama moravurilor şi năravurilor altei naţii ? În ultimul capitol, când „Albatrosul” se apropie ameninţător de „Go ahead”, o frază situează brusc satira într-un alt registru : „Se pregătea o luptă aeriană (...) — prima de acest fel, dar nu ultima, de vreme ce progresul e una dintre legile lumii acesteia”. Vom întâlni meditaţii la fel de amare şi în al doilea roman din ciclul lui Robur, Stăpânul lumii.

I s-a negat adesea lui Jules Verne capacitatea de a se desprinde de prezent. „Doar trei povestiri sunt situate în viitor : Amiens în anul 2000, Ziua unui ziarist american în anul 2889 şi Eternul Adam” afirmă peremptoriu Marie-Helene Huet. Pentru a avea dreptate, ea ar fi trebuit să precizeze : într-un viitor îndepărtat. Pentru că opera verniană cuprinde şi romane a căror acţiune este situată la numai câţiva ani după data apariţiei lor, cum ar fi Castelul din Carpaţi, Claudius Bombarnac, Insula cu elice. Două indicii ne obligă să includem Robur Cuceritorul în această categorie. La sfârşitul primului capitol, printre punctele greu accesibile, unde poate fi văzut fluturând drapelul lui Robur, se numără şi „paratrăsnetul turnului de fier al Expoziţiei din 1889,” Şi mai semnificativă din acest punct de vedere este o observaţie din capitolul XII : „Era întuneric beznă. Aşa că nu putură vedea nimic din calea ferată transsahariană, aflată în construcţie după proiectul Duponchel — lungă panglică de fier care trebuie să lege Algerul cu Tombuctu, trecând prin Laghuat şi Gardaia şi urmând să ajungă mai târziu în golful Guineii”. Or, e adevărat că inginerul francez Adolphe Duponchel publicase în 1878 un studiu intitulat Calea ferată transsahariană: joncţiune colonială între Algeria şi Sudan. E adevărat şi că, din 1879, mai multe misiuni fuseseră însărcinate să stabilească traseele posibile ale unei asemenea căi ferate care trebuia să fie un tronson important al unui gigantic Transafrican. Dar Transsaharianul a rămas până astăzi în stadiul de proiect.

Triumful principiului „mai greu ca aerul” se lăsa şi el aşteptat, chiar în 1897, când, la 5 mai, Jules Verne îi scria tânărului său corespondent italian Mărio Turiello : „Cât despre problema navigaţiei aeriene, ea este departe de a fi rezolvată, chiar de către Robur Cuceritorul, poţi să mă crezi. De la fantezie la realitate e un abis”. Un abis pe care, după şase ani, la 17 decembrie 1903, fraţii Wright aveau să-l străbată cu avionul lor propulsat nu de electricitate, ca „Albatrosul”, ci de un motor cu ardere internă. Poate părea ciudat că acest eveniment este ignorat în Stăpânul lumii, publicat în „Magasin d'education et de recreation” începând din 1 iulie 1904. Dar textul aştepta de cel puţin doi ani în sertarele biroului din mica încăpere situată la ci doilea etaj al casei din bulevardul Longueville, numărul 44, la Amiens. La 14 februarie 1904, Jules Hetzel, fiul lui Pierre-Jules, decedat în 1886, primea o scrisoare în care scriitorul îi comunica, între altele : „În locul invizibilului despre care ţi-am vorbit (aluzie la Secretul lui Wilhelm Storitz — I. H.), prefer să-ţi trimit Stăpân după dumnezeu [6], care mi se pare a fi ultimul cuvânt în materie de automobilism, atât de la modă astăzi”. Şi manuscrisul era expediat editorului după trei zile.

Acest calificativ, „ultimul cuvânt în materie de automobilism”, revine într-o scrisoare către Mărio Turiello din 17 mai 1904. Or, „Groaza” este mult mai mult decât un automobil perfecţionat, mişcându-se cu aceeaşi uşurinţă pe sol, pe şi sub apă şi în văzduh. [7] Ceea ce-l determină pe Sam Moskowitz să atace din nou : „Fără îndoială, când urmarea la Robur Cuceritorul, intitulată Stăpânul lumii, a apărut în 1904, Senarens şi-a pierdut iluziile ; pentru a treia oară, Verne îi fura. în chip scandalos una dintre ideile sale, de astă dată submarinul zburător care apăruse prima dată pe o copertă a colecţiei Boys Star Library în 1896, opt ani înaintea povestirii lui Verne, ilustrând o scenă din romanul lui Noname, Deasupra Polului Sud ; sau Jack Wright în căutarea unui explorator pierdut, cu vasul său zburător”. Dar la 7 august 1894, deci cu doi ani înaintea apariţiei romanului lui Senarens-Noname, „jefuitorul” denunţat cu atâta vigoare îi scria fratelui său Paul că se gândeşte la „un vas submarin şi aerian” pentru romanul aflat atunci în lucru (În faţa steagului, 1896). După nouăsprezece zile, primind între timp răspunsul, îi declara aceluiaşi corespondent : „Nava peşte-pasăre este absurdă. Ştiu. Aşa că n-am s-o construiesc”. O hotărâre infirmată în 1901-1902, când Jules Verne redacta Stăpânul lumii. Cât despre combinaţia navă — submarin — automobil, sursa posibilă a ideii este indicată chiar în roman, acolo unde inspectorul Strock citeşte un articol din „Evening Star”, mai exact acest pasaj : „Chiar la Bridgeport, în Connecticut, nu a fost lansată oare, cu puţin ani în urmă, o navă, «Protector»-, care poate naviga pe apă şi sub apă, mişcându-se şi pe sol ? Construită de un anume Lake, înzestrată cu două motoare, unul electric, de 75 de cai putere, acţionând o pereche de elice, celălalt cu benzină, de 250 de cai putere, nava era prevăzută şi cu roţi de fontă, cu diametrul de un metru, care-i îngăduiau să gonească pe şosele ca şi pe fundul mării”. (Roţi avea şi primul submarin al lui Simon Lake, „Argonautul”, construit în 1896.) Nu-i putem concede lui Senarens nici măcar prioritatea literară reclamată de prea zelosul său biograf. Pentru că „Journal des Voyages et des aventures de terre et de mer” publicase în 1886, deci cu zece ani înaintea textului din Boys Star Library, romanul lui Louis Jacolliot, Mâncătorii de foc, în care evoluau minunatul „Remember” şi fraţii săi mai mici, „Swan” şi „Wasp” ; inventatorul Jonathan Spiers spunea, cu modestie : „...m-am mulţumit să unesc într-un singur vehicul vasul submarin, locomotiva şi automobilul aerian cu elice”. Să adăugăm că vehiculele erau propulsate de electricitatea înmagazinată în acumulatori de o construcţie evident specială. [8]

Metamorfozarea „Albatrosului” în „Groaza” este pregătită din prima parte a epopeii zborului întemeiat pe principiul „mai greu ca aerul”. Urmând trenul de Salt Lake City, aeronava „zbura deasupra lui ca un enorm scarabeu, care putea să devină o gigantică pasăre de pradă”. Iar în capitolul final „...aeronava apăruse deasupra lui Fairmont-Park asemeni unui vultur ce se năpusteşte din înaltul cerului” ; „Mai mică decât «Go ahead», era peştele-spadă urmărind balena pe care o străpunge, era torpilorul care se repede asupra cuirasatului, aruncându-l în aer cu o singură lovitură”. (Autorul pregătea climatul prielnic atacului la care a renunţat în urma injoncţiunii lui Hetzel.) În Stăpânul lumii, vehiculul tetravalent este asimilat, chiar înainte de a fi identificat, cu „o gigantica pasăre de pradă, un monstru zburător”. Sub înfăţişările sale de automobil şi de navă ultrarapide, „era ca un fulger care te ameninţă, fără să fi fost avertizat de condiţiile atmosferice”. Şi către sfârşit, „puternica şi gigantica pasăre” redevine „un monstru aerian”. Dar primejdiile pe care le implică aceste comparaţii şi metafore sunt doar virtuale. Unicul act păgubitor care poate fi imputat „Groazei” este coliziunea involuntară cu goeleta „Markel” (ceea ce ne reaminteşte ciocnirea întâmplătoare a „Nautilus"-ului cu pachebotul „Scoţia"). Nu pot deci să fiu de acord cu Simone Vierne, care consideră vehiculul tetravalent „infinit mai agresiv decât «Albatrosul». Să ne amintim că acesta din urmă este utilizat ca o veritabilă maşină de luptă în episodul salvării prizonierilor condamnaţi să-l urmeze în moarte pe ex-regele Dahomeiului. Putem de altfel să ne întrebăm dacă gloanţele puştilor cu repetiţie, ghiulelele cu mitralii, cartuşele de dinamită nu făceau mai mult rău populaţiei inocente, decât soldaţilor care se opuneau „monstrului înaripat”...

Multiplicarea posibilităţilor aparatului de zbor este însoţită de extinderea trăsăturilor negative ale eroului. Am arătat că, în primul roman, el este zugrăvit în culori neliniştitoare, având un temperament coleric vădit de la primul contact cu membrii Institutului Weldon. Dovezile se acumulează în timpul periplului aerian al „Albatrosului”. Câteva citate edificatoare : „răbdarea lui ajunsese la capăt”, „un nestăpânit gest de mânie”, „o pornire violentă de a-şi înfăptui ameninţarea”, „un puternic acces de furie”, însăşi detenţia celor doi balonişti, o detenţie pe care temnicerul aerian ar dori-o perpetuă, se datorează acestei inflamări comportamentale. E adevărat că şi Nemo îi reţine pe Aronnax, Conseil şi Ned Land la bordul „Nautilus"-ului, dar el e hotărât să-şi păstreze anonimatul, pe când Robur s-a arătat lumii, îşi semnalează existenţa cu orice prilej şi aspiră să fie celebrat drept cuceritorul văzduhului. Firesc ar fi ca, după ce le demonstrează captivilor superioritatea zdrobitoare a invenţiei sale asupra aerostatelor, să-i elibereze pentru a-i lăsa să-şi exercite calitatea de martori. Fără a căuta neapărat circumstanţe atenuante, să recunoaştem că încăpăţânarea preşedintelui şi secretarului Institutului Weldon, refuzul lor la fel de iraţional de a accepta însăşi evidenţa, exasperează orgoliul întrucâtva legitim al inventatorului, resentimentul faţă de cei care nu-i înţeleg sau îi contestă geniul. Robur hotărăşte deci să dispară împreună cu secretul său, nădăjduind că el va fi folosit cândva exclusiv spre binele omenirii. Dar timpul nu-i îndreptăţeşte aşteptările. Când „Groaza” îşi face apariţia, singura preocupare a opiniei publice este ca „numai Statele Unite să aibă proprietatea unui aparat în stare să-i asigure o superioritate incontestabilă asupra celorlalte ţări, mai ales în caz de război”. Guvernele europene urmăresc acelaşi scop. Contaminat parcă de această sete de preeminenţă, de obsesia dominaţiei mondiale, cel care se mulţumea să fie cuceritorul văzduhului se proclamă stăpânul lumii, „se crede deasupra şi în afara omenirii”. În nebunia sa ireductibilă, el îşi închipuie că se află chiar deasupra forţelor naturii şi, în loc să evite furtuna, cum făcuse când era la comanda „Albatrosului”, se precipită cu „Groaza” în miezul ei, pierind fulgerat. Căci bătrânul Hetzel nu mai avea cum să impună un final conform cu principiile sale cam vetuste despre literatura destinată tinerei generaţii. Această aventură tragică este istorisită cu mai mult nerv decât aceea dramatică din Robur Cuceritorul. Construcţia este şi ea mai riguroasă. Secretul „Groazei” este dezvăluit treptat, începând cu fenomenele stranii de pe muntele Great Eyry şi continuând cu isprăvile vehiculului care cutreieră spaţiul terestru şi acvatic. Cititorul este condus către explicaţia misterului cu o mână de maestru. Comentariile inspectorului Strock ne fac să credem că prăbuşirea este iminentă, că aparatul şi pasagerii săi sunt iremediabil pierduţi, când „chiar în momentul în care era gata să fie antrenată de cascadă, «Groaza» se înălţă dimpotrivă în văzduh, survolând apele învârtejite înconjurată de un spectral curcubeu lunar”. Trebuie să adăugăm la activul romanului persistenţa enigmei fundamentale. Scriitorul nu repetă eroarea pe care o comisese în urmă cu treizeci de ani, înzestrându-l pe căpitanul Nemo, în Insula misterioasă, cu o identitate factice (vezi 20, p. 89—94). Robur rămâne un necunoscut, ceea ce-l face să-şi păstreze aura şi semnificaţia unui simbol. Reprezintă el „ştiinţa de mâine”, „rezerva sigură a viitorului”, cum suntem asiguraţi la sfârşitul primului roman ? Sau superbia damnată a celor care gândesc şi acţionează ca şi cum s-ar afla „deasupra şi în afara umanităţii” ? Lăsându-ne să ne confruntăm cu cele doua ipostaze ale personajului, Jules Verne ne convinge încă o dată că este cu totul altceva decât vulgarizatorul abil şi amuzant etichetat ca atare de establishmentul literar, până în aceste ultime decenii de glorioasă resurecţie.


Note în text:

[1] Totuşi, la prima ascensiune a balonului uriaş, la 4 octombrie 1863, au asistat 200.000 de spectatori !

[2] La bordul „Albatrosului" nu se afla nici o „maşină electromotoare". Autorul precizează : „Nimic altceva decât pile electrice şi acumulatori."

[3] Damon Knight este mai categoric în aprecierea întregii activităţi a lui Moskowitz : „De fapt, singurul necaz în ceea ce-i priveşte este incredibilul lui talent de a nu avea dreptate".

[4] Numele înseamnă, în limba latină, putere morală şi intelectuală, energie, forţă, vigoare.

[5] În Amintiri din copilărie şi din tinereţe, text inedit până în 1974, Jules Verne scria : „Vara, întreaga noastră familie se instala pe o câmpie întinsă nu departe de malurile Loarei, în mijlocul viilor, pajiştilor, mlaştinilor. Era la un unchi bătrân, fost armator (...) îi spuneam „Oncle Prudent" şi, în amintirea lui, am botezat astfel un personaj din Robur Cuceritorul". (20, p. 209).

[6] Unul dintre primele titluri ale romanului.

[7] Poate că Charles-Noel Martin are dreptate când presupune că „Trebuie să ne gândim nu la un automobil în sensul actual, ci la un mod universal de a călători" (25, p. 229).

[8] Cariera vehiculului multivalent nu se încheie în 1904, când apare Stăpânul lumii. Mărturie stau romanului lui E. Van Pedroe-Savidge, Submarinul zburător (1922), povestea lui Jack Williamson, Fata verde (1930), în care acţionează un auto-avion-submarin etc.


Articol reprodus din volumul:
Ion Hobana - Literatura de anticipaţie - autori, cărţi, idei, p.91-106
Editura Eminescu, Bucureşti, 1986.





JÓKAI MÓR ŞI JULES VERNE

Mikszáth Kálmán


(...)
Abia când a venit iarna şi-au fost nevoiţi să se mute în căsuţa galbenă, Jókai a avut voie să reînceapă lucrul. Ce fericire, că iarăşi poate să se dedice scrisului! A terminat romanul „Al meu, al tău, al lui” (Enyém, tied, övé) pentru gazeta "Patria" (A Hon) şi, ca să-şi impulsioneze propria "Cometă" (Üstökös), a început să publice într-însa un alt roman foileton, în stilul lui Jules Verne, intitulat „Până la Polul Nord” (Egészen az északi pólusig).

Dorinţa de a-l imita pe Verne, nu numai că i-a stârnit pe criticii răuvoitori, care au început să-l batjocorească, dar i-a iritat şi pe admiratori. Când un Jókai doreşte să imite pe cineva şi îşi alege un Dickens sau un Dostoievski, e deja o coborâre a ştachetei, care nicidecum nu poate fi catalogată drept un semn de umilinţă. Darămite în cazul unui scriitor minor, situat valoric atât de departe de el! De cele mai multe ori, iniţiativele eronate de acest fel îşi poartă în germene pedeapsa, astfel încât nu numai că imitaţia n-a reuşit, dar Jókai, care ca şi scriitor îl depăşea într-atâta pe Verne, precum Mont Blanc se înalţă deasupra Turnului Eiffel, s-a situat în urma modelului ales, derutat de acest gen literar atât de înşelător. Verne crea mai întâi o intrigă, menită să-l ajute în vulgarizarea unor cunoştinţe de ştiinţe naturale sau de geografie şi abia apoi îşi plasa personajele în cadrul acesteia. De dragul poveştii şi al stilului lui Verne, Jókai contopea tot felul de date, cărora apoi le risipea aura de seriozitate şi le transforma cu multă fantezie în nişte bazaconii. Dacă Verne, aşa cum se pricepea, populariza ştiinţa, Jókai propovăduia nişte teorii pseudoştiinţifice. În vreme ce Verne se baza pe minte, pe nişte construcţii atent elaborate, Jókai îşi lăsa imaginaţia să zburde neînfrânat.

Cu toţii dădeau o interpretare greşită faptelor. Unii credeau că este o auto-umilire: „omul acesta nu-şi dă seama cine este cu adevărat"; alţii considerau că e dovada unei încrederi exagerate în sine: „îşi închipuie că orice îi este permis". Nici unii, nici alţii nu aveau dreptate. Lui Jókai pur şi simplu îi plăcuse stilul lui Verne şi, ca să se distreze, a încercat să scrie ceva asemănător. Mai tîrziu, a scris în aceeaşi manieră „Romanul melcilor" (A csigák regényé), poate nu atât de dragul popularei metode Verne cât pentru a-şi pune în valoare colecţia de cochilii din dulapul de sticlă. Poate nici nu şi-a pus problema, ce se cuvine şi ce nu se cuvine să facă un Jókai. El s-a gândit atunci doar la tot ce li se cuvine melcilor.

Fără nici o îndoială, îi lipsea orgoliul de mare scriitor, care nu se abate un centimetru din drum, parcurgând, ca şi corpurile cereşti, o orbită prestabilită. Nu făcea parte nici dintre mărunţii însemnaţi, pe a căror călimară stătea un daemon şi îi avertiza ori de câte ori îşi înmuiau pana în cerneală: „Nu-ţi risipi faima dobândită!". Jókai era un Crassus, care îşi permitea să-şi schimbe banii fără să aibă grija mărunţişului primit ca rest. Îşi trata talentul după cum avea poftă. El n-asculta doar şoaptele muzelor, nu scria de dragul istoriei literare, ci de multe ori se revela ca o fire filantropică, care dădea de pomană arginţii din tezaurul propriului talent. De exemplu, a scris piesa „Milton", după ce un actor orb din Germania l-a întrebat: ar putea scrie o dramă în care să joace şi un artist lipsit de vedere?

Îl atrăgeau insolitul şi extraordinarul. Îi plăcea să bibilească scrieri dintr-un gen cu care încă nu avusese de-a face. Vreme de două decenii a tot adunat arhaisme şi expresii din maghiara veche, îndesându-le cu râvnă în carneţele, pentru că ar fi dori să scrie romanul „Levente" numai şi numai în graiul vorbit pe vremea regilor din casa lui Árpád, de la primul capitol până la sfârşit. Către sfârşitul vieţii, când şi-a dat seama că materialele adunate îi erau totuşi insuficiente, a abandonat planul atât de drag inimii sale şi a transpus subiectul într-o dramă scrisă în limba obişnuită a lui Jókai. Se prea poate ca imitaţiile după Verne să fi fost generate tot de asemenea capricii.


traducere de Györfi-Deák György


Ediţia de bază:
Mikszáth Kálmán - Jókai Mór élete és kora (Viaţa şi epoca lui Jókai Mór), pag. 91-93.
Editura Dacia, Cluj, 1973, vol. II, pag. 129-132.





ETERNUL JULES VERNE

Mircea Opriţă


Despre Ion Hobana am scris substanţial în Anticipaţia românească, unde portretul său expune atât imaginea povestitorului, cu merite de netăgăduit în redresarea SF-ului nostru din naufragiul proletcultist general al anilor 1950-1960, cât şi pe cea – mult mai cuprinzătoare – a exegetului literar. Pentru mulţi, numele său rămâne puternic legat de cel al lui Jules Verne, datorită interesului arătat de timpuriu vieţii şi operei anticipatorului de la Amiens, dar şi ca urmare a duratei şi diversităţii formelor de „colaborare” cu memoria acestuia. Mai multe traduceri, dintre care pomenesc acum doar romanele Insula cu elice şi Cele 500 de milioane ale Begumei, reprezintă o contribuţie personală în difuzarea, la noi, a operei verniene, iar cărţi ca Douăzeci de mii de pagini în căutarea lui Jules Verne (1979) şi Jules Verne în România? (1992) sunt construcţii critice cărora, în domeniu, nu le văd încă, pe teren românesc, concurenţa.

Seria acestora din urmă continuă ritmic şi neabătut, ca o dovadă peremptorie că materialul de explorat este cu adevărat imens, iar, pe de altă parte, disponibilităţile cercetătorului român pentru exploatarea substanţialului rezervor al creaţiei şi exegezei verniene rămân pe mai departe valide şi active. Jules Verne. Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti (Editura PRO, Bucureşti, 2004) reprezintă cartea pregătită de Ion Hobana drept omagiu pentru anul comemorativ al centenarului morţii autorului celebrelor „Călătorii extraordinare” (2005).

Între 1863 şi 1905 (24 martie, ziua când „îşi încheia extraordinara călătorie terestră, trecând în lumea personajelor sale”, cum scrie Hobana), Jules Verne şi-a publicat majoritatea romanelor, câteva rămânând să apară în continuare, postum, cu paternitate recunoscută sau în colaborări mai mult ori mai puţin elucidate. Despre om şi operă s-a scris şi cât a trăit, dar abia secolul scurs de la moartea sa a stârnit o veritabilă efervescenţă a cercetărilor biografice, a analizelor de text şi a speculaţiilor de tot felul în jurul figurii acestui autor prolific, explorator al necunoscutului geografic şi al miracolelor tehnico-ştiinţifice întrezărite la orizontul timpului său. În exegeza de tip istorico-literar s-a născut o subdisciplină pe care practicanţii ei o numesc, cu orgoliu, „vernologie”. Treptat, admiratul şi controversatul maestru din Amiens a ajuns, metaforic vorbind, în situaţia copacului năpădit de iederă în aşa măsură încât frunzişul compact al interpretărilor îi cuprinde tulpina şi crengile în manşoane verzi, groase, căţărându-se tenace până spre ramurile mai firave din vârf. Nimic nu rămâne nedescoperit, neobservat cu atenţie, neanalizat din toate perspectivele posibile, „neconsumat”, în fond, fiindcă iedera se hrăneşte nu numai cu produsele aspirate prin viguroasa ei rădăcină, ci şi cu seva extrasă discret din corpul folosit drept sprijin pentru propria înălţare deasupra pământului. În această cursă ambiţioasă, iedera reuşeşte uneori chiar performanţa de a sufoca arborele-suport, oferind ulterior priveliştea propriei sale remodelări insolite pe o formă asumată. Acesteia din urmă, frunzişul de împrumut îi simulează prosperitatea postumă – situaţie deconspirată şi contrazisă doar de ramurile uscate ce ies la iveală în prelungirea trunchiului invadat temeinic de o viaţă străină.

Nu este cazul copacului simbolic Jules Verne, viu chiar şi la o sută de ani după ce omul care i-a dat numele s-a retras din scenă. Iedera exegezei zburdă mai departe pe un trunchi indestructibil, apt să dejoace intenţii asasine şi să păstreze astfel raporturile fireşti cu „agresorul” căţărat în cârca sa. Andrew Martin, autorul volumului The Mask of the Prophet. The Extraordinary Fictions of Jules Verne (1990) nu rămâne singurul prohoditor al operei verniene, pe care o declară legendară, dar fundamental necitită şi în pericol să zacă de-a pururi pe rafturile prăfuite ale bibliotecilor. Cât despre exegeţii preocupaţi de o asemenea „antichitate” bună să emoţioneze doar nişte suflete fanatice, de colecţionar, interesul lor i se pare generat, în cel mai lăudabil caz, de o pasiune pur bibliofilă. Pentru cercetătorul englez, Verne n-ar fi astăzi decât obiect de curiozitate extravagantă: „un brontozaur literar, un monstru inofensiv sortit dispariţiei datorită unei schimbări nefavorabile în ecologie, fiind înlocuit de specii mai puternice şi destinat să supravieţuiască doar ca piesă de muzeu”.

Iată cum iedera căţărată pe un trunchi încă în vigoare încearcă să gâtuie copacul, îmbrăţişându-l tandru şi stăruitor cu mlădiţele ei de cuvinte! Unor asemenea acţiuni bazate pe aproximări teribiliste, generatoare de păgubitoare prejudecăţi, Ion Hobana s-a grăbit mereu să le dea replica potrivită. Modul său de a face studiu istorico-literar presupune apelul sistematic la document. Oricât de plastice şi de spectaculos ambalate în figuri de stil, formulări de felul celei de mai sus îi devin suspecte, încât pune neîntârziat semne de întrebare deasupra lor. Nimic nu poate „contra” mai eficient extravaganţa critică gratuită – dovedind-o ceea ce şi este: simplă părere subiectivă, lipsită de un suport real – decât confruntarea conţinutului său cu datele exacte ale realităţii. În căutarea acestora, Ion Hobana nu refuză să facă operaţiuni delicate şi chiar dificile din punct de vedere practic, precum studiul de arhivă, cercetarea dosarelor de corespondenţă ale editorului parizian Hetzel, a presei româneşti şi străine din veacul al XIX-lea şi de la începutul secolului XX, ori explorarea unor monumente de bibliografie greu de „înghiţit”, precum Index Translationum. În acesta din urmă, de pildă, găseşte răspunsul de necontestat la afirmaţiile incitante, dar neîntemeiate ale lui Andrew Martin. Cifrele seci din statistici dezumflă imediat baloanele colorate ale criticii superficial-jucăuşe, prezentându-ni-l pe „brontozaur”, pe „defunctul” şi „necititul” Jules Verne în situaţia – oarecum stranie pentru detractorii săi – de conducător de pluton în marea cursă a traducerilor actuale, cu mult înaintea lui Balzac, Stendhal, Dickens, Alexandre Dumas, Mark Twain şi atâţia alţii. Or, ar fi greu de presupus că editorii de astăzi, ca şi bătrânul Pierre-Jules Hetzel de odinioară, îşi investesc cu atâta râvnă averile în cărţi necumpărate de cititori, doar ca să menţină gratuit în vitrinele lumii imaginea unei fosile privilegiate.

Demarcându-şi cu precizie ţinta, cercetarea de acum a lui Ion Hobana îl vizează pe Jules Verne în relaţia cu unele subiecte „româneşti” ale operei sale, dar şi, în sens invers, caută răspunsul mediilor carpato-danubiene din epocă la dovezile surprinzătoare ale unui asemenea interes. Capitolul „Măiestrul e mort” se leagă în mod nemijlocit de centenarul pomenit în debutul cronicii mele, exegetul tăindu-şi drum printr-o „avalanşă de articole în presa franceză şi în cea din întreaga lume”, materiale prilejuite de moartea ilustrului anticipator. Că a fost o avalanşă nu se poate tăgădui, din moment ce Magasin d’Education et de la Récréation, revista unde s-au publicat în foileton romanele verniene înainte de a fi tipărite de Hetzel în celebrele volume „in octavo”, contabiliza nu mai puţin de 350 de ziare care au trimis redacţiei condoleanţe cu prilejul nefericitului eveniment. Bineînţeles, Ion Hobana va fi interesat în mod special de ecourile româneşti, extrase direct de la sursă, din ziare bucureştene de limbă franceză, ca L’Indépendance roumaine şi La Roumanie, dar şi din presa de limbă română a timpului. Între acestea se numără publicaţiile ardeleneşti Familia, de unde e preluat titlul cu inconfundabilă marcă regională al întregului capitol, şi Luceafărul, din care nu mă pot abţine să citez şi eu o evocare „de epocă”, încărcată de un sentimentalism desuet, dar emoţionant, ajuns la întâlnirea cu o amuzantă limbă arhaică, nelipsită totuşi de savoare:


„În fine sunat-a clopotul şi pentru bătrânul unchiaş cu graiu fermecat şi condeiu măestru. Sunat-a să plece în călătoria pe care nu ne-o mai poate descrie. [...]

Cutreierat-a pampele Americei-de-sud; preeriile Australiei; rătăcit-a prin codrii «nevăzuţi şi neauziţi» ai Africei; avântatu-s-a în câteva rânduri pe la poli, ba şi prin centrul pământului a făcut un voiaj în felul său. Pe supt mare a alergat neted 80.000 (de fapt 20.000 – I. H.) de leghe, în luptă cu elementul turbat şi cu polipii îngrozitori. Graţie colosului de locomotivă (invenţie proprie), care duce trei vagoane şi e adaptată cu astfel de meşteşug, încât merge nebună şi pe apă şi pe uscat – s-a avântat prin Indii, convingându-se de avuţiile fabuloase ale ţării, de fanatismul sepoy-lor, de voinţa de fer – nu o dată crudă, brutală – a Englezilor. Încunjurat-a pământul în 80 de zile, întrecând mult şi bine Olandezul zburător, căruia până la Batavia îi trebuiau trei luni în capăt. Ba abătutu-s-a şi prin Carpaţii noştri, aducând aparate de proiecţiune şi fonografe.

Când se plictisia de globul nostru, zbura în glonţuri de tun cătră lună, prin sistemul solar şi aşa mai departe, Dumnezeu ştie până unde.”


Acest regal al documentului original, descoperit în pagini prăfuite şi servit nouă, astăzi, spre minunare şi degustare rafinată, continuă şi în capitolul „Portret în oglinzi”. Desprins de urgenţa şi de emoţiile momentului funerar, Ion Hobana caută aici semnele pătrunderii operei julesvernene în spaţiul românesc, precum şi mărturiile proaspete ale receptării ei de către români, de la prima însemnare identificată în Convorbiri literare (1 ianuarie 1873) şi până la controversele prilejuite de apariţia în limba română a Castelului din Carpaţi. Informaţiile inedite şi, trebuie spus, impresionante ca număr pe care le furnizează cercetătorul permit să ne orientăm în cronologia traducerilor iniţiale, destule romane din ciclul „Călătoriilor extraordinare” fiind publicate ca foiletoane în ziare uitate – vorba cronicarului de la Luceafărul – până şi de Dumnezeu. Urmărind fluxul traducerilor, Ion Hobana nu neglijează nici măcar zvonurile care circulau pe seama scriitorului. Pe toate acestea le verifică scrupulos, în speranţa de a le găsi sursa în presa franceză, înainte de a le taxa drept pure invenţii autohtone. Aşa se întâmplă, bunăoară, cu o ştire din ziarul Românul, care „deconspira” în 1888 aşa-zisa intenţie a lui Jules Verne de a scrie un roman cu acţiunea plasată la Viena, alegându-şi drept personaj principal „clopotarul” turnului Sf. Ştefan. În Biblioteca Academiei Române, autorul descoperă o carte de vizită cu un mesaj convenţional trimis de Jules Verne unei domnişoare din Focşani, iar din alte biblioteci ies la iveală scurte scrisori adresate altor corespondente românce, din Galaţi. Mai aflăm amănunte interesante, unele de-a dreptul amuzante, despre spectacolele de la Bucureşti şi Iaşi cu piesa Ocolul pământului în 80 de zile, cinci acte şi 15 tablouri de Adolphe d’Ennery şi Jules Verne. Iar articolele rezervate scriitorului francez de Elie Dăianu, D. P. Barcianu şi Ilarie Chendi (acesta din urmă un chiţibuşar caustic şi complet refractar la opera recenzată) contribuie şi ele, cum spune Hobana, la închegarea unui portret vernian „în oglinzile cu ape tot mai adânci ale conştiinţei noastre critice”. Spectacolul acesta, care a mobilizat din plin resursele detective ale cercetătorului, ni se transferă în decoruri şi culori autentice, cu promisiunea unor reveniri ulterioare, menite să-i lărgească perspectiva prin noi descoperiri.

Jules Verne. Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti mai abordează, cum spuneam, şi discuţia unor romane pentru care autorul francez a ales fie locaţii „româneşti” ale subiectului, fie personaje a căror stare civilă – în ciuda numelor cu o rezonanţă adesea extravagantă, de nerecunoscut – trimitea nemijlocit la românii transilvăneni, la valahi, moldoveni, dobrogeni şi basarabeni. Ion Hobana angajează, astfel, analiza romanelor Încăpăţânatul Kéraban, Castelul din Carpaţi, Claudius Bombarnac şi Pilotul de pe Dunăre (în varianta iniţială: Frumoasa Dunăre galbenă). În cazul unora, nu este pentru prima dată că o face: în unghiul ei de cuprindere generală, monografia Douăzeci de mii de pagini în căutarea lui Jules Verne nu putea să le excludă participarea, fie şi episodică, la tratamentul rezervat integralei verniene. Acum, însă, exegetul întârzie îndelung asupra diverselor aspecte şi probleme ridicate de scrierile amintite, cu intenţia clară de a le stoarce de semnificaţii ca pe nişte fructe exotice. Toate instrumentele analizei sunt angajate în această operaţie, de la relatarea amănunţită a subiectelor până la analiza de nume şi toponimii (cu sugestiile consecutive), de la exploatarea sistematică a dovezilor epistolare, a actelor din dosare judecătoreşti, până la investigarea răbdătoare a surselor (jurnale de călătorie, povestiri istorice şi geografice, hărţi) pe seama căror scriitorul pare să-şi fi făcut documentarea pentru romane. Aşa cum ne-a obişnuit şi din alte studii, Ion Hobana se bazează în cercetările sale nu numai pe lecturi proprii, ci şi pe lecturile altora, pe observaţiile, judecăţile şi deducţiile lor. Ele sunt chemate frecvent în sprijin, dar nu de puţine ori corectate sau chiar respinse în funcţie de argumente a căror temeinicie i se impune criticului cu evidenţă. Analiza tuturor „mărturiilor” la care poate ajunge este, de asemenea, un spectacol intelectual preţuit, în care nu mă îndoiesc că vernologul român găseşte mari satisfacţii.

Erudiţia lui Ion Hobana tinde să se manifeste în forme academice, dar spiritul care o alimentează e complet străin de academism. Lecturi temeinice, bibliografii imense parcurse cu atenţie şi neobosit; ambiţia lăudabilă de a nu lăsa nimic neinvestigat, de a nu rosti nici o judecată rămasă fără sprijin într-un document; tentaţia unor demonstraţii clare, logice, exacte şi, în măsura posibilului, exhaustive; toate acestea fac o excelentă zestre pentru un exeget de tip universitar. Numai că ele apar, în cazul de faţă, dublate de calităţi provenite din alte zone, ale creaţiei, pe care în general academismul nu le cunoaşte, ori şi le refuză în mod deliberat. Un demon al polemicii, mai îmblânzit acum decât în anii tinereţii; refuzul uscăciunii didactice şi al pedanteriei, al tonului profesoral; recursul discret la umor, la ironia fină, expurgată de răutăţi; plăcerea povestirii detaliate, fie că e vorba de un subiect literar, fie că discută un document de dosar judecătoresc; în sfârşit, bucuria de a semnala noi descoperiri, chiar şi dincolo de limita de la care alţii se retrag în scepticisme sterpe şi în acreală; asemenea însuşiri caracterizează mai degrabă scriitorul dintotdeauna, neîngrădit în reguli stricte şi în prejudecăţi, dispus să-şi învăluie obiectul atenţiei nu doar în curiozitate savantă, ci şi în iubire.

În eternitatea sa imprescriptibilă, Jules Verne profită din plin de pe urma conjuncţiei acestor divergente calităţi.


Ion Hobana - Jules Verne. Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti
Editura PRO, Bucureşti, 2004.





PRO-EMINENŢE: CORNEL ROBU





UN STUDIU ÎN ALBASTRU

Györfi-Deák György


Pe prima pagină a cărţii sale, „O cheie pentru science-fiction", Cornel Robu a ales să pună „O admonestare (La adresa atâtor scriitori de science-fiction)", scrisă de Clive Staples Lewis, autorul celor şapte cărţi din seria Narniei, dar şi al unei trilogii SF, din care la noi s-a publicat doar primul volum, „Departe de planeta tăcută" (Editura Logos, Cluj, 1995). Am mai pomenit numele lui Lewis şi altă dată, deoarece el este Scepticul ce urăşte miturile (Misomythus) căruia J. R. R. Tolkien (Philomythus) i-a dedicat programatica „Mythopoeia". Ei bine, „An Expostulation (Against too many wriers of science fiction)" respinge toposurile, personajele schematice şi intrigile de duzină din producţiile science-fiction comerciale („Aceleaşi vechi, plate taclale,/ Cu amor, spioni, hoţi, puşlamale") şi râvneşte să se înfrupte din „acea Uimire, acel Nesaţiu/ Ce nu-l găseşti decât în Spaţiu". În „echivalarea liberă" prezentată, crezul estetic al lui Cornel Robu apare mult mai pregnant exprimat decât cerinţele formulate de C. L. Lewis în poemul original, dar de ce ne-ar deranja acest lucru?

Pentru prima oară, am auzit de „zăvorul" S.F.-ului şi „cheia" sublimului în ianuarie 1987. Venisem la Cluj pentru o întâlnire cu redacţia revistei „Echinox" din Cluj şi Cornel Secu, preşedintele Clubului SF „Helion" de la Casa Universitarilor din Timişoara, m-a rugat să trec şi pe la Facultatea de litere, să-l caut pe lectorul de la catedra de engleză. Am profitat de ocazie să trag un colţ din turta literară dospită pentru „Biblioteca Nova" (vezi nr.2 / 1987) pe spuza noastră şi astfel am obţinut interviul din „Paradox '87": „Să încercăm «cheia» sublimului în S.F.". Cu această ocazie am văzut şi celebra gazetă de perete pe care Ioan Groşan o umpluse cu bancuri despre Bulă, atunci când conducerea Asociaţiei Studenţilor Comunişti (A.S.C.) îi ceruse să trezească interesul cititorilor.

Ulterior, Cornel Robu ne-a trimis răspunsurile în scris şi aşa s-a întâmplat că acum cenaclul H. G. Wells se poate mândri cu faptul că suplimentul SF al revistei „Forum Studenţesc" a prezentat o parte din ideile legate de conceptul teoretic de „sublim" cu un an înainte ca ele să apară, cu ajutorul lui Peter Nicholls, în prestigioasa revistă engleză „Foundation" (nr. 42 / primăvara 1988): „A Key to Science Fiction: the Sublime". Eseul a fost remarcat de Élisabeth Vonarburg, care l-a tradus în franceză şi l-a publicat doi ani mai târziu în revista canadiană „Solaris" (nr. 92 / 1990), cu titlul: „Une clé pour la science-fiction". Alte sugestii au fost cuprinse de Peter Nicholls în articolul despre „Sense of wonder" din marea „The Encyclopedia of Science Fiction" 1993), pe care-l semnează împreună cu teoreticianul clujean. De altfel, Cornel Robu a scris şi articolul despre România din această carte.

Prima apariţie în volum a conceptului de sublim a fost prilejuită de reeditarea lui Victor Anestin („În anul 4000 sau O călătorie la Venus", Editura Dacia, Cluj, 1986). A urmat prefaţa de la antologia „Timpul este umbra noastră" (Editura Dacia, Cluj, 1991), apoi o sumedenie de alte articole publicate în reviste şi almanahuri, ce au format coloana vertebrală a volumului apărut acum la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor. Cartea numără 612 pagini, dar ar fi trebuit să conţină cel puţin 800. Au rămas pe dinafară bibliografia operelor citate şi indexul de autori, care au fost întocmite, dar n-au putut fi incluse din cauza fondurilor insuficiente. Materialul publicat a fost structurat în şase secţiuni, fiecare de dimensiunea unei monografii critice de sine stătătoare: I. Preliminarii; II. Spaţiul; III. Paradigma sublimului în science-fiction; IV. Microcosmosul; V. Timpul; VI. Infinitul Complexional. Un întreg capitol, „Paradoxurile timpului în science fiction", a fost desprins din ansamblu şi păstrat în aşteptarea unor vremuri mai darnice.

Cornel Robu consideră că cititorii se apropie de literatura S.F. dornici să trăiască „emoţia sublimului", o plăcere estetică greu de generat, aproape imposibil de definit, o „dialectică spirituală" ce transcede psihanaliza, ştiinţa, tehnologicul. Criticul protestează împotriva aglutinării tematice practicate de editurile româneşti, care, în încercarea de a împăca capra cu varza (cumpărătorii cu oferta), alătură science-fiction-ului alte genuri precum fantasy sau horror, grupându-le sub titulatura comună, de sorginte franceză, de „literatura şi artele imaginarului".

„O cheie pentru science fiction" oferă un CRITERIU pentru recunoaşterea diferenţei specifice dintre toate aceste modalităţi de expresie, aşa cum gruparea în ordinea numărului atomic permite unui chimist să recunoască elementele chimice; aşa cum acul magnetic indică întotdeauna, „cu obstinaţie", Nordul. Pentru că, „în science-fiction Nordul este sublimul".

Scopul declarat al autorului este de „a convinge pe cei neconvinşi de mai înainte şi a întări în convingerea lor pe cei deja convinşi". Vedem acum că citarea lui C. S. Lewis n-a fost un moft: ca şi Tolkien, Cornel Robu consideră că literatura generează „Secondary Belief", o credinţă secundară, sursă a sublimului. Demersul teoretic a fost însoţit de citate, unele prezentate in extenso, menite să constituie tot atâtea argumente de netăgăduit, să susţină cu eleganţă colonada unui edificiu critic destinat să ofere curioşilor o panoramă completă a „ştiinţificţiunii".

„O cheie pentru science-fiction" este prin ea însăşi o carte sublimă.


Cornel Robu - O cheie pentru science-fiction
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2004.





UN TRATAT DESPRE SF

Mircea Opriţă


Contrazicând o fragilitate fizică evidentă, Cornel Robu este un cercetător înzestrat cu o tenacitate extraordinară. Datorită acestei calităţi, morale în fond, avem astăzi un veritabil Tratat al SF-ului, comparabil cu unele întreprinderi de mari dimensiuni tipografice ce şi-au câştigat faimă în domeniu – şi, în acelaşi timp, diferit de ele. Elveţianul Pierre Versins a dat o impresionantă Enciclopedie a utopiei, a călătoriilor extraordinare şi a SF-ului. John Clute şi Peter Nicholls semnează mai multe ediţii ale altei enciclopedii voluminoase şi de bun răsunet internaţional. Ambele sunt „cărţi de căpătâi” pentru cine doreşte să se orienteze temeinic în labirintul temelor, ideilor şi personajelor de tot felul care circulă prin domeniul nostru. Belgianul Jacques van Herp ne-a lăsat Panorama de la science-fiction, concepută ca un îndrumar tematic, ceva între istoria generică şi enciclopedie. Brian W. Aldiss a produs, în Billion Year Spree, o amplă privire istorică asupra SF-ului, direcţie de cercetare fertilă, din moment ce găsim înşiruite în sensul ei şi scrierile altor exegeţi, la care putem face apel cu folos de vreo câteva decenii încoace: James Gunn, Brian Stableford, Damon Knight, Robert Philmus etc. Prezentând fie la modul enciclopedic, fie la modul istoric genul, volumele acestea ating, fără îndoială, şi aspecte teoretice fără de care specificul domeniului n-ar putea fi descris. Prea puţine lucrări sunt, însă, dedicate cu prioritate – ca să nu zic exclusiv – problemelor de teorie literară ale anticipaţiei. La prea puţine găsim aşadar accentul mutat, dinspre o factologie disciplinată prin tratament diacronic, spre o cuprindere aprofundată, savantă, a mecanismelor descifrabile în SF. Până şi lucrarea lui Darko Suvin, intitulată promiţător: Pour une poétique de la science-fiction, nu este decât în parte o încercare de teoretizare, pe un evantai de probleme restrâns la relaţia utopie-SF.

O abordare teoretică decisă a mai fost semnată, la noi, de Florin Manolescu. Despre cartea sa din 1980, Literatura S. F., am spus că a reprezentat, la apariţie, un veritabil manual al genului, prin ţinută academică, prin exactitatea demonstraţiilor şi prin concizia expunerii. Îmi menţin neschimbată părerea, afirmând în plus că lucrarea îşi păstrează până astăzi, nealterate, trăsăturile, valabilitatea şi interesul, inclusiv acel caracter de „manual”, deloc inconfortabil pentru un critic şi teoretician de formaţie şi structură universitare. Cornel Robu are formaţie şi structură asemănătoare, lucru atestat de numeroasele sale articole şi studii despre anticipaţie, ucronie şi utopie, răspândite – în intervalul mai multor decenii – prin reviste literare (în special Tribuna şi Echinox), prin diverse publicaţii specializate (almanahuri, fanzine, mai recent reviste electronice), dar şi în paginile unor erudite periodice de mai strictă orientare tematică, precum Studia Universitatis „Babeş-Bolyai” Series Philologiae, iar în străinătate, în prestigioase reviste dedicate genului: Foundation (Marea Britanie), SFRA Review (SUA), sau chiar în The Encyclopedia of Science Fiction a deja pomeniţilor Nicholls şi Clute. Desfăşurată „pe traseu”, lectura acestor studii mi-a permis să redactez articolul rezervat autorului lor în Anticipaţia românească, dar şi să întrezăresc ţinta efortului său exegetic. O ţintă în mare parte atinsă prin apariţia masivului şi substanţialului volum intitulat O cheie pentru science-fiction (Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004), amintitul Tratat.

Când vorbesc de tenacitatea lui Cornel Robu, o fac, aşadar, în deplină cunoştinţă de cauză. Nu e puţin lucru să-ţi urmăreşti proiectul o viaţă întreagă, să construieşti în sensul lui piese disparate, pe care să le refaci continuu, perfecţionându-le şi distribuindu-le la locul cuvenit într-un ansamblu gândit şi regândit „din mers”; iar rezultatul să fie această carte de peste şase sute de pagini în format mare, şi care putea fi completată, pe uşor, cu alte două-trei sute! Lipsesc, din păcate, din prima ediţie, foarte utilii indici de nume proprii şi de titluri. Şi nu din vina autorului, care îi are de mult pregătiţi, ci din pricina unui supliment de efort financiar la care editura, cu toate strădaniile sale vizibile în rezultatul tipografic efectiv, pare să nu mai fi putut face faţă, încât îi amână pentru o ediţie ulterioară. „Lipseşte” apoi o mare parte din secţiunea V (Timpul), material lăsat de autor pe dinafară întrucât, prin dimensiune, ameninţa să dilateze excesiv cadrul secvenţei respective, dezechilibrând construcţia de ansamblu. O notă ce încheie pe ton discret-ironic subcapitolul Paradoxurile timpului în science-fiction sugerează că, din acest punct abia enunţat al problemei, începe de fapt o altă carte, rămasă şi ea în seama şansei viitoare. Volum deocamdată virtual, ar urma să-l citim, la apariţie, în strictă conexiune cu proiectul actual, căruia i-ar da amploare şi adâncime ideatică, neieşind deci – ca preocupări şi structură – din universul teoretic al tomului deja publicat.

Tenacitatea în sine nu reprezintă un argument pentru valoarea unei scrieri, dacă ar fi neînsoţită şi de prezenţa altor calităţi, cu adevărat definitorii în cazul operei critico-teoretice. Pe acestea din urmă, autorul le are, indiscutabil. Le-a evidenţiat pe parcursul elaborării nu tocmai simple a cărţii discutate aici, iar momentul de sinteză la care s-a ajuns le pune şi mai limpede în evidenţă. Cornel Robu este un cercetător dotat şi temeinic, cu „mâna” făcută la nivelul interpretării literaturii române în general (analiza romanului îndeosebi), dar interesat în chip aparte de „excentricitatea” genului SF. El s-a dovedit, prin urmare, capabil să-şi concentreze eforturile analitice spre problemele nerezolvate ale acestui domeniu marginal şi, nu de puţine ori, marginalizat din prejudecată de mainstream-ul literar. Deşi în mod cert simpatizant al anticipaţiei, privirea sa nu este a unui fan comun, declarat cu orgoliu şi dispus la o relaţie excesiv-pasională cu materia iubirii sale, ci a analistului lucid, obişnuit cu valorificarea critică a textelor abordate. Aspiraţiile cărţii sunt fixate în registrul unor obiective superioare, fapt înregistrat încă din primele alineate ale Argumentului pro domo cu care se deschide volumul:


„O cheie pentru science-fiction este [...] o carte de teorie literară care, în esenţă, îşi propune să formuleze o estetică a literaturii sf, ceea ce la noi până acum nu s-a făcut, iar în străinătate nu s-a făcut din unghiul de abordare şi interpretare adoptat aici, adică luând drept «cheie» pentru întregul domeniu sf (literatură, mai ales, dar şi film sau grafică) conceptul estetic al sublimului, în ipostaza inedită şi specifică sub care acesta se manifestă în science-fiction, aceea cunoscută sub numele de «sense of wonder».”


Teoretizările mai vechi băteau multă monedă pe o serie de relaţii simple, căutate între SF şi domeniile învecinate (fantastic, feeric, utopie), între SF şi ştiinţă, între SF şi „marea literatură”, în speranţa că testarea acestora va avea drept rezultat nişte delimitări sigure, utile în definirea corectă a genului nostru. Cercetarea îşi propunea implicit nişte concluzii practice, privitoare la limitele admisibile ale fanteziei specifice, ori la scopul ultim al scrierilor de SF, restrâns adesea la obiective comode şi oarecum vulgare (popularizarea ştiinţei, avertismentul social obligatoriu, divertismentul juvenil). Orientarea tematologică era dispusă să se amestece lejer cu cea sociologizantă, psihologizantă, ori cu relatarea istoricistă, superficial narativă, lucru ţinând mai degrabă de cocteilul eseistic şi, în ultimă instanţă, de amatorismul critic, nicidecum de temeinicia unui sistem. Faţă de asemenea poziţionări „critice” ambigue, altele, mai dogmatice, vizau nu o singură dată obiective politice suspecte, pe care o dispută „teoretică” în jurul relaţiei „optimism şi pesimism în SF” părea să le poată înclina într-o parte sau în cealaltă, în funcţie de comandamentele strategiilor de partid. Cornel Robu e conştient de ridicolul devierilor de la literar spre enormităţile oportuniste ale exegezei, ca şi de importanţa unor instrumente proprii, adecvate, prin care teoretizarea să poată exprima constatări cu adevărat valabile pentru domeniul special de care se ocupă în cazul dat.

Faţă de unele articole mai vechi, unde spiritul ghiduş al autorului era slobozit din lesă şi lăsat să-şi facă zburdalnicele curse printre ironii retorice şi diverse alte otrăvuri ale polemicii, Tratatul final este mai reţinut ca ton şi, în consecinţă, mai profund în cugetare. Ironia există, însă funcţia ei e acum mai subtilă, iar polemica prilejuită de întâlnirea cu prejudecăţile (şi cu colportorii lor, atunci când aceştia apar la vedere, în arenă) are mai multă discreţie, sacrificând din plăcerile luptei în sine în favoarea unei pledoarii argumentate inteligent. Autorul discută, inevitabil, nu numai texte, ci şi realităţi socio-literare efective, menite să facă posibil sau să paraziteze, să stânjenească destinul firesc al operei SF. Complexitatea materialului discutat conduce implicit la o complexitate a argumentelor, ca şi la folosirea elastică a modurilor de argumentare. Atitudinea auctorială se adaptează astfel obiectivelor vizate de gestul critic şi de teoretizarea constructivă. În acest proces, pledoaria nu poate face abstracţie uneori de reluarea unor clişee, fiindcă problemele ce păreau lămurite prin abordări anterioare nu se prezintă în acelaşi chip pentru toată lumea. De pildă, precizează din nou autorul:


„O carte poate fi, concomitent, şi «SF» şi «bună» – iată miza primă a pledoariei care urmează. O cheie pentru science-fiction este o carte care se adresează în egală măsură celor care citesc science-fiction, cât şi celor care nu citesc; este o pledoarie care-şi propune să-i convingă şi pe cei ce nu erau de mai înainte convinşi, nu doar pe cei care, oricum, citesc şi cunosc science-fiction, ştiind că merită să consume timp, intelect şi bani în acest scop.”


Asemenea obiective ale demonstraţiei rămân actuale în măsura în care prejudecăţile „populare” formulate vizavi de gen încă se dovedesc neerodate de timp. Teoreticianul le mai regăseşte şi la „arbitrii gustului” (termenul îi aparţine), cei ce dictează cote valorice în literatura generală şi care par să fi evoluat de la judecata primară, ca să nu spun primitivă (SF-ul nu poate fi, prin definiţie, bun; dacă-i o carte bună, atunci nu-i SF), spre strategii mai rafinate, bunăoară aceea de a cere genului, pe ton imperativ, să-şi valideze existenţa printr-o estetică proprie. Cornel Robu ridică mănuşa, convins că nimic nu ar putea răspunde mai bine acestei provocări arogante decât însăşi estetica respectivă. Şi nu un simulacru critic bazat pe aproximările relaţionale şi interrelaţionale de care am mai pomenit, ci o estetică propriu-zisă, lucrată în termeni de exegeză academică, credibili şi capabili să convingă. Conştient de miză, Tratatul nu riscă să-şi expedieze grăbit descoperirile, sugestiile, soluţiile. Dimpotrivă, pretinde la rândul său, în replică: „îngăduinţa de a porni la drum cu pas agale, de a repeta poate lucruri pe care mulţi le ştiu deja, de a explica «băbeşte», de a demonta, demonstrativ, didactic şi fără humor, truisme şi clişee, derivaţii şi articulaţii etc.; dar, mai ales, de a consuma un amplu spaţiu tipografic cu citate in extenso: încă o dată, ultimul argument, şi cel mai convingător, rămâne citatul, citatul în sine.”

Acest mod meticulos, lipsit de grabă şi chiar dispus să atragă asupră-şi nemulţumirea celor dedaţi la lectură superficială, dornici să primească direct concluziile înainte de a osteni prin jungla de exemple în căutarea lor, i se pare autorului soluţia cea mai potrivită în redactarea unei estetici valabile pentru SF. Proiectată sumar şi prezentată expeditiv, această estetică ar risca să eşueze la primul contact cu gheţarii plutitori ai vechilor prejudecăţi referitoare la gen. Cornel Robu optează în chip inspirat pentru temeinicie, pentru discuţia serioasă şi calmă, purtată într-un reţinut şi răbdător registru intelectual. El mizează, şi nu fără temei, pe faptul că însăşi masivitatea argumentaţiei va spulbera în cele din urmă rezistenţa tenace a formulelor preconcepute. În esenţă, Tratatul său este o amplă şi nedescurajată lecţie despre SF, destinată deopotrivă „profanilor” şi iniţiaţilor, fiindcă oricât de familiarizat ai fi cu acest domeniu special al literaturii şi al artelor contemporane, tot mai ai destule lucruri de aflat dintr-o asemenea cercetare pe cât de perseverentă, pe atât de savantă, aplicată unui material cu dimensiuni aproape de neconceput şi pe care vocabula „enorm” le sugerează vag.

În ce priveşte termenii cu care operează autorul, e limpede că el nu poate face abstracţie de cei pe care cercetarea anterioară i-a impus într-atâta încât chiar şi limbile total străine de sunetul de fond anglo-saxon îi acceptă în limbajul curent: „hard”, „soft”, „sense of wonder” („uneori abreviat în glumă sau la modul cinic în sensawunda”, cum observa Edward James chiar într-un pasaj referitor la contribuţia lui Cornel Robu în figurarea unei estetici SF) etc. E de constatat, iarăşi, că nici temele clasice ale anticipaţiei (spaţiul, ciberspaţiul, timpul, inteligenţele extraterestre şi toate celelalte) nu vor lipsi din O cheie pentru science-fiction. Numai că autorul are abilitatea de a se referi la ele în abordări inedite, cu nuanţări proprii cărora le vom aprecia inevitabil subtilitatea. În discutarea microcosmosului, exegetul găseşte modalităţi speciale de tratare a problemei, vorbind, de pildă, de o vizualizare a subiectului de tip „analogic şi figurativ”, de o „vizualizare extrapolativă”, de „vizualizarea metonimică, non-figurativă”, sau chiar de „non-vizualizare”, ca modalităţi ilustrate în chip pregnant de SF. Când analizează timpul ca temă de anticipaţie, el se ocupă, între altele, de aspectul şi funcţiile „gradienţilor temporali” cu rol de acceleratori sau temporizatori, ori de simpli „creatori de adâncime” şi anacronism. „Granulaţia” timpului în science-fiction constituie, de asemenea, un subiect de interes în acest compartiment special al volumului, ceea ce dă iarăşi o idee despre nuanţele căutate/ descoperite acolo unde pentru alţi comentatori lucrurile erau mai simple şi mai lipsite de amănunte, ca o imagine a planetei Saturn surprinsă cu ochiul liber faţă de cea observabilă prin telescop.

Pentru uzul esteticii pe care o prefigurează, Cornel Robu şlefuieşte o întreagă serie de termeni utili demonstraţiei sale. „Magnitudinile complexionale”, „senzaţia de pierdere”, „senzaţia de sublim”, conflictele rezultate din „diferenţe de nivel ontologic”, „ascensiunea şi căderea complexională”, „estetica distrugerii şi a coliziunii” – toate aceste noţiuni inedite în abordările critico-teoretice ale domeniului ar pretinde o descriere aparte, detaliată. Mă rezum deocamdată doar la enunţarea lor, subliniind eleganţa terminologică şi promiţătoarele deschideri intelectuale pe care le intuim în perspectiva lor. Dar în centrul acestui sistem teoretic neconvenţional stă sublimul însuşi, mai precis ideea de sublim, pe care autorul o reia din lecturi clasice şi romantice (Kant, Schiller, Edmund Burke, Pascal ş. a.), spre a face din ea însăşi „cheia” necesară înţelegerii adecvate a unui fenomen ca SF-ul, care a străbătut ca un meteorit enigmatic, dar strălucitor, întreg secolul XX, încât îl descoperim astăzi continuându-şi neabătut cursa spre miezul veacului XXI.

Chiar dacă unora nu le place, relaţia sublim-SF reprezintă un punct de vedere creator, în adevăratul sens al cuvântului. Dezvoltând-o temeinic şi forjând în jurul ei inspirata serie de termeni-satelit, autorul a dat, în domeniul teoriei genului, o certă contribuţie originală. Întrucât sunt de acord cu conţinutul unei concluzii formulate pe un ton ceva mai retoric de Sorin Antohi, o reiau aici, cu constatarea că cei cincisprezece ani trecuţi de la emiterea ei până la apariţia acestui Tratat românesc despre SF nu i-au redus valabilitatea: „Putem să respingem cât vom voi teza foarte simplă a lui Cornel Robu, putem să-i demontăm demonstraţia (între altele, reproşându-i lectura reducţionistă a surselor): nu cunosc teorii care să reziste la astfel de încercări! Importantă este noutatea perspectivei, abilitatea susţinerii ei, pentru a nu mai vorbi de efectul secundar atât de scump fanilor: aducerea SF-ului în zona cea mai onorabilă, ba chiar prestigioasă, a dialogului intelectual.”


Cornel Robu - O cheie pentru science-fiction
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2004.





PRO-EMINENŢE: J. R. R. Tolkien





LISTA GREŞELILOR GĂSITE ÎN EDIŢIILE TOLKIEN ROMÂNEŞTI

Repet Ent (Györfi-Deák György)


Lista de mai jos şi-a propus să adune cât mai multe dintre erorile descoperite în ediţiile româneşti ale cărţilor lui J. R. R. Tolkien. Ea va fi reluată, ediţie cu ediţie, pe măsură ce se va îmbogăţi cu noi şi noi greşeli de tipar ori „perle" ale traducătorilor. Printre ultimele sunt unele incredibil de grave, rezultate prin efectul combinat al oboselii tălmăcitorului şi al neatenţiei corectorului. Mulţumim tuturor care ne-au semnalat „bâlbele" de mai jos şi să sperăm că ele vor fi corectate în următoarele apariţii editoriale.


SILMARILLION, 19
este povestea lui Beren şi a lui LÚTHEIN, fecioara elfă
Astfel câştigă el mâna lui LÚTHEIN

SILMARILLION, 22
atât în mitologia românească, precum şi în cea TOLKINIANĂ

SILMARILLION, 197
a azvârlit-o asupra lui MAEGLON

SILMARILLION, 238
în dreptul porţilor FOTĂREŢEI Nargothrond

SILMARILLION, 264
şi NEMAŢINÂND seamă de legăturile ei de sânge

SILMARILLION, 268
dacă regele nu binevoia să le DĂDEA giuvaierul

SILMARILLION, 342
giuvaierul dobândit de Beren şi purtat de LÚTHEIN

SILMARILLION, 408
atunci s-a hărăzit această soartă, ca SARUMAN să se întoarcă

SILMARILLION, 480
în Nanduhirion, valea PÂRÂURILOR tainice



CELE DOUĂ TURNURI 2000, 356
În loc de: „în ţinutul fiilor lui Elendil cel DORUL însuşi şi-a atras încetul cu încetul ruina şi căderea" ar fi trebuit să apară: „în ţinutul fiilor lui Elendil cel Chipeş şi încă mai sălăşluiesc acolo. Chiar şi aşa, Gondorul însuşi şi-a atras încetul cu încetul ruina şi căderea"



STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 396
În loc de: „ZIRAK-ZIGIL" ar fi trebuit să apară: „Zirak-Zizil"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 415
În loc de: „Balin, fiul lui FUNDON" ar fi trebuit să apară: „Balin, fiul lui Fundin"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 407
Lipseşte nota de după propoziţia: „Poate în semn de dragoste pentru mine."

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 428
un rând al corectorului uitat în text:
„...vezi volumele I 20 [?], şi III 486 [?] - de corelat cu paginaţia volumului de faţă."

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 436
În loc de: „ARVEDIU" ar fi trebuit să apară: „Arvedui"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 438
În loc de: „încă se mai AFLATU" ar fi trebuit să apară: „încă se mai aflau"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 443
În loc de: „Când va veni REGLE înapoi" ar fi trebuit să apară: „Când va veni regele înapoi"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 450
În loc de: „RÓMENDOCIL" ar fi trebuit să apară: „Rómendacil"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 455
În loc de: „Regele ONDOBAR şi amândoi fiii săi" ar fi trebuit să apară: „Regele Ondoher şi amândoi fiii săi"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 462
În loc de: „iar el a murit doisprezece ani după tatăl său" ar fi trebuit să apară: „iar el a murit la doisprezece ani după tatăl său"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 472
În loc de: „căci fără bunăvoinţă A Stăpânului Elrond" ar fi trebuit să apară: „căci fără bunăvoinţa Stăpânului Elrond"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 481
În loc de: „La aceeaşi VEME" ar fi trebuit să apară: „La aceeaşi vreme"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 497
Nota de după cuvintele: „cu întreaga familie" a ajuns în pagina 498.

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 503
Nota de după propoziţia: „încetul cu încetul numărul lor a sporit din nou" a ajuns în pagina 504.

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 522
În loc de: „THOR scapă împreună cu Thráin" ar fi trebuit să apară: „Thrór scapă împreună cu Thráin"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 523
În loc de: „2851 - Moare Belecthor al II-lea" ar fi trebuit să apară: „2852 - Moare Belecthor al II-lea"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 525
În loc de: „Denethor al III-lea" ar fi trebuit să apară: „Denethor al II-lea"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 527
În loc de: „Ia orice cal POFTEŞI" ar fi trebuit să apară: „Ia orice cal pofteşti"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 529
În loc de: „26 decembrie" ar fi trebuit să apară: „25 decembrie"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 548
Lipseşte nota de după propoziţia: „Anul era la fel de lung precum este în zilele noastre."
În loc de: „cuvântul yén, în limba QUENIA" ar fi trebuit să apară: „cuvântul yén, în limba quenya"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 549
În loc de: „numite în limba QUENIA" ar fi trebuit să apară: „numite în limba quenya"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 553
În loc de: „TÓRION" ar fi trebuit să apară: „Tárion"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 555
În loc de: „şi le-am RE-NUMIT pe celelalte" ar fi trebuit să apară: „şi le-am renumit pe celelalte"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 556
În loc de: „pe 25 martie 3012" ar fi trebuit să apară: „pe 25 martie 3021"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 561
În loc de: „nu mai putea fi STÂMPĂRAT" ar fi trebuit să apară: „nu mai putea fi astâmpărat"
În loc de: „După ÎNFRÂNGREA Puterii" ar fi trebuit să apară: „După înfrângerea Puterii "

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 565
În loc de: „când s-a întors în ţara Pustietăţii" ar fi trebuit să apară: „când s-a întors în Ţara Pustietăţii"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 567
Nu s-a tradus: „In this jargon 'tark', 'man of Gondor', was a debased form of 'tarkil', a Quenya word used in Westron for one of Númenorean descent; see III, 54."
În loc de: „în volumul al II-lea, Cartea a Treia" ar fi trebuit să apară: „în volumul al II-lea, pagina 53 (ediţia engleză)"

STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 568
În loc de: „GRISHNÂKH" ar fi trebuit să apară: „Grishnákh"
Pasajele dedicate căpcăunilor sau gnomilor ar trebui precedate de câte un rând liber.





TEOLOGIE ŞI TOLKIEN

Györfi-Deák György


După ce am răsfoit antologia critică „J. R. R. Tolkien: Credinţă şi imaginaţie", mi-am pus întrebarea: oare care dintre cei doi coordonatori l-a molipsit pe celălalt cu pasiunea de a explora lumea feerică a Pământului de Mijloc? Ca să mă lămuresc, am luat de pe raft prima carte scrisă împreună de Virgil Nemoianu şi Robert Lazu, „Înţelepciunea calmă" (Di@loguri în cyberspace), apărută cu trei ani în urmă la Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi. Am găsit ceea ce căutam în cel „De-al şaptelea di@log", dedicat literaturii programatic creştine, unde discuţia porneşte de la celebra afirmaţie a lui Malraux şi continuă cu Chesterton, C. S. Lewis, Julien Green, Nicolae Steinhardt, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade. Tolkien apare în discuţie natural, ca un prieten comun, cunoscut de multă vreme de interlocutori.

Această familiaritate m-a surprins. În momentul când a început să ruleze „Frăţia inelului", primul episod al trilogiei cinematografice „Stăpânul inelelor", Tolkien era un autor aproape necunoscut în România. Între timp, au apărut articolele doamnei Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi din revista „Convorbiri literare". Fanii internetişti au început să publice articole mai mici şi traduceri pe situl de critică literară „Pro-Scris". Totuşi, era prea puţin. Nemulţumit cu starea de fapte, Robert Lazu a scris monografia „Lumea lui Tolkien", apărută în 2004 la Editura Hartmann din Arad. Apoi, ca să-şi împlinească munca, a început alcătuirea antologiei de faţă.

NEMOIANU Înţelepciunea calmă În „Marele Tolkien", articolul ce deschide volumul, Virgil Nemoianu reia firul închegat din gândurile mărturisite în "di@loguri" şi rememorează paşii făcuţi întru descoperirea lui Tolkien. Sosit în S.U.A. pentru studiile doctorale, a constatat cu surprindere cât de popular este autorul englez. I-a citit tetralogia şi şi-a dat seama că textele sunt mult mai adânci sau mai complexe decât păreau la prima vedere, că „dincolo de suprafaţa atât de colorată se aflau adâncimi pe care observatorii le descoperă treptat": există un prim strat al mitologicului, inspirat de legendele popoarelor nordice; apoi urmează nivelul alegoric, cu evidente conotaţii politice; e sesizabilă o anume filosofie a istoriei; iar îndărătul tuturor acestora există „un nivel spiritulal, etic, în esenţă _religios_".

Cartea cuprinde trei secţiuni principale: „Tolkien între părinţii şi doctorii bisericii", „Maeştrii interpretării" şi „Lecturi mito-simbolice". Autorii studiilor provin din toate colţurile lumii: Austria, S.U.A., Australia, Anglia, Polonia, România.

Pornind de la lucrările Sfântul Augustin (operă tradusă în româneşte atât de fidel de regretatul latinist Vasile Sav), Bradley J. Birzer scrie despre „Har şi voinţă în legendarium-ul lui Tolkien". „Credinţa este un act de voinţă inspirată de dragoste", îi mărturisea Tolkien fiului său Michael. Sfântul Augustin a impus viziunea platonică a două tărâmuri: Împărăţia Cerească desăvârşită şi copia sa coruptă. Credincioşii vieţuiesc în Cetatea Omului, dar trec prin lumea asemenea unor pelerini, ca şi nişte cetăţeni ai Cetăţii lui Dumnezeu. Scriitorul englez a plusat cu încă una: în afară de binecuvântata Frăţie a Inelului (Cetatea Divină) şi Orthancul condus de Saruman (Cetatea Omului), Pământul de Mijloc mai cuprinde o cetate ameninţătoare, turnul cel întunecat din Barad-Dűr, stăpânit de Sauron (Cetatea Diavolului).

LAZU Lumea lui Tolkien „Muzica elfilor este ecoul unei muzici de o frumuseţe cu mult mai profundă", ne atrage atenţia Michael Waldstein în articolul „Tolkien şi Sfântul Toma despre frumuseţe". Cântecul Creatorului (Ilúvatar), din care a luat naştere lumea, stă la baza genezei din mitologia „Silmarillion". Ori Sfântul Thoma D'Aquino tocmai asta spune în comentariul operei lui Dionisie Areopagitul: „Toate lucrurile sunt create pentru a imita într-un fel frumuseţea divină". Lucrurile create de oameni reflectă în diferite moduri bunătatea lui Dumnezeu, adăugă noi splendori ca mărturii ale înţelepciunii divine.

În „Tolkien şi thomismul. «Pământul de mijloc» şi stările lumii naturale", Andrew Nimmo porneşte de la operele unor gânditori neotomişti ca Jacques Maritain, Garrigou-Lagrange şi Étienne Gilson, apoi creionează un sistem al stărilor naturii, împărţindu-le în „ipotetice" şi „istorice". Sistemul poate fi aplicat şi pentru a clasifica creaturile din Middle Earth. Satanicul Melkor a pervertit soarta creaturilor, făcându-le pe cele muritoare să se teamă de moarte, dar în cele din urmă, prin eforturi şi sacrificii eroice, starea unora dintre ele este restaurată. O parte dintre ele îşi recapătă inocenţa paradisiacă la sfârşitul epopeii, după destrămarea Răului.

Joseph Pearce porneşte de la premiza că politica şi economia sunt doar o anexă a teologiei şi filosofiei. În articolul „Individul şi comunitatea în «Pământul de Mijloc» al lui Tolkien", el consideră că schimbând filosofia efectele se vor resimţi în politică. Înlăturarea lui Dumnezeu duce automat la nesocotirea celor zece porunci. Pe vremea lui Lenin, Stalin, Hitler şi Mao, zeci de milioane de oameni au fost masacraţi în „cea mai sângeroasă beţie a Puterii din istoria omenirii". Tolkien susţine puterea Tradiţiei, drept călăuză şi ocrotitoare a societăţii. Tradiţia slujeşte drept „cârmă şi frână", moderând avânturile riscante ale Progresului.

Pentru cei care contestă existenţa elementelor creştine din operele tolkienene, le recomandăm să citească „Stăpânul şi stăpâna inelelor" de Stratford Caldecott, un articol care revelează „prezenţa ascunsă a catolicismului lui Tolkien în «Stăpânul inelelor»". Tolkien a strecurat în poveştile sale o mulţime de elemente cristologice şi reprezentări ale Fecioarei Maria. E drept, nici unul dintre eroi nu poate fi identificat cu Mântuitorul, pentru că peripeţiile au loc în pre-istorie, înaintea Întrupării. Dar Inelul Suveran este distrus în ziua de Bună Vestire, moment crucial în care Sfânta Fecioară a rostit acel „Da" către Dumnezeu, acceptând astfel să-l nască lumii pe Mesia. Tolkien este un „sub-creator" pentru care credinţa a devenit fapt de cultură.

Christopher Garbowski consideră că Pământul de Mijloc reprezintă „Componenta dialogică a creaţiei unui mit modern". Tolkien a recurs la variate forme de expresie pentru a-şi contura lumea: poezie şi proză. „Stăpânul inelelor" este atât epopee cât şi roman. „Silmarillion" pare să fie „un soi de carte de schiţe", lucru care a dus la compararea cu Leonardo da Vinci: amândoi creatorii şi-au finalizat arareori proiectele, însă au lăsat în urmă schiţe fascinate. Tolkien nu are un unic personaj principal, el are eroi. În creionarea lor, autorul l-a avut ca model pe legendarul Beowulf, despre care spunea: „nu are nici o loialitate părtinitoare, nici o iubire nenorocită; el este un om şi acest lucru constituie pentru el şi pentru mulţi o tragedie suficient de mare".

Dintre autorii români, părintele Wilhelm Dancă, rectorul Institutului Romano-Catolic din Iaşi, scrie despre „Sacru, magic şi definiţii ale omului în cultura contemporană", cu referire la romanul „Stăpânul inelelor" şi ecranizarea acestuia. Felul aparte de a fi al lui Beorn, „Regele urs" din „O poveste cu un hobbit", m-a determinat să-i închin un studiu. Filosoful timişorean Robert Lazu, co-coordonator al volumului, realizează sinteza cea mai amplă, de aproape o sută de pagini, „Imagini şi simboluri în opera lui J. R. R. Tolkien. O ipoteză teologică".

Traducerile lucrărilor au fost realizate de Marius Ivaşcu, Simone Györfi şi Laura Lazu. Curiosul poate afla mai multe despre autorii cuprinşi în antologie din prezentările de la sfârşitul volumului.


Virgil Nemoianu şi Robert Lazu (coordonatori) - J. R. R. Tolkien: Credinţă şi imaginaţie
Editura Hartmann, Arad, 2005.





SCRISORILE DE CRĂCIUN ALE TATII (3)

J.R.R. Tolkien


(continuare din numărul precedent)


1931

Alături găsiţi ultimul meu portret - Moş Crăciun şi pachetele sale, 1931. Dacă veţi simţi că aşteptările voastre au fost înşelate, ori darurile nu sunt atât de numeroase ca altădată, aduceţi-vă aminte că în această zi de Crăciun suferă cumplit de mulţi oameni săraci din toată lumea, iar unii poate chiar sunt muritori de foame. Eu (împreună cu Fratele cel Verde) am încercat să fac colecte de mâncare şi haine, ba chiar şi de jucării, pentru copiii care nu vor primi nimic de la mamele şi taţii lor, în unele cazuri nici măcar o cină caldă. Pe aici a fost destul de cald - nu căldură în adevăratul sens al cuvintelor, dar destul de cald pentru Polul Nord, cu foarte puţină zăpadă. Ca urmare, Ursul Polar a fost somnoros şi leneş şi foarte încet atât la împachetat cât şi la orice alt fel de activitate diferită de cea a mâncatului - anul acesta a degustat cu multă plăcere toate felurile de bucate (ca să vadă dacă sunt proaspete şi bune, aşa zicea). Şi asta nu e cel mai rău lucru care s-a întâmplat. Mai că nu mi-ar veni să cred că e deja Crăciun, dacă n-ar fi făcut din nou ceva de-a dreptul ridicol. Nici n-aţi putea ghici, ce a mai putut să facă de data asta! L-am trimis într-una dintre pivniţe - noi îi zicem "gaura cu pocnitori" - , acolo, unde păstrez mii de cutii de artificii (cred că v-ar plăcea să le vedeţi, aşa cum stau rânduite toate cu etichetele la vedere, ca să se poată citi culoarea fiecăreia) - deci, aveam nevoie de douăzeci de cutii şi, fiind tare ocupat să sortez soldăţei şi copăcei de jucărie, l-am trimis pe el; iar el, din pură lene, i-a luat cu sine pe Băieţii-de-Zăpadă (ştiind prea bine că aceştia nu au voie să pună piciorul acolo), ca să-l ajute. Puştii au început să scoată artificiile din cutii, ursul a încercat să-i tragă de urechi pentru nesupunerea lor, omuleţii s-au împotrivit şi el a căzut, lăsând să-i pice POOF! lumânarea din labă fix pe grămada de artificii şi steluţe. Zgomotul s-a auzit până la mine şi am simţit imediat mirosul de ars; m-am grăbit spre pivniţă şi când am ajuns acolo am fost învăluit cu totul în fum, pe lângă mine zburau steluţele, iar bătrânul Urs Polar se rostogolea pe jos încercând să scape de fărâmiţele care i se prinseseră în blană; are o ditamai arsură pe mijlocul spatelui. Băieţii-de-zăpadă o tuliseră şi râdeau de se prăpădeau. Ziceau că se distraseră nemaipomenit, dar că nu mai aveau de gând să participe la petrecerea mea de Sfântul Ştefan; îşi luaseră deja porţia, cu vârf şi îndesat.

Întreg desenul e opera Ursului Polar. Nu-i aşa că pare să-şi revină? Însă trebuie să remarc că cerneala verde îmi aparţine - iar el nu s-a ostenit să mi-o ceară.

De câtăva vreme stau cu noi doi nepoţi ai Ursului Polar - Paksu şi Valkotukka (ei spun că numele lor înseamnă 'grasul' şi 'blană-înzăpezită'). Sunt amândoi nişte ursuleţi polari nostimi şi îndesaţi, care se înghiontesc şi se luptă mai tot timpul. Jur că pe viitor am să-i primesc numai în ziua de Ajun şi nu când împachetatul este în toi. Săptămâna trecută m-am împiedicat de ei de cel puţin paişpe ori într-o zi. Şi Valkotukka a înghiţit un ghem întreg de aţă roşie, crezând că este o prăjitură, iar aţa s-a desfăşurat toată în stomacul lui şi l-a făcut să tuşească măgăreşte - n-a putut să doarmă toată noaptea, dar eu cred că a primit ce i se cuvenea, mai ales că mi-a pus o ramură ţepoasă de ilex în pat. Acelaşi ursache mi-a turnat toată cerneala neagră în şemineu - cică, să se facă noapte; şi noapte se făcu, deşi una destul de înecăcioasă şi plină de fum. Pe Paksu l-am pierdut miercurea trecută şi nu l-am găsit până joi dimineaţa, când am dat de el adormit într-un bufet din bucătărie; mâncase două cutii mari de budincă, negătite. Tare mi-e teamă că amândoi puii vor fi asemenea unchiului lor când vor creşte mari.

Rămâneţi cu bine, acum. Peste puţin timp trebuie să pornesc din nou la drum. N-ar trebui să luaţi în serios desenele care mă arată în avioane şi alte maşinării. Nu sunt în stare să le pilotez. Şi nici nu vreau să o fac; oricum se mişcă mult prea încet (ca să nu mai pomenesc de miros) şi nu se pot compara cu renii mei, pe care îi antrenez eu însumi. Anul acesta se simt cu toţii minunat şi eu sper să ajung în fiecare loc la timpul potrivit. Ba chiar, de Crăciunul acesta am adus câţiva reni tineri din Laponia.


1932

S-au întâmplat pe aici o grămadă de năzdrăvănii pe care sunt sigur că abia aşteptaţi să le auziţi. Totul a început cu zgomotele acelea curioase de sub pământ care au început vara trecută şi care au devenit tot mai puternice şi mai puternice. Mi-era teamă că ne paşte un cutremur. Ursul Polar zice că el bănuise ceva încă de la început. Aş fi dorit să-mi spună şi mie ceva; şi oricum, nu poate fi prea adevărat, având în vedere că el dormea buştean când a început totul, ori el nu s-a trezit până după ziua de naştere a lui Michael. [22 octombrie] Oricum ar fi, s-a dus la plimbare într-o zi de sfârşit de noiembrie şi nu s-a mai întors! Cu vreo două săptămâni în urmă am început să mă îngrijorez de-a binelea, pentru că la urma urmei bătrânul meu prieten îmi este de mare ajutor şi, lăsând la o parte accidentele pe care le provoacă, este foarte nostim. Într-o seară de vineri (în 9 decembrie) am auzit un ciocănit la uşa din faţă, urmat de mârâieli. M-am gândit că se întorsese şi că îşi pierduse cheile (aşa cum s-a întâmplat de destule ori şi înainte); dar când am deschis, în faţa uşii era un alt urs foarte bătrân, unul teribil de gras şi mătăhălos. De fapt, era cel vârstnic dintre urşii de grotă care mai rămăseseră. (N-am mai văzut unul de secole întregi).

'Îţi vrei Ursul Polar înapoi?' m-a întrebat. 'Dacă da, ar fi mai bine să vii cu mine şi să-l iei!'

Am descoperit că se pierduse printre grotele (care sunt proprietatea Ursului-de-grotă, sau cel puţin aşa pretinde el) aflate în apropierea vechii mele case. Ursul Polar zice că a găsit o crestătură în coasta dealului şi s-a băgat acolo, din cauza ninsorii abundente. A alunecat o bună bucată în jos, urmat de o ploaie de pietriş, apoi a descoperit că nu mai putea să urce pentru a putea ieşi. Însă aproape imediat a simţit un miros de GOBLINI şi, foarte afectat, a purces în căutarea lor. O treabă lipsită de înţelepciune, aş zice, pentru că, deşi goblinii nu-i pot face mare rău, grotele lor sunt întortocheate şi primejdioase. Aşa se face că în curând s-a rătăcit de tot, iar goblinii şi-au stins toate luminile, l-au speriat cu tot felul de zgomote şi l-au înşelat cu ecouri contrafăcute.

Pentru noi goblinii sunt asemenea şobolanilor pentru oameni, însă în ediţie înrăutăţită, pentru că aceştia sunt foarte deştepţi însă, spre norocul nostru, prin aceste părţi se găsesc destul de puţini. La un moment dat chiar am crezut că au dispărut. Cu mult timp în urmă am avut destul de suferit de pe urma lor, prin anul 1453, cred, dar ne-au venit în ajutor GNOMii, care le sunt cei mai mari duşmani, aşa că le-au venit de hac. Oricum ar fi, bietul meu Urs Polar era pierdut în întuneric, printre goblini, singur singurel până să-l întâlnească pe Ursul-de-grotă, care trăia pe acolo. Ursul-de-grotă vede foarte bine în întuneric, şi s-a oferit să-l conducă pe ursul nostru la o altă ieşire. Aşa că au pornit împreună, dar goblinii erau prea agresivi şi furioşi, din cauză că Ursul Polar a apucat să pocnească pe câţiva dintre ei în întuneric şi să le spună câteva lucruri deloc plăcute, iar ei s-au apucat să imite vocea Ursului-de-grotă încercând să-l aducă din nou pe căi greşite. Şi aşa de bine le-a reuşit, că bietul meu urs s-a pierdut de Ursul-de-grotă, ajungând într-o cavernă întunecoasă şi înfricoşătoare.

'Avem nevoie de lumină,' mi-a spus Ursul-de-grotă. Aşa că am luat una dintre torţele mele speciale - pe care le folosesc, uneori, în pivniţele mele cele mai adânci - şi am purces la drum. Grotele sunt minunate. Ştiam de existenţa lor, dar nu mi-am închipuit cât de numeroase şi cât de mari pot fi. Desigur că goblinii s-au ascuns în cele mai îndepărtate şi întunecoase colţuri, aşa că am dat repede de ursul rătăcit. I se lungiseră urechile de foame, mai ales că petrecuse în grote mai bine de două săptămâni. "În curând aş fi putut să mă strecor printr-o crăpătură a goblinilor", a mormăit el.

Când am apărut noi cu torţa, Ursul Polar s-a uitat stupefiat în jur; pereţii grotei erau acoperiţi, unul şi unul, cu imagini, unele tăiate în stâncă, altele pictate în tonalităţi de roşu, maro şi negru. Unele sunt foarte reuşite (mai ales cele care reprezintă animale), unele sunt ciudate, ori caraghioase, dar am văzut şi o sumedenie de semne şi scrijelituri înfricoşătoare, care, sunt sigur, au de-a face cu magia neagră. Ursul-de-grotă pretinde că aceste locuri îi aparţin, lui şi familiei sale, încă de pe vremea stră-stră- stră-stră- stră-stră- stră-stră- stră-stră- (de zece ori stră-stră-) bunicului său; că urşilor le venise încă de la început ideea de a decora pereţii, scrijelindu-le cu ghearele prin părţile mai accesibile, mai ales că această îndeletnicire se dovedise folositoare pentru chiar ghearele în cauză. Pe urmă au venit însă oamenii - închipuiţi-vă numai! - Ursul-de-grotă zice că erau sumedenie la un moment dat, cu foarte-foarte mult timp în urmă -, când Polul Nord se mai găsea în cu totul altă direcţie. (Asta s-a întâmplat chiar înainte de venirea mea pe lume şi nici nu l-am auzit niciodată pe Taica Buturugă s-o pomenească, aşa că nu-mi dau seama dacă bate câmpii sau nu). Multe desene le-au făcut acei oameni de grotă - cele mai bune şi cele mai mari, reprezentând animalele, dintre care unele au dispărut în timp: dragonii şi mamuţii. Şi semnele scrise le aparţin lor, însă goblinii au mâzgălit peste tot. Cum ei nu sunt în stare să deseneze frumos, şi-au etalat doar fircăliturile.

Am copiat o pagină întreagă de pe pereţii peşterii centrale. Poate că nu arată aşa de bine ca originalul (care stă pe un perete întreg), cu excepţia părţii mâzgălite de goblini, a cărei redare nu a fot deloc grea. În partea de jos a foii puteţi vedea un rând întreg de desene ale goblinilor, făcute desigur cu mult timp în urmă, pentru că îi reprezintă călare pe "drasili", un soi azi dispărut de căluţi nu mai mari decât un techel, pe care obişnuiau să-l folosească. Cred că au fost exterminaţi de Gnomii Roşii, cândva, pe vremea regelui Edward al IV-lea. Câţiva astfel de căluţi se pot distinge în desenul meu, pe coloanele peşterii.

Nu-i aşa că rinocerul păros are o înfăţişare de-a dreptul sinistră? Iar ochii mamutului parcă ar fi plini de ură. Mai puteţi vedea un bou, un cerb, un porc mistreţ, un urs de grotă (ursul NOSTRU de grotă pretinde că ar fi portretul unuia dintre cei şaptezeci şi ceva de strămoşi ai săi), precum şi portretele unor urşi care sunt şi nu sunt totuşi urşii polari de azi. Ursul Polar tare ar mai vrea să fie vorba de vreunul dintre strămoşii SĂI. Iar sub urşi se pot vedea cele mai bune desene produse vreodată de un goblin!!!

Însă aventurile noastre nu au luat sfârşit odată cu salvarea Ursului Polar. La începutul săptămânii trecute am coborât din nou în pivniţe să aduc la suprafaţă lucrurile pregătite pentru copiii din Anglia. Şi - după cum i-am spus şi Ursului Polar, am constatat că cineva cotrobăise pe acolo şi lăsase totul vraişte!

'Or fi fost Paksu şi Valkotukka', a zis Ursul Polar. Dar nu a fost aşa. În ultima zi de joi dinainte de sărbători am coborât din nou şi vai!, din pivniţa principală dispăruse aproape totul! Imaginaţi-vă prin ce am trecut! Nu aveam ce le trimite copiilor şi nu-mi mai rămăsese timp să mai pot încropi alte daruri!

'Pe aici pute rău a goblini', a zis Ursul Polar. Ceva mai încolo am găsit o gaură destul de mare (dar în care noi nu am fi încăput) care ducea spre un tunel aflat în spatele tainiţelor din pivniţele din vest. Puteţi şti că am trimis urgent după Ursul-de-grotă şi că ne-am întors în peşteri. Am constatat că, acum mulţi ani, goblinii au săpat un tunel până sub casa mea cea veche (ridicată destul de aproape de colinele lor), prin care au reuşit să fure o grămadă din lucrurile mele. Am găsit unele vechi de sute de ani, ba chiar daruri pregătite pentru stră-stră bunicii voştri! Dar goblinii sunt deştepţi şi nu au luat multe lucruri dintr-o dată, aşa că nu am intrat niciodată la bănuieli! De când m-am mutat în casă nouă, cred că nu au făcut altceva decât să sape un tunel aidoma celeilalte, pocnind, trosnind, pâcâind în efortul lor de a face cât mai puţin zgomot. Până la urmă au ajuns în pivniţa centrală şi vederea grămezilor de daruri a fost prea mult pentru ei: au luat tot ce se putea duce. Mă gândesc că au făcut toate acestea şi din cauză că mai erau supăraţi pe Ursul Polar. Erau foarte siguri că nu putem să le dăm de urmă.

Însă eu am trimis o dâră de fum verzui pe care Ursul Polar a îngroşat-o mai tare şi mai tare cu ajutorul unei foale enorme de bucătărie. Goblinii au fost împinşi de fum şi au căutat să scape prin partea opusă a tunelului. Însă acolo îi aşteptau gnomii roşii, după care trimisesem în mod special - în Norvegia mai există câteva familii. Aceştia au capturat sute de goblini, iar pe mulţi alţii i-au hăituit prin zăpadă - şi zăpada e ceva ce goblinilor le displace profund! I-am obligat să ne arate unde ascunseseră lucrurile furate şi să le aducă înapoi, aşa că pe luni dimineaţa erau toate în bună ordine. Gnomii se mai păruiesc încă cu goblinii şi mi-au promis că nu va rămâne picior de ei până în Ajun, însă eu sunt sigur că, în mai puţin de un veac, aceştia îşi vor săpa drumul înapoi sub pivniţele mele.


În româneşte de Simone Györfi
Ediţia de bază:
http://www.geocities.com/roseandcompass/kithain/FCL.html
http://www.geocities.com/roseandcompass/kithain/FCL2.html





PRO-EMINENŢE: ALEX UNGUREANU





IN MEMORIAM ALEXANDRU UNGUREANU (ŞI NU NUMAI...)

Dan Popescu


Cînd mă gîndesc la Sandu Ungureanu îmi vine în minte o imagine de seară, de la un "Clepsicon" (1986?) unde am luat premiu pentru traducere, Sandu răspunzînd mirării mele cu "ce te miri, e cea mai reuşită". Nu am poze de atunci dar am de la Strunga '84 (iulie)

"Instalaţia" este pregătită pentru vizionarea pe un televizor OLT, alb negru cu diagonala de 51 cm, a unor casete video aduse de Ion Doru BRANA din Braşov. Primul film a fost "Blade Runner". tradus pe loc şi explicat de I.D.B. Celelalte 7 nu au prea mai contat, am rîs la un "horror", am găsit erori de regie la un altul, etc. Trecusem la un alt nivel...

Dan Merisca şi Sandu Ungureanu pun ceva la cale sub privirile lui Alin (??)

Pregătire pentru dat autografe pe "Marele Prag" recent apărută în colecţia "Fantastic Club".

Sandu Ungureanu, Constandina Paligora şi cartea de intrat în Istorie.

George Ceauşu analizează pentru Sandu semnificaţiile informaţional-cosmice ale "Marelui Prag"

Se stă la coadă într-o bună tradiţie sefistă (ne aşezase Miro să ne poată filma).

Sandu a trecut dincolo.

Va fi urmat de alţii, natural, după cum ne este fiecăruia scris, aşa că este cazul să facem un efort şi să lăsăm acestei lumi cît mai multe mărturii ale trecerii noastre pe aici. Drept pentru care vă mai prezint o poză cu doi tineri, de la Helion '85

şi vă invit să apelaţi la acest link pentru a trece la fotoghicitoarea din acest număr.


PS. 2005 este un an greu pentru mine. Am avut întîlnirea de 30 de ani de la terminarea liceului şi pe cea de 25 de ani de la terminarea facultăţii... nu mai comentez. De Sandu am aflat într-o zi cînd ne pregăteam să înmormîntăm un coleg de serviciu şi mai aflasem de cineva apropiat care...





PRO-FILE





UN TĂRÂM DE EXPLORAT: BORDERLANDS

Györfi-Deák György


Am devenit un fan a lui Sandu Florea în ziua când am cumpărat şi am răsfoit „Galbar", benzile desenate inspirate de povestirea omonimă a lui Ovidiu Şurianu. Aveam 8 ani pe atunci şi am rămas uimit întâlnind o lume marţiană cu totul diferită de cea descrisă de Stanley G. Weinbaum, Ray Bradbury ori Alexei Tolstoi. Au urmat „În lumea lui Harap Alb" (1979, premiată la Eurocon 1980, Stressa, Italia), „Planeta fără pterodactili" de Marcel Luca (Almanah Anticipaţia 1983), „Cetatea morţilor" de Vladimir Colin, legendele istorice cu daci şi albumul „Carusel" (1982). Între 1990-1991, Sandu Florea a realizat 11 numere ale unei reviste omonime, dedicate în întregime benzilor desenate, apoi graficianul român a plecat peste ocean şi a început să lucreze pentru marile edituri americane.

Au trecut nişte ani, până când am prins un pic de curaj şi am încercat să-l contactez pe artist. Cu ajutorul prietenilor şi al internetului, am reuşit şi am obţinut acordul să reproducem câteva desene din „Galbar". Aşa a apărut articolul aniversar din Pro-Eminenţe 13-14. Sandu Florea şi-a prezentat preocupările curente într-o convorbire cu Cătălin Ionescu (Vorbe cu Sandu Florea, 10 întrebări în exclusivitate). Mai mult chiar, ne-a trimis primele 4 planşe dintr-un serial inedit, Borderlands.

Din păcate, războiul declarat dintre marile firme producătoare de soft ne-a împiedicat să profităm de generozitatea artistului. Culorile de pe staţia grafică Mac G4 folosită de desenatorul stabilit în SUA nu se potriveau ca nuanţă şi intensitate de cele afişate pe pagina de web. Nepotrivirile derivau din felul diferit de codare ale culorilor, versiunea Bill Gates et companie, de pe PC-urile folosite de redacţia Pro-Scris. M-am convins de acest lucru în laboratorul de informatică al Grupului Şcolar industrial „Octavian Goga" din Jibou, unde alături de mai multe calculatoare 486 şi un Pentium I la 100 MHz se găseau şi nişte Power-Mac-uri donate de domnul Louis Borota, un fost elev al şcolii, acum patronul unei firme din Portland.

Apariţia primului număr din noua serie a revistei „Carusel" (aprilie 2005) mi-a înseninat sufletul. Acum, în sfârşit, puteam s-o admir pe Arrana Sky, arheolog specializat în cultura Anasazi, în culorile ei naturale şi să citesc continuarea serialului. Am aflat ce drăcovenie urla în faţa casei lui Sean Gannon, la concurenţă cu stihiile dezlănţuite şi cum s-a transformat acesta într-un Talisman trimis s-o salveze din ghearele demonilor Shambler. Cum toată povestea lui John Warner se învârte unui cântec magic, codat genetic în ADN-ul eroinei, voi îndrăzni chiar să fac o apropiere cu „Ainulindalë", capitolul din „Silmarillion" unde J. R. R. Tolkien povesteşte cum s-a materializat Universul din muzica ainurilor.

Sandu Florea a pregătit îndelung lansarea „Carusel"-ului. Şi-a alcătuit echipa redacţională: Marian Mirescu, Dodo Niţă, Mircea Arapu, Ioan Ioniţă. I-a contactat pe colaboratori, a apelat la publicaţiile interesate în promovarea literaturii SF şi fantasy, a acordat interviuri, precum cel din „Literatura şi artele imaginarului", pagină de SF realizată de Marian Coman la Brăila. Aici a vorbit mai pe larg despre intenţiile sale:

„Revista a fost reînfiinţată cu scopul declarat de a ajuta mişcarea BD din România, oferind o porţiune generoasă din sumar tinerilor talente care au mare nevoie de o platformă de lansare - fără de care o întreagă generaţie de desenatori BD n-ar reuşi să iasă din stadiul cronic al amatorismului infantil."

Până când tinerii artişti autohtoni vor reuşi să se ridice la un nivel artistic corespunzător, o parte semnificativă din „Carusel" va fi rezervată unor seriale americane cumpărate de la Dark Horse Comics. În primul număr, 24 de pagini au fost rezervate unui sfert din romanul „Tâlharul" (Rogue) din seria „Aliens", bazat pe celebrele filme în care a jucat Sigourney Weaver, începând din 1986.

Alte 36 de pagini cuprind două episoade („Legenda" şi „Dincolo de Colinele Întunecate") din „Conan Barbarul", personaj creat de Robert H. Howard şi interpretat de Arnold Schwarzenneger, pe vremea când proaspătul Mister Univers vorbea engleza cu un accent vienez cât se poate de exotic, tocmai potrivit pentru un cimerian. Iată un erou care nu zboară prin aer, nu scuipă foc, nu-şi paralizează inamicii cu unde Psi şi, în plus, l-a ajutat pe redactorul-şef să câştige o pâine în America.

Secţiunea românească a debutat timid, cu un anecdotic „Toto Foto în junglă" desenat de Mircea Arapu, o „Poveste cu tâlc" de Sorin Anghel şi „Satiră" de Valentin Iordache. Să remarcăm „Invazia" de Marian Mirescu, pare-se singurul creator de BD care şi-a făcut tema de casă pentru acest prim număr, şi „Toxic" de Tudor Popa, un artist cunoscut şi laureat, căruia îi datorăm multe dintre coperţile realizate pentru seria Nautilus de la Editura Nemira. E foarte puţin, comparativ cu impetuozitatea serialelor americane, dar poate că ţinuta revistei, calitatea tiparului, strălucirea copertei, compania selectă a unor nume şi personaje celebre îi vor convinge şi pe alţi graficieni autohtoni că merită să colaboreze.

O menţiune deosebită pentru distribuitorul revistei, pe care mi-am procurat-o chiar aici, în Jibou, la chioşcul unde am putut cumpăra doar arareori „CPSF-Anticipaţia" şi unde vânzătoarele n-au aflat încă de existenţa „Lumilor virtuale". Artiştii sau fanii pot contacta redacţia electronic, la adresa carusel@gmail.com sau accesând forumul http://redr.dap.ro/forum. Cei care nu dispun de internet sunt rugaţi să-i scrie lui Marian Mirescu, pe adresa: Redacţia Carusel, OP 4 - CP 1471, 200890 Craiova.


Despre:
Carusel, nr. 1 / aprilie 2004.





AUTOGRAFE CRAIOVENE

Györfi-Deák György


„Încă o publicaţie culturală la Craiova?” — se întreabă George Popescu în „Motanul descălţat”, editorialul primului număr din revista „Autograf MJM” (martie 2005). De ce nu? „E posibil ca, din mareea de talente, să dea şi România un laureat al Premiului Nobel pentru literatură, exact în momentul când banii de pe dinamită se vor fi terminat”, îşi testează optimismul Victor Martin în „Lipsa de criterii” din numărul următor (aprilie 2005).

Revista este editată de Asociaţia Culturală MJM, sub conducerea lui Jean-Mihail Băileşteanu. Ea îşi propune să îmbine plăcutul cu utilul: pe de o parte, oferă publiciştilor ocazia să îşi exerseze mâna şi să evite anchilozarea spiritului; pe de altă parte, prezintă şi popularizează cărţile apărute la Editura MJM: culegerea de documente „Rezistenţa anticomunistă din sud-vestul României”, alcătuită de Nicolae Chipurici şi Tudor Răţoi; „Sfântul drac sau Judecata de... acum” de Jean Băileşteanu; „Vârsta timpului” de Elena Buznă; „Curcubeiele de ciocolată” ale lui Victor Martin, din care pe vremuri am ales poezia „Timpul”: „Gândacul de timp ne mănâncă pe toţi,/ ne face înalţi şi mai hoţi”; „Nunta lui Petre” de Jean Băileşteanu; antologia de fantastic şi SF craiovean „Alte ţărmuri”; „Trucurile realului” de Anna Maria Giancarli; „Corespondenţa” lui Ştefan Odobleja; „Chirurgia mea” de Victor Gomoiuş; „Nihil sine deo” de Fănuş Băileşteanu; versurile lui Ilarie Hinoveanu: „Vămile rostirii” şi „Paltin, fiul codrului”, poveşti de Paul Anuţa, a căror acţiune seamănă pe alocuri cu cea din „Stăpânul inelelor”, zice Viorel Pîrligras, iar Împăratul Negură pare să fie rudă bună cu Seniorul Întunecimii.

Dar să nu se înţeleagă de aici că Editura MJM îşi monopolizează cuprinsul propriei reviste. Carmen Pascu prezintă cartea lui Aaron J. Gurjewitsch, „Individul în evul mediu european (Editura Polirom, Iaşi, 2004). Misointernautul Victor Martin (Texte şi pretexte) consideră că: „Lumea ideilor nu cunoaşte minciuna, nici dacă o caută cu lumânarea, deoarece adevărul este ideea pusă în practică”. Alături se află cronica lui Viorel Pârligras despre monografia „Lumea lui Tolkien” de Robert Lazu (Editura Harmann, Arad, 2004). O veţi găsi în acest număr al Pro-Scris, la secţiunea Pro-Eminenţe, unde am reprodus-o cu speranţa că autorii se vor angrena într-o polemică benefică pentru receptarea marelui scriitor englez.

Alina Cartina prezintă romanul lui Aldo Onorati, „Iubire blestemată”. De altfel, ambele numere ale revistei cuprind mulţi autori străini, în special italieni: Patrizia Tocci (Mater dulcissima, Străduţa, Serbarea satului), Marco Lucchesi (The naming of cats, Jihadul meu), Emanuele Trevi, Giuseppe Mosciatti (Poezia se transmite şi prin săruturi), dar şi lusitane (Aniello Angelo Avella) sau hispanice (Cervantes, în lectura lui Geo Constantinescu).

„Cu cine facem cultură?” se întreabă Victor Martin. La această întrebare, umoristul răspunde cu o altă întrebare: „Cu cine ocolim cultura?” Păi, primii ar fi culturnicii, apoi tinerii ahtiaţi după succes imediat şi răsunător. Urmează vânătorii de posturi, „înnoitorii”, scriitorii împăcaţi cu sine, cântăreţii în strună, devoratorii de cadavre, mâncătorii de rahat, „exploatatorii momentului, ai viitorului secundei”.

„Cărţile şi banii au schimbat mereu sufletul oamenilor. Din păcate, în ultimul timp au rămas numai banii”, consemnează cu tristeţe Jean Băileşteanu, în „Viaţa ca o... paradă”, un jurnal de scriitor ce rememorează evenimente petrecute în 11 martie 1999, 9 mai 2000, 31 mai 2001, 15 mai 2004.

Contrastând cu alte publicaţii culturale, „Autograf MJM” impresionează prin gânditorii atraşi să publice în aceste prime numere. Ion Munteanu scrie despre „Lucian Blaga şi critica de stânga” (Controverse în filosofia românească).

Pe Horia Dulvac îl întâlniţi şi în acest număr al Pro-Scris, cu un capitol desprins din cartea „Discursuri şi părţi” (Editura Aius, Craiova, 2005). Un alt fragment din volum a apărut în primul „Autograf MJM”, cu un titlu inteligent şi incitant: „Dictatori binevoitori ai limbajului”. În numărul următor, a apărut eseul „Călătorii celeste ale sufletului. Metafizică şi imaginar”. Autorul psihanalizează moartea şi consideră că ea reprezintă ecoul unor mutaţii extraordinare petrecute în Paradis: „Gestul omului Adam a fost unul oedipian, de negare a Tatălui şi înstrăinare de chipul lui”. Asta până când a venit în lume un alt Fiu, Mântuitorul, eveniment care a reprezentat „practic o anti-cădere”. Urmând învăţătura Lui, actul ritual aflat la îndemâna omului adamic este un gest opus păcatului original şi o cale spre nemurire.

Mihai Ene se arată interesat de arta avangardiştilor, discutând în mod manifest „Păcatele tinereţelor avangardiste” sau prezentând „Avangarda românească. Ecart-uri de la modelul european”. Demersul său e punctat anecdotic, ceea ce oferă savoare lecturii. Când i s-a reproşat că deşi vrea să se despartă de filosofie şi de „păducherniţa” metafizicii, deşi îi foloseşte metodele, Petre Ţuţea a răspuns: „Dacă mă urc în tren, asta nu înseamnă că Dumnezeul meu e calea ferată”.

„Filosofia este de cinci ori un discurs întârziat şi, prin urmare, de tot atâtea ori un discurs inactual”, susţine Ştefan Vlăduţescu în „Cinci teze despre întârzierea filosofiei ca mesaj”. Discursul său rămâne logic şi atractiv, în ciuda contribuţiei aduse de tipografi întru derutarea cititorului: „La Palton, principiul identităţii este angrenat în construcţia discursivă”. Degeaba l-am căutat pe filosoful Palton în frumosul Dicţionar enciclopedic scos de Editura Cartier sau în Petite Larousse, nu l-am găsit. Zgândărici îmi spune că ar fi vorba despre discipolul lui Socratiţă, magistrul lui Arest-total, dar cine a mai văzut drac filosof? Paşol vidma na turbinca!

În domeniul electronic, mai rămân câteva lucruri de rezolvat. La adresa http://www.autografmjm.3x.ro veţi găsi verde în faţă situl revistei, realizat cu resurse Flash, plasat pe un server cu o largime de bandă mai mică decât celebrul epsilon din matematică. Degeaba l-am accesat pe o conexiune broadband de 256 Kbps, pe un Pentium 4 la 2,8 GHz, am adormit pana mi s-a incarcat editorialul. Cum fisierele sunt mici, soluţia ar fi o gazdă adecvată, e plin web-ul de ele. Sau să se remodeleze totul în dulcele stil HTML, agreat până şi de răposatele calculatoare din seria 486.

Coperţile color şi ilustraţia revistei reprezintă tot atâtea sărbători pentru ochi. Coperta IV este dedicată prezentării vieţii şi operei diferiţilor artişti plastici. George Popescu scrie despre pictorii Emil Paşcalău şi Mihail Trifan, în vreme ce Viorel Pîrligras îl prezintă pe sculptorul italian Mario Constantini. O idee bună este strecurarea unor „Vivi-secţii”, stripuri realizate de prozatorul şi graficianul craiovean. De altfel, „Autograf MJM” publică în foileton un exotic serial de benzi desenate cu subiect politic, „Cuplu model, cuplu blestemat”, realizat de Senga Kibwanga pe baza unui scenariu de Willy Inongo, despre genocidul din Rwanda.


Despre:
Autograf MJM, nr. 1 şi 2 / martie şi aprilie 2004.





SIGMA 2005

Dan Popescu





CUVÎNT DE RE-VENIRE


Ce să zic... Răsuflu uşurat că am reuşit, în sfîrşit, să reiau acţiunea Premiilor Sigma.
Resurse limitate, o anume stare de spirit nefavorabilă dar să trecem peste.

Am profitat şi am adaptat regulamentul Regulament 2005 şi am inclus la premii de excelenţă lucrări care, în conformitate cu variantele precedente de regulament, nu puteau fi premiate.

Vă rog să acordaţi o deosebită atenţie Premiilor de Excelenţă. Pentru că ies din tipicul premiilor de fandom. Pentru că realizează o punte cu scriitorii mainstream. Pentru că implică o responsabilitate sporită.
Am stat multă vreme în cumpănă dacă se cade să dăm premii unor scriitori din afara fandomului, dacă avem autoritatea necesară unei atari întreprinderi. Concluzia la care am ajuns o vedeţi şi singuri.

Dacă la Premii de Excelenţă avem un singur fişier Propunerile pentru Premiile de Excelenţă, la celelate premii avem 3 fişiere - cîte unul pentru fiecare din anii trecuţi Lucrările eligibile 2002, Lucrările eligibile 2003, Lucrările eligibile 2004 . Vă rog să-mi transmiteţi voturile voastre grupate în mod similar - 4 grupe de voturi.

La premiile de excelenţă puteţi vota toţi autorii sau doar pe aceia pe care îi consideraţi cu adevărat merituoşi. La premiile anuale am să vă rog însă să respectaţi litera regulamentului şi să votaţi un singur autor pe categorie.

Voturile sînt confidenţiale: de la mine nu va afla nimeni cine pe cine a votat. Voi face publică numai statistica votării şi eventuale observaţii elocvente.

Vă rog să transmiteţi întrebările, propunerile, comentariile şi mai ales voturile pe . Voturile puteţi să mi le transmiteţi şi telefonic. Discuţiile, pe unde voi pune în toate fişierele implicate.

Pentru amintire, puteţi citi Premiile Sigma 2001, 2002 şi Cuvînt către scriitori

Cu prietenie
Dan POPESCU
escu_neamt@yahoo.com
0744 793139
0233 207122 (servici)





Premiile SIGMA pentru Carte
Ediţia 2005
Regulament


1. Se premiază cărţi publicate pe hîrtie sau în format electronic, care îndeplinesc toate condiţiile de eligibilitate următoare: ? au fost publicate în limba română ? au fost publicate în ani calendaristici precedenţi votării ? se încadrează sau sînt conexe genului Fantastic şi/sau celui Science Fiction ? la data apariţiei lucrării, autorii au cetăţenie română.

2. Se acordă "Premii Sigma" autorilor următoarelor categorii de cărţi, publicate pe hîrtie sau în format electronic: ? roman ? culegere de autor ? antologie ? carte non-fiction (critică, eseistică, istorie etc.).

3. Se acordă "Premii de Excelenţă Sigma" autorilor unor cărţi considerate ca avînd un impact major asupra fandomului şi literaturii F & SF româneşti.

4. "Premii Sigma" se acordă numai în cazul în care există minimum 2 (două) cărţi eligibile la categoria respectivă şi cel puţin 3 voturi favorabile. "Premii de Excelenţă Sigma" se acordă şi cărţilor singulare care primesc cel puţin 3 voturi favorabile.

5. Premiile sînt materializate în diplome şi nu sînt însoţite de valori materiale.

6. Reeditările nu sînt eligibile. În cazul în care cartea apare şi pe hârtie şi în format electrocic în acelaşi an calendaristic, este eligibil formatul pe hîrtie.

7. Premiile se stabilesc pe baza votului scriitorilor care îndeplinesc cumulativ toate condiţiile următoare: ? acceptă participarea la această acţiune ? au o carte publicată înainte de lansarea procedurii de votare a premiilor ? transmit organizatorului, în timp util, opţiunile lor.

8.1. Premiile se acordă cărţilor care întrunesc numărul "n" cel mai mare de voturi.
8.2. Cartea care întruneşte numărul "n-1" de voturi se premiază ex aequo cu condiţia să existe o singură carte care să fi obţinut "n" voturi. În cazul neîndeplinirii acestei condiţii, cartea se "nominalizează".
8.3. Se acordă maxim 2 premii ex aequo pe fiecare categorie de cărţi.
8.4. Ca excepţie, în cazul în care rezultă 3 cărţi cu acelaşi număr "n" maximal de voturi, se premiază ex aequo dacă întrunesc fiecare o treime din numarul total de scriitori care participă prin votare. În caz contrar se "nominalizează".

9. Cărţile "nominalizate" se promoveză alături de cărţile premiate, cu excepţia următoarelor situaţii: ? există numai două lucrări eligibile la categoria respectivă ? există trei lucrări eligibile la categoria respectivă dar două dintre ele sînt premiate ex aequo.

10. Fiecare participant la votare va face cîte o singură propunere pentru fiecare categorie de cărţi. Este acceptabil ca un participant la votare să nu facă propuneri la acea (acele ) categorii unde fie că nu are informaţii elocvente fie că nu doreşte să facă o propunere.

11. Dacă un autor va propune pentru premiere o carte personală, fapta lui va fi considerată o dovadă de malpraxis şi va fi tratată corespunzător: votul va fi anulat iar fapta va fi făcută publică.

12. Pentru ediţia din anul 2005:
a. Se votează cărţile apărute în anii 2002, 2003 şi 2004, pe ani.
b. Avînd în vedere experienţa şi informaţiile acumulate pînă acum, lista cărţilor propuse de mine pentru "Premii de Excelenţă" include şi cărţi apărute în 2000 şi 2001.
c. Organizarea este asigurată de
Dan POPESCU
0744 793139
0233 207122 servici
escu_neamt@yahoo.com
CP 3 - 49 Piatra Neamţ cod poştal 610330
d. Opţiunile votanţilor se pot transmite:
- prin poşta electronică (email) - preferată
- prin poşta terestră
- telefonic.
e. Propun sa finalizam votarea pînă pe 01.09.2005 (dată după care voi fi cam ocupat cu trecerea către cel de al 50-lea an de viaţă).





PROPUNERI PENTRU PREMIILE DE EXCELENŢĂ


— Lucian BOIA pentru "Pentru o istorie a imaginarului" (HUMANITAS, colecţia "teoria istoriei", 2003)

— Mircea CĂRTĂRESCU pentru "Enciclopedia zmeilor" (ed. HUMANITAS Junior, 2002)

— Pavel CORUŢ pentru volumele din colecţia "octogon"

— Victor MARTIN, pentru fundamentarea aforismelor SF româneşti prin cărţile "Violatorii zilei de mîine" (ed. ANTEU, Craiova, 2000), "Teoria prazului" (ed. REDUTA, Craiova, 2001) şi "Plimbare cu Telemobilul" (ed. MJM, Craiova, 2002)

— Alexandru Cristian MILOŞ pentru astropoemele din volumele "Cartea Oceanului G" (ed. DACIA, Cluj, 2002), "Natiunea cosmica" (ed. JUNIMEA, 2002), "Copiii cosmici" (ed. TIMPUL, Iaşi, 2003), "Poeme reîntîlnite sub Sirius" (ed. TIPOMUR, Tg. Mureş, 2004)

— Dodo NIŢĂ pentru reportajele, interviurile şi articolele înmănuncheate în "Europa benzilor desenate" (ed. POL MEDIA, Craiova, 2001)

— Mircea OPRIŢĂ pentru "Anticipaţia Românească" (ediţia a 2-a revăzută şi adăugită, ed. VIITORUL ROMÂNESC, 2003)

— Stelian ŢURLEA pentru cărţile destinate copiilor, în special piesa de "Planeta portocalie" (teatru pentru copii, ed. PRO, colecţia "cărţile copilăriei", 2003)

— Ion MANOLESCU - Videologia (ed. POLIROM, Iaşi, 2003, colecţia "studii asupra imaginii")





CĂRŢILE F & SF APĂRUTE ÎN ANUL 2002 ELIGIBILE PENTRU PREMIILE SIGMA EDIŢIA 2005


categoria ROMAN
- Rodica BRETIN - Fecioara de fier / ed. CORESI / F / Tp / 316 p / 50000 L / 973-570-201-0 pe coperta 4 si 973
- Ovidiu BUFNILĂ – Cîmpuri magnetice / ed. www.liternet.ro / F & SF
- Sebastian A. CORN - Cel mai înalt turn din Baabylon / ed. NEMIRA, colecţia "nautilus" / N / SF / Tp / 396 p / 200000 L / 973-569-527-8 / coperta Ionuţ BĂNUŢĂ
- Pavel CORUŢ - Speranţele nu mor niciodată / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 42 / Tp / 204 p SF + 48 p non-F / 40800 L / 973-9225-39-x
- Pavel CORUŢ - Noi trăim în viitor / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 43 / Tp / 252 = 192 p SF + 60 p non-F / 40800 L / 973-9225-38-1
- Pavel CORUŢ - Eu, Varain, din neamul arienilor / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 44 / Tp / 256 p = 194 p SF + 62 p non-F / 40800 L / 973-9225-32-2
- Pavel CORUŢ - Europeni uniţi-vă / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 45 / Tp / 254 p = 211 p SF + 43 p non-F / 40800 L / 973-9225-40-3
- Pavel CORUŢ - Viaţa merge înainte / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 46 / Tp / 266 p = 211 p SF + 45 p non-F / 40800 L / 973-9225-41-x / coperta Elena CORUŢ
- Pavel CORUŢ - Riposta creatorilor / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 42 / SF+nonF / Tp
- Pavel CORUŢ - Cînd mor uitările din noi / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 48 / / Tp / 246 p = 194 p SF + 52 p non-F / 40800
- Dan DOBOŞ – Trilogia Abaţiei - Abaţia / ed. NEMIRA, colecţia "nautilus" / N / SF / Tp / 288 p / 150000 L / 973-569-560-x / coperta Luminiţa CATANĂ
- Cătălin IONESCU - Loser / ed. PYGMALION, Ploieşti, colecţia "cyborg" nr. 23 / SF / Tp / 268 p / ?? L / coperta de / prefaţă de Constantina PALIGORA / postfaţa "Senzualitatea hazardului sau despre nesfîrşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale" de Ovidiu BUFNILĂ
- Victor MARTIN - Can şi Ideea / ed. REDUTA Craiova / SF / Tp / 272 p / ? L / 973-97173-1-4 / coperţile: Viorel PĂRLIGRAS..
- Tudor NEGOIŢĂ – Există şi femei care mint? / ed. PhBOS / N / SF / Tp / 208 p / 129000 L / 973-85820-4-0 / coperta Ioana RADU
- Dan STANCA - Pasărea orbilor / ed. ALBATROS / SF / Tp / 240 p / 61200 L / 973-24-0858-8 / coperta de Mircea MUNTENESCU
- Stelian ŢURLEA - Magicianul în pădurea uitării / ed. PRO colecţia "cărtile copilăriei" / F / Ch /120 p / 75000 L / 973-8434-04-1 / coperta de Mihaela ENCIU şi Daniel NICOLESCU

categoria CULEGERE de AUTOR
- Ovidiu BUFNILĂ – Inelul magic / ed. www.liternet.ro / F & SF
- Florin MANOLESCU – Misterul camerei închise / ed. HUMANTAS, colecţia "cartea de pe noptieră" / F + SF / Pb / 186 p / 99000 L / 973-50-0226-4 / coperta Ioana DRAGOMIRESCU MARDARE
- Jean Lorin STERIAN – Postume / ed. AMALTEA, colecţia “mileniul III” / F / Tp / 164 p / 60000 L / 973-9397-52-2 / coperta: Simona DERLA şi Valentin CRISBĂŞAN

categoria NON FICTION
- Adrian MIHALACHE - navi-Gîndind / ed. www.noesis.ro
- Florina ROGALSKI – Evoluţia fantasticului – aspecte ale genului în proza lui Mircea Eliade / ed. CORINT / nonF / Tp / 286 p / 133500 L / 973-653-312-3 -/ cuvînt înainte de Eugen SIMION / coperta Walter RIESS





CĂRŢILE F & SF APĂRUTE ÎN ANUL 2003 ELIGIBILE PENTRU PREMIILE SIGMA EDIŢIA 2005


categoria ROMAN
- Voicu BUGARIU - Visul lui Stephen King / ed. PYGMALION, Ploieşti, colecţia "cyborg" nr. 29 / SF / Tp / 252 p / 220000 L / coperta Walter RIESS / prefaţa de Cătălin IONESCU
- Ovidiu BUFNILĂ - Meduza / / F / www.proscris...
- Radu GHEO - Fairia / ed. PYGMALION, Ploieşti, colecţia "cyborg" nr. 27 / SF / Tp / 250 p / 140000 L / coperta de Walter RIESS / prefaţa de O. NIMIGEAN
- Dan DOBOŞ - Blestemul Abaţiei / vol. 2 al trilogiei / ed. NEMIRA, colecţia "nautilus", nr. 188 / SF / Tp / 200000 L / 398 p / 973-569-625-8 / prefaţa "Un maestru al loviturilor de teatru" de Walter BILD / copertă de Vlad POPESCU
- Pavel CORUŢ - Viaţa oamenilor creatori / ed. CORUŢ PAVEL, colecţia "octogon" nr. 49 / Tp / 204 p SF + 48 p non-F / 40800 L
- Pavel CORUŢ - Sfirşit de zbucium / ed. CORUŢ PAVEL, colecţia "octogon" nr. 50 / SF+nonF / Tp
- Pavel CORUŢ - Cristalul de foc / ed. CORUŢ PAVEL, colecţia "octogon" nr. 51 / Tp / 254 p = 202 p Fiction + 52 p nonF / 44880 L / 973-9225-47-0
- Pavel CORUŢ - Navigăm printre enigme / ed. CORUŢ PAVEL, colecţia "octogon" nr. 52 / Tp / 254 p = 200 p Fiction + 54 p nonF / 44880 L / 973-9225-48-9
- Pavel CORUŢ - Un fulger sfîşie bezna / ed. CORUŢ PAVEL, colecţia "octogon" nr. 53 / Tp / 254 p = 216 p Fiction + 38 p nonF / 44880 L / 973-9225-49-7
- Pavel CORUŢ - Să-nvie focul vieţii / ed. CORUŢ PAVEL, colecţia "octogon" nr. 54 / Tp / 254 p = 216 p Fiction + 38 p nonF / 44800 L / 973-9225-50-0
- nr. 55 / Pavel CORUŢ - Chemarea nemărginirii / N / SF+nonF / Tp

categoria CULEGERE de AUTOR
- Voicu BUGARIU - Moartea lui Mozart / ed. www.liternet.ro / M + F + SF
- Robert DAVID - Turnurile gemene / ed. OMNIBOOKS, Satu Mare, colecţia "millennium" / SF / Pb / 118 p /973-86209-0-2
- Bogdan GHEORGHIU - Hax Grid / ed. NEMIRA, colecţia "nautilus" nr. 187 / SF / FB / Tp / 140 p / 85000 L / 973-569-624-x / prefaţă de Vlad POPESCU / coperta Sean ALLUM
- Iulia SALA - Casa cu pereţi de vînt / ed. HUMANITAS, colecţia "educaţional" / F / Tp / 80 p / 109000 L / 973-689-012-0 / coperta de Walter WEIDLE / postfaţă de D. R. POPESCU
- Sergiu SOMEŞAN - Cadouri de Crăciun / ed. KARMAT PRESS, Ploieşti / F / Tp / 94 p / 60000 L / 973-99454-8-1 / coperta de Ionuţ BĂNUŢĂ / ilustraţia copertei Nicola Cristian STRATIENCO

categoria NON FICTION
- Dicţionarele imaginarului - vol.1/7 - dicţionar horror / ed. INSTITUTUL EUROPEAN, Iaşi, autor Florin Mircea Tudor în cadrul unui colectiv coordonat de Sorin PÎRVU / nonF / Tp / 530 p / 220 L +9% TVA / 973-611-038-9 / bibliografie, filmografie şi iconografie de Florin Mircea TUDOR / studiu introductiv de Petru IAMANDI / coperta Dragoş COJOCARU
- Dicţionarele imaginarului -vol.2/7 - dicţionar SF - scriitori americani / ed. INSTITUTUL EUROPEAN, Iaşi / Tp / 316 p / 200 L +9% TVA / 973-611-252-7
- George BĂDĂRĂU - Fantasticul în literatură / / ed. INSTITUTUL EUROPEAN, Iaşi, colecţia "memo" / 84 p / 71000 / 973-611-117-2





CĂRŢILE F & SF APĂRUTE ÎN ANUL 2004 ELIGIBILE PENTRU PREMIILE SIGMA EDIŢIA 2005


categoria ROMAN
- Bogdan BRĂTESCU - Triumful / ed. PARALELA 45, Piteşti, colecţia “avanpost”
/ SF / Tp / 204 p / 100000 L / 973-697-143-7 / coperta de Andrei MĂNESCU
- Pavel CORUŢ - Călăuza alcoro - vegană / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 56 / Tp / 252 p = 210 p Fiction + 42 p nonF / 54500 L / 973-9225-52-7
- Pavel CORUŢ - Planeta Fericiţilor / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 57 / SF+nonF / Tp
- Pavel CORUŢ - Pumnul de oţel / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 58 / SF+nonF / Tp
- Pavel CORUŢ - Sfînta ramură de om / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 59 / SF+nonF / Tp
- Pavel CORUŢ - Lumina omenirii / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 60 / SF+nonF / Tp
- Pavel CORUŢ - Treziţi Eroii Civilizatori / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 61 / SF+nonF / Tp
- Pavel CORUŢ - Mai tari decît destinul / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 62 / SF+nonF / Tp
- Pavel CORUŢ - Rupeţi lanţurile robiei / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 63 / SF+nonF / Tp
- Pavel CORUŢ - Zburăm cu viaţa / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 64 / SF+nonF / Tp / 256 p = 198 p Fiction + 58 p nonF / 54060 L / 973-9225-60-8
- Pavel CORUŢ - Veghetorii ies din umbră / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 65 / SF+nonF / Tp
- Pavel CORUŢ - Extratereştrii coboară între oameni / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 66 / SF+nonF / Tp / 250 p = 206 p Fiction + 44 p nonF / 59940 L / 973-9225-62-4
- Brânduşa Luciana GROSU - Realitate imposibilă / ed. HUMANITAS, colecţia "junior" / F / Hc / Ch / 190 p / 195000 l / 973-50-0603-0 / ilustraţii şi coperţi de Silvia MITREA
- Victor MARTIN - Elogiul muncii de partid / ed. SITECH, Craiova / SF / Tp / 340 p / L / 973-657-490-3 / coperta de Viorel PÎRLIGRAS
- Liviu RADU - Opţiunea / PYGMALION, Ploieşti, colecţia "cyborg" nr. 31 / SF / Tp / 176 p / 190000 L / coperta Adrian GRIGORE
- Liviu RADU - Spaime / PYGMALION, Ploieşti, colecţia "cyborg" nr. 32 / SF / Tp / 250 p / 190000 L / coperta Adrian GRIGORE
- Doina RUŞTI - Omuleţul roşu / ed. VREMEA XXI / M + F / 320 p / 186000 L / 973-645-101-1 / coperta de Doina RUŞTI cu ilustraţii din Peter BRUEGEL cel BĂTRÎN (fragm. din "Proverbele")
- Emil STĂNESCU - Cameleonul / ed. BIBLIOTHECA, Tîrgovişte / F + SF / 200 p
- Stelian ŢURLEA - Relatare despre Harap Alb / editura PRO / F / Tp / 244 p / 973-8434-37-8 / coperta de Mihalea ENCIU şi Daniel NICOLESCU; desenul coperţii de arhitect Cristina POPESCU

categoria CULEGERE de AUTOR
- Lucian-Dragoş BOGDAN - Trilogie / ed. OMNIBOOKS, Satu Mare, colecţia "millennium" / SF / Tp / 144 p / 973- 86209-1-0 /coperta Vlad-Mihai BOTTA
- Lucian-Dragoş BOGDAN - Zeul Kvun / ed. OMNIBOOKS, Satu Mare, colecţia "millennium" / SF / Tp / 192 p / 973- 86209-4-5 /coperta de Vlad Mihai BOTTA
- Mariana CODRUŢ - Ul Baboi şi alte povestiri / ed. POLIROM, Iaşi, colecţia "ego" / F / Tp / 206 p / 129000 L / 973-681-564-1 / coperta de Mariana CODRUŢ
- Sebastian A. CORN - Imperiul Marelui Graal / ed. DIASFERA, colecţia "excalibur" / SF / Pb / 620 p / 973-99251-2-x / coperta de Cristian CÂRSTOIU şi Cristina PETRE
- Silvia KERIM - Semnul de iarbă / ed. MINERVA / F / Tp / 104000 L / 184 p / 973-21-0714-6 / coperta de Cristina DUMITRESCU cu imaginea unui tablou de Vasile OLAC / ilustraţii de Mona EDULESCU
- Cătălin MIHULEAC - Ratarea unui setter / ed. POLIROM, Iaşi, colecţia "ego" / M+F / Tp / 224 p / 139000 L / 973-681-807-1 / pe copertă, ilustraţie de Florin BUCIULEAC
- Ana Maria NEGRILĂ - Oraşul ascuns / ed. DIASFERA, colecţia "excalibur" / F + SF / Pb / 234 p / 973-99251-0-3 / coperta de Cristian CÂRSTOIU şi Cristina PETRE
- Florin PÎTEA - An/Organic / ed. DIASFERA, colecţia "excalibur" / SF / Pb / 296 p / 125000 L / 973-9397-97-2 / coperta de ristina PETRE şi Simona DERLA cu o ilustraţie de Tudor POPA
- Liviu RADU - Babl / ed. DIASFERA, colecţia "excalibur" / SF / Pb / 254 p / 973-99251-1-1 / coperta de Cristian CÂRSTOIU şi Cristina PETRE
- Dan Marius SABĂU - Dincolo de realitate / www.dan-marius.ro / SF
- Dan Marius SABĂU - Furnizorul de vise / www.dan-marius.ro / SF
- Sergiu SOMEŞAN - Aproape îngeri / ed. CARTEA ROMÂNEASCĂ / F / Tp / 120 p / 121000 L / 973-23-1210-6 / coperta de Sergiu SOMEŞAN cu detaliu din "Angel" de Luis ROYO
- Sergiu SOMEŞAN - Numărul Fiarei / ed. VREMEA XXI / F + SF / Tp / 104 p / 973-645-065-1

categoria ANTOLOGIE
- Victor MARTIN şi Viorel PÎRLIGRAS, antologatori - Gama - Alte ţărmuri - antologie de fantastic şi SF craiovean / ed. REDUTA, Craiova / F +SF / Tp / 242 p / 973-95348-90 / coperta şi desenele de Viorel PÎRLIGRAS
- grupul NUFIC - Ficţionar NUFIC 0.9 / www.trans..../nufic / SF / coperta: UnSlayne

categoria NONFICTION
- Cătălin CONSTANTINESCU - Paradigme literare ale utopiei / UNIVERSITATEA "Al. I. CUZA", Iaşi / Pb / 216 p / 182000 L / 93-703-002-8 / pe copertă, fragment din "Descoperirea Americii de Columb" de Salvador DALI
- Gyorgy GYORFI - DEAK - Istorii şi isterii literare / www.netsf.com / C
- Ion HOBANA - Jules Verne-Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti / editura PRO / Hc (175 x 245 mm) / 250 p / 328000 L / 973-7995-28-7
- Robert LAZU - Lumea lui Tolkien / ed. HARTMANN, Arad, colecţia "cai verzi" / Pb / 150 p / 50000 L / 973-86801-2-3 / coperta Sorin NEAMŢU
- Lucian STROCHI - Introducere în Fantastic; Dimensiuni ale fantasticului în proza lui Mircea Eliade (vol.1) / UNIVERSITAS XXI, Iaşi / Tp / 298 p / 200000 L / 973-8344-60-3 / coperta Dana CRĂCIUN





PREMIILE SIGMA EDIŢIA 2005
CĂRŢI F & SF APĂRUTE PÎNĂ LA 01.06.2005
1st of June 2005 - F & SF books of 2005


AMALTEA
colecţia “star wars”
- nr. 14 / Matthew STOWER - La răscruce / Shatterpoint / N / SF / Hc / 240000 L / 400 p / 973-7780-17-5 / traducere de Mihai Dan PAVELESCU
- nr. 15 / James LUCENO - Labirintul răului / Labirinth of Evil / N / SF / Hc / 240000 L / 302 p / 973-7780-22-1 / traducere de Ana Maria MURARIU
colecţia “warcraft”
- ??? - Ultimul străjer / N / F / Pb / / p / L / 973- / traducere de / coperta de

CASA CĂRŢII de ŞTIINŢĂ, Cluj
- Cornel ROBU - O cheie pentru science-fiction / nonF / Tp / 612 p / L / 973-686-601-7 / coperta de Anca PINTILIE

CORINT
galeria de proză
- Anatole FRANCE - Insula pinguinilor / L'Ile de pingouins / N / SF / R / 406 p / 159000 L / 973-7786-21-1 / traducere şi note de Aurel TITA / coperta de Walter RIESS

CORUŢ PAVEL
seria "octogon"
- nr. 67 / Pavel CORUŢ - Sfîrşitul marii rătăciri / N / SF + nonF / Tp / xxx p Fiction + xx p nonF / x0000 L / 973-9225-xx-x
- nr. 68 / Pavel CORUŢ - Vise de viaţă omenească / N / SF + nonF / Tp / xxx p Fiction + xx p nonF / x0000 L / 973-9225-xx-x
- nr. 69 / Pavel CORUŢ - Cu mintea rece şi inima caldă / N / SF + nonF / Tp / 204 p Fiction + 52 p nonF / 60000 L / 973-9225-65-9

GRANADA
- Mihail GRĂMESCU - Iritaţia / nonF / Tp / 122 p / 75000 L / 973-86584-2-x / coperta de Adina LIPAI

HARTMANN, Arad
colecţia "cai verzi"
- Virgil NEMOIANU şi Robert LAZU, coordonatori - J.R.R.Tolkien, Credinţă şi imaginaţie / nonF

HUMANITAS
- Lucian BOIA - Jules Verne - paradoxurile unui mit / Jules Verne - les paraoxes d'un mythe / nonF / Tp / 290 p / 240000 L / 973-50-0830-0 / coperta de / traducere dun franceza de Lucian BOIA / coperta de Răzvan LUSCOV
- Michel FABER - Sub piele / / N / SF / Tp / 274 p / 250000 L / 973- / traducere de / coperta de
- Oliver SACHS - Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie / C / M + F / Tp / p / L / 973- / coperta / traducere de
colecţia "cartea de pe noptieră"
- Andre Pieyre de MANDIARGUES - Muzeul negru / Le Musee Noir / C / M + F / Pb / 220 p / 160000 L / 973-500872-6 / traducere de Alexandru BACIU / coperta de Ioana DRAGOMIRESCU MARDARE / editie completă, cu semnalarea pasajelor eliminate de cenzură
colecţia "raftul întîi"
- Boris VIAN - Moarte pocitaniilor / Et on tuera tous les affreux / N / SF / Tp / 174 p / 170000 L / 973-50-0889-0 / traducerede Gabriela ABĂLUŢĂ / coperta de Ioana DRAGOMIRESCU MARDARE

LUCMAN
colecţia "SF"
- Isaac ASIMOV - Magie / Magic / C / F + nonF / Tp / 348 p / 130000 L / 973-8465/81/8 / coperta de Flory PREDA / traducere de Smaranda NISTOR
- Stephen KING / Richard Bachman - Fugarul / / SF / Tp / p / L / 973-8465-- / traducere de Mihai Dan PAVELESCU / coperta de Flory PREDA
- Stephen KING / Richard Bachman - Şantier în lucru / Roadwork / SF / Tp / 360 p / 150000 L / 973-723-025-6 / traducere de Mihai Dan PAVELESCU / coperta de Flory PREDA
- Nancy KRESS - Spaţiul probabilistic / Probability Space / SF / N / Tp / 432 p / 160000 L / 973-8372-13-5 / coperta de / traducere de A. MÎNDRILĂ

MEDIA - TECH, Iaşi
colecţia "scifiscop"
- nr. 1 / Dan DOBOŞ - Abaţia infinită / vol. 3 al trilogiei / N / SF / Tp / 336 p / 200000 L / 973-8364-17-5 / coperta de Radu RĂILEANU

MINERVA - biblioteca pentru toti
colecţia "Ion Hobana prezintă maeştrii anticipaţiei clasice"
- Edmont ABOUT - Omul cu urechea ruptă / / N / SF / R / Pb / p / L / 973-/ traducere de / coperta de
- Jules VERNE - O dramă în văzduh / C / R / SF / Pb / 230 p / 89000 L / 973-21-0729-4 / selecţie, traducere, prefaţă şi note de Ion HOBANA
PARALELA 45, Piteşti
colecţia "deschideri"
- Sergiu PAVEL DAN - Feţele fantasticului / nonF / Tp / 150000 L / 212 p / 973-697-344-1 / pe copertă, detaliu din "The Starry Night" de Vincent Van Gogh
colecţia "ficţiuni fără frontiere"
- Arkadi & Boris STRUGAŢKI - E greu să fii zeu / N / SF / Pb / 240 p / 140000 L / 973-697-365-4 / traducere de Valerian STOICESCU / coperta de Valentin CRISTEA

POLIROM, Iaşi
- Michael ENDE - Poveste fără sfîrşit / Die Unendliche Geschichte / N / R / F / Hc / 412 p / 395000 L / 973-681-884-5 / traducere de Yvette DAVIDESCU
colecţia "ego"
- Mariana CODRUŢ - Ul Baboi şi alte povestiri / C / F / Tp / 206 p / 129000 L / 9732-681-564-1 / coperta de Mariana CODRUŢ
colecţia "proză XX"
- Dino BUZZATTI - Cele mai frumoase povestiri / Il maglio dei racconti / R / C / F / Pb / 229000 L / 350 p / 973-681-510-2 / traducere de Mara CHIRIŢESCU, Florin CHIRIŢESCU, Geo VASILE / pe coperta, "Il Cagnone" de Dino BUZZATI
- Jose SARAMANGO - Eseu despre orbire / Ensaio sobre a ceagueira / N / SF / Pb / 229000 L / 332 p / 973-681-723-7 / traducere de Mioara CARAGEA / pe coperta detaliu din "Orb" de Hugh FLEETWOOD
colecţia "clasicii modernităţii"
- J. L. BORGES & A. B. CASARES - Carţi scrise în doi (sub pseudonimul H. Bustos Domeq ) / C / M + F / Pb / 450 p / 265000 L / 973-681-934-5 / traducere, note şi postfaţă de Ileana SCIPIONE / pe copertă, detaliu din "Natură statică" de Gretchen HUBER WARREN

PRUT INTERNATIONAL, Chişinău
- Herbert George WELLS - Omul invizibil / The Invisible Man / N / SF / R / Hc / 100000 L / 204 p / 975-69-716-x / introducere de Eugen LUNGU, "Pisica invizibilă" / ilustraţii de sergiu STANCIU / traducere de A. RALIAN şi C. CLARUS

RAO
- Clive BARKER - Marele spectacol secret (seminţia nopţii 2) / the Nightbreed 2 / N / H / Pb / 252 p / 149000 L / 973-576-625-6 / traucere de Gabriel STOIAN /
- Anne RICE - Vampirul Lestat / The Vampire Lestat / N / F / Pb / 700 p / 249000 L / 973-576-756-2 / traducere de Horia Nicola URSU
- John SAUL - Casa de la răscruce / Black Creek Crossing / N / H / Hc / 380 p / 359000 L / 973-576-731-7 / Traducere de Gina Monica ŞERBAN
rao pentru tineret
- Eoin COLFER - Artemis Fowl / N / F / Pb / 316 p / 139000 L / 973-576-639-8 / traducere de Mihaela PAPA / coperta de
- Christopher PAOLINI - Eragon (volumul 1 din trilogia "Moştenirea") / N / F / Tp / 540 p / 379000 L / 973-576-635-3 (in interior 973-576-661-2) / traducere de Cezar Octavian TĂBÂRCEA / coperta de John Jude PALENCAR
- Kaye UMANSKY - Pongwiffy / N / F / Ch / Pb / p / L / 973- / ilustraţii de Chris SMEDLEY / traducere de Cristina ILIESCU

TREI
colecţia "coolT"
- Mark HADDON - O întîmplare cu un cîine la miezul nopţii / / N / F / Pb / 288 p / 199000 L / 973- / coperta de / traducere de

www.cartea.info
- Ana Veronica MIRCEA - supraVieţuitorii / C / SF / FB / conţine : Vremea vînturilor; Învins; Fără doar şi poate; De dragoste; Mutare disciplinară; Oyoja Onuk; Sfinte Dumnezeule; Irecuperabilil Donald; Tolaie; Cazul Jurgen Gott; Slujbă temporară; Clocitorul Josh; Floarea de Loldilal; Călugăriţa; Iadul; Închisoare convenţională; Kill; Izvoditorul; În culise; Felix the king; Mărturisirea; Culoare locală; Bifurcaţia; Himera; Turant 2; Scan Dal; Elementul exotic; Lovitura de palat; Ziua retragerii; Năpîrstocii; Supravieţuitorii.
- Florin ŞLAPAC - Jucăria / N / SF / R

http://gyuri.go.ro
- György GYÖRFI-DEAK - Curiozităţi sălăjene / C / nonF / conţine:

www.hgwells.ro
- György GYÖRFI-DEAK - Lampa de veghe / C / nonF/ conţine:

www.liternet.ro
- Ovidiu BUFNILĂ - Norii / N / F + SF / conţine: Taina norilor; Dragonul norilor; Dansul norilor; Norul de argint; Norul din Bankusai; Fabrica de nori; Atîrnănd de nori; Simfonia norilor; Goana după nori; Fantasmagorica norilor; Nori în amurg; Omul norilor; Dincolo de nori; Marele absent din inima norilor; Meduza norilor; Norii molateci; Timpul norilor e vălurit; Nori pe mare.





LEGENDĂ & PRECIZĂRI
KEY & NOTES


A = Antologie / Anthology;
Am = Antologie mixtă, cu autori şi români şi străini / Anthology with both Romanian and Foreign Authors;
As = Antologie cu autori străini / Anthology with foreign authors;
BD = Benzi Desenate / Stripes;
C = Culegere de texte ale unui autor / Collection;
Ch = pentru Copii / for Children;
F = Fantastic (include fantasy şi unele texte horror pe care editorul nu le-a definit explicit ca horror / Fantastic (includes fantasy and some horror which the editor did not define explicitely);
FB = prima carte de profil, a autorului sau editurii / First Book of the author or publishing house;
H = Horror;
Hc = carte cartonată, format uzual (aprox. 130 x 200 mm) / Hardcover Tradepaperback;
Hcp = carte cartonată, format de buzunar / Hardcover paperback;
L = preţul în lei, la librărie / the Bookshop Price in Romanian Currency;
M = Mainstream;
N = Roman / Novel;
nonF = lucrare nonFiction: critică, istorie, teorie, eseuri etc. / nonFiction: criticism, theory, history, essays, etc;
p = numărul de pagini / number of pages;
Pb = carte broşată, format de buzunar (aprox. 110 - 170 mm) / paperback
R = Reeditare / Reprint;
R+ = Reeditare cu adăugiri / Reprint with Corrections;
SF = Science Fiction;
Tp = carte broşată, format uzual (aprox. 130 x 200 mm) / Tradepaperback

¨ În cazul lucrărilor a căror încadrare în < F > sau < SF > depinde de utilizarea doar a cîtorva elemente sau pagini de text am folosit marcajul < M + F > sau < M + SF > (de exemplu "Jilţul Vulturului" de Carlos Fuentes sau "Muntele viu" de Dan STANCA). În cazul lucrărilor la care şi această soluţie este discutabilă, am folosit marcaj numai cînd însuşi autorul a indicat o direcţie sau alta. De exemplu, în această situaţie se află lucrările a căror încadrare depinde de modul se receptare a elementelor de paranormal utilizate de autor; Pavel CORUŢ indică el însuşi directia < SF >.
¨ Lucrările < H > nedeclarate ca atare de către editor, sunt incluse la < F >.
¨ M-am străduit să semnalez formatele de carte substanţial diferite de formatele uzuale.
¨ La edituri, este precizat oraşul de reşedinţă numai în cazul celor care nu sînt din Bucureşti
¨ Numele de familie este scris cu majuscule.
¨ Începînd cu anul 2004, cu excepţia unor ediţii speciale, deosebite, nu mai notez cărţile după film (gen Liga Dreptăţii) şi nici numeroasele reeditări trade/paperback, anuale, ale unor scriitori români sau ale lui Jules VERNE.


Dan POPESCU
0744 793139
escu_neamt@yahoo.com
CP 3 - 49, Piatra Neamţ, cod poştal 610330





PREMIILE SIGMA EDIŢIA 2001
CUVÎNT CĂTRE SCRIITORI

Dan Popescu


Stimaţi Scriitori,

Vi se adresează un inginer pasionat de literatură, cititor şi colecţionar de carte F & SF., cu rugămintea să participaţi şi la această încercare de mai bine.

Ştiu că sînteţi nişte solitari - pentru că aţi fost învăţaţi că victoriile şi înfrîngerile adevărate se obţin numai de unul singur. Ştiu de la prieteni scriitori că în România anului 2001 nimănui nu-i mai pasă de scriitori, nici chiar lor, iar forma este mai puternică decît fondul (unii îi spun imagine). Dar nu sînt pe deplin de acord.

Şi cum nu sînt de acord nici cu spusa unui om de cultură "en vogue" cum că sîntem "o naţiune în care fiecare îl aşteaptă pe celălalt" să facă primul pas, vă propun Premiile Sigma. Pornesc de la premisa că vom reuşi. Pot să prezint multe cauze probabile de eşec dar le las viitorului în speranţa că nu vor irupe în realitate.

Aşa cum s-a spus şi scris în repetate rînduri, astfel de premii sînt necesare pentru că:
- nu există ceva similar iar premiile RomCon, atunci cînd sînt, sînt altceva.
- creatorii de F & SF au nevoie (şi) de un sistem de evaluare "intern"; programul Monitor iniţiat de Mircea Nedelciu plus topul aferent, premiile diverselor asociaţii de scriitori mainstream, premiile diverselor asociaţii de fandom, au dovedit că nu pot constitui o evaluare pertinentă. Ce-ar fi dacă realizatorii siturilor Internet ar fi evaluaţi de fabricanţi de maşini-unelte? Şi unii şi ceilalţi utilizează calculatoare, nu?
- vor fi premii acordate de profesionişti şi vor fi independente de orientările diverselor organizaţii mai mult sau mai puţin active.

Iată că am folosit şi termenul care a dat - şi va mai da bătaie de cap - cel de "profesionist". Oficial, meseria asta nu există în Romania. Nu există cursuri de scriitură şi nici diplome de scriitor. Nu se poate trăi de pe urma scriiturii. Aşa că pentru definirea profesionistului rămîn doar dorinţa lui de perfecţionare şi premiile.

Premiile Sigma vor fi stabilite prin votul unor persoane care au o carte proprie aparută şi sînt astfel în cunoştinţă de cauză asupra muncii necesare pentru realizarea unei cărţi. În acest fel, votanţii au o primă atestare a calităţii lor de "profesionist în domeniu".

Ce vor vota? Listele de apariţii editoriale beneficiază de o experienţă de mai bine de zece ani. Cei care s-au ocupat de Dicţionarul SF Nemira cunosc Catalogul de Cărţi F & SF de Autori Români realizat de subsemnatul (şi care va fi în curînd disponibil pe un sit Internet la care se lucrează), catalog care nu a încăput în dicţionar fiind pur şi simplu prea mare. Urmăresc toate sursele de infrmare la care am acces (librării, mass media, prieteni şi amici).

Cu această ocazie vom putea observa şi cum îşi fac editurile treaba.

În 1992, la Bistriţa, cu ocazia RomCon-ului, s-au pus bazele unei asociaţii a profesioniştilor într-ale SeFeului, Pro Con SF. Acţiune benefică dar fără rezultate, poate şi din cauză că ne-am poticnit în tot felul de detalii, definiţii imperfecte şi subiectivisme.

Dacă motorul Premiilor Sigma - aşa cum vă este el prezentat în cele ce urmează - este pornit cu bine, asociaţia Sigma va prelua şi delicata şi dificila sarcină de a fi organizaţia non - profit din spatele acestor premii.





PREMIILE SIGMA EDIŢIILE 2001-2002


? Premiile SIGMA 2001

Roman:
- Liviu RADU pentru "Constanţa 1919" / editura PRO LOGOS, Bucureşti, colecţia "morfeu" nr. 1 / 2000 / SF / Tp / 114 p / ? L / 973-99707-1-0 / coperta Costi GURGU / postfaţa "Go digital, captain Tocks, go digital" de Sebastian A. Corn

Culegere de Autor:
- Liviu RADU pentru "Spre Ierusalim!" / editura ALLFA, Bucureşti, colecţia " literatură română contemporană - proză scurtă / 2000 / F + SF / Tp / 208 p / ? L / 973-9477-43-7 / coperta Stelian STANCIU / prefaţa "Arta perversă a manipulării timpurilor" de Dan-Silviu BOERESCU


? Premiile SIGMA 2002

Premiul de Excelenta Sigma 2002:
- Ovidiu BUFNILĂ pentru activitati de pe parcursul anului calendaristic 2001

Roman
- Ovidiu BUFNILĂ pentru "Cruciada lui Moreaugarin" / ed. PYGMALION, Ploieşti, colecţia "cyborg", 2001 / SF / Tp / 152 p / ? L / fără cod ISBN / coperta de Walter RIESS / prefaţa de Cătălin IONESCU

Culegere de Autor publicată pe hîrtie, ex aequo -
- Michael HAULICĂ pentru "Despre singurătate şi îngeri" / ed. KARMAT PRESS, Ploieşti colecţia "poate", 2001 / SF / Tp / 176 p / 70000 L / 973-99454-5-7 / coperta de Ionuţ BĂNUŢĂ / postfaţa "În roşu şi negru despre un solitar şi femeile sale" de Cătălin BADEA GHERACOSTEA
- Petrică SÎRBU (Don Simon) pentru "Împotriva satanei" mpotriva Satanei / C / SF / FB / Tp / 194 p / 70000 L / 973-99454-0-6 / coperta Ionuţ BĂNUŢĂ / prefaţa: nota editorului plus "Vouă" de Don Simon / postfaţă de Cătălin IONESCU /

Culegere de Autor publicată în format elecronic
- Ana Maria NEGRILĂ pentru "Lumina din adîncuri"

Antologie
- Dan Silviu BOERESCU pentru "România SF 2001" / ed. PRO-LOGOS, colecţia "morfeu", 2001 / SF / Tp / 334 p / 70000 L / 973-85269-1-4 / coperta de Costi GURGU / introducerea "Dincolo şi dincoace de mainstream" de Dan-Silviu BOERESCU / note biobliografice: "Pierduţi în spaţiul bibliografic", "Un antologator dinspre mainstream"

nonFiction
- Mircea OPRIŢĂ pentru "Discursul utopic" / ed. CARTEA ROMÂNEASCĂ, colecţia "eseuri critice", 2001 /
Tp / 308 p / 30000 L / 973-23-0825-7 / coperta de Dan STANCIU





CĂRŢILE F & SF APĂRUTE ÎN ANII 2000 - 2004


Legenda & Precizări / Key & Notes

A = Antologie / Anthology;
Am = Antologie mixtă, cu autori şi români şi străini / Anthology with both Romanian and Foreign Authors;
As = Antologie cu autori străini / Anthology with foreign authors;
BD = Benzi Desenate / Stripes;
C = Culegere de texte ale unui autor / Collection;
Ch = pentru Copii / for Children;
F = Fantastic (include fantasy şi unele texte horror pe care editorul nu le-a definit explicit ca horror / Fantastic (includes fantasy and some horror which the editor did not define explicitely);
FB = prima carte de profil, a autorului sau editurii / First Book of the author or publishing house;
H = Horror;
Hc = carte cartonată, format uzual (aprox. 130 x 200 mm) / Hardcover Tradepaperback;
Hcp = carte cartonată, format de buzunar / Hardcover paperback;
L = preţul în lei, la librărie / the Bookshop Price in Romanian Currency;
M = Mainstream;
N = Roman / Novel;
nonF = lucrare nonFiction: critică, istorie, teorie, eseuri etc. / nonFiction: criticism, theory, history, essays, etc;
p = numărul de pagini / number of pages;
Pb = carte broşată, format de buzunar (aprox. 110 - 170 mm) / paperback
R = Reeditare / Reprint;
R+ = Reeditare cu adăugiri / Reprint with Corrections;
SF = Science Fiction;
Tp = carte broşată, format uzual (aprox. 130 x 200 mm) / Tradepaperback

¨ În cazul lucrărilor a căror încadrare în < F > sau < SF > depinde de utilizarea doar a cîtorva elemente sau pagini de text am folosit marcajul sau (de exemplu "Jilţul Vulturului" de Carlos Fuentes sau "Muntele viu" de Dan STANCA). În cazul lucrărilor la care şi această soluţie este discutabilă, nu am facut nici un fel de marcaj decît dacă autorul a indicat o direcţie sau alta; în această situaţie se află lucrările a căror încadrare depinde de modul se receptare a elementelor de paranormal utilizate de autor; Pavel CORUŢ indică el însuşi directia SF..
¨ Lucrările < H > nedeclarate ca atare de către editor, sunt incluse la < F >.
¨ M-am străduit să semnalez formatele de carte substanţial diferite de formatele uzuale.
¨ La edituri, este precizat oraşul de reşedinţă numai în cazul celor care nu sînt din Bucureşti
¨ Numele de familie este scris cu majuscule.
¨ Începînd cu anul 2004, cu excepţia unor ediţii speciale, deosebite, lista mai include cărţile după film (gen Liga Dreptăţii) şi nici numeroasele reeditări trade/paperback, anuale, ale unor scriitori români sau ale lui Jules VERNE.

Dan POPESCU
0744 793139, escu_neamt@yahoo.com
CP 3 - 49, Piatra Neamţ 610330


CĂRŢILE F & SF ALE ANULUI 2000

ALLFA
colecţia "romanul românesc contemporan"
- Dan STANCA - Domnul clipei / N / M + F / Tp / 232 p / 59000 L / 973-9477-56-9 / coperta Stelian STANCIU / prefaţa "Dan Stanca şi literatura metafizico-politică" de Dan GRĂDINARU / poate fi considerat o continuare a romanului său "Ritualul nopţii", ALLFA, 1998
colecţia " literatură română contemporană - proză scurtă
- Liviu RADU - Spre Ierusalim / C / F + SF / Tp / 208 p / ? L / 973-9477-43-7 / coperta Stelian STANCIU / prefaţa "Arta perversă a manipulării timpurilor" de Dan-Silviu BOERESCU / conţine: Spre Ierusalim!; El Dorado; Yildirim; Scrisori din fortul de la capătul imperiului; Nici un paradox; Răsărit de soare; Purtător de lumină; Documente răzleţe despre trupe pierdute în deşert; Iată, vin Colindătorii!; Epitaf pentru Laura; În metrou; Sărbătorirea zborului zece mii.

ANTET XX PRESS
- A.E. Van VOGT - Arsenalele din Isher + Făuritorii de arme / R / 2 x N / SF / Tp / 288 p / 38000 L / 973-8058-01-5 / traducerea Oana NEGUREANU
- Gerard KLEIN - Saga lui Argyre: Corăbiille solare + Călătoria cea lungă / 2 x N / SF / Tp / 238 p / 32000 L / 973-99336-1-0 / traducerea Oana POPUŢOAIA + Claudiu CONSTANTINESCU / coperta Ion NĂSTASE

ANTEU, Craiova
- Victor MARTIN - Violatorii zilei de mîine / aforisme / Tp / 76 p / ? L / 973-98354-7-3 / coperta e şi grafica interioară Viorel PÎRLIGRAS / pe coperta 4, cuvînt despre autor de Vorel PÎRLIGRAS

ANTEU & REDUTA, Craiova
- Victor MARTIN - Dispariţii / C / SF / Tp / 84 p / ? L / 973-98354-7-3 / coperta şi grafica interioară Viorel PÎRLIGRAS / pe coperta 4, cuvînt despre autor de Vorel PÎRLIGRAS / conţine: Percheziţia; Invazia; Oameni goi pe străzi; Dispariţia; Vînătoarea de statui; Iluzia; Sintetizorul; Robinsonul spaţiului; Omul, prietenul cîinelui; Plapuma de zăpadă.

ARANIA, Braşov
- Sergiu SOMEŞAN – Să n-o săruţi pe Isabel / C / R / SF / Tp / 100 p / 40000 L / 973-9153-53-4 / coperta S. SOMEŞAN, după Bill LEE / conţine: Şansa noastră s-a numit Adam; Bla-bla-bla, domnule general; O cască albă şi un copil în ploaie; Dilema; O ipoteză aproape absurdă; În trecere prin Predeal; Să n-o săruţi pe Isabel; Timidul; Iubitul meu din altă lume; O rachetă cu numele meu; Întîlnire cu Isabel; Planeta cu spioni; Legendă fără sfîrşit; O clipă de nemurire / nu a participat la premiile sigma deoarece am aflat de ea abia in noiembrie 2002

CORUŢ PAVEL
seria "octogon"
- nr. 33 / Pavel CORUŢ - Glasul omului / N / SF / Tp / 242 p = 155 p SF + 87 p nonF / 16320 L / 973-9225-28-4
- nr. 34 / Pavel CORUŢ - Trăsnetul Geto - Dac / N / SF / Tp / 254 p = 193 p SF + 61 p nonF / 20400 L / 973-9225-29-2

DEŞTEPTAREA, Bacău
- Andrei IONESCU - Lacrima neagră / C / SF / FB / 973-98821-1-0 / Tp / 110 p / 15000 L / coperta Victor Eugen MIHAI / prefaţa: "Ionescu" de Ovidiu BUFNILĂ / postfaţa: "Crez" de Andrei IONESCU / conţine : Bună dimineaţa domnule Iona; Păsări de noapte; Dincolo de secetă; Casa cu etaj din colţul străzii; Vieţi subterane; Eucarionul; Omul - ecou; Ultimul vis; Sub o cumpănă de fîntînă; Regăsire în cîmpul cu hlandani; Recviem pentru păpuşi.

EURO-VIDA M, Videle
- Ştefan Vida MARINESCU & Mihail GRĂMESCU, antologatori - Arca îmblînzitorilor de fantasme / A / F + SF / Tp = 160 x 230 mm / 358 p / 50000 L / 973-99071-8-0 / coperta: reproducere dupa "Samson ucide leul", miniatură germană / textele sunt precedate de note biobibliografice şi fotografii ale autorilor / studiu introductiv de Ştefan Vida MARINESCU "Virtuţile fantast(ic)ului post - apocaliptic" / conţine: Rodica BRETIN (Bătrîna Doamnă; Întoarcerea călăreţilor; Ninsoare de fluturi; Lumea tăcerii; Amurgul roşu), Chris CHIMOIU (Amintirile rămîn), Robert DAVID (Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele; Un copil alergînd în noapte; Atingere; Hanovra; Cu gîndul după lumină), Ilie Olaru DELAVULPEŞTI (Pomana porcului; Vasiliscul), Oana DURICAN (Nivelul Zero), Mihail GRĂMESCU (Scena cu saloonul; Acul cu gramofon; "Hora de sub spînzurătoare"), Costi GURGU (Minunata Caoara; Respiraţia morţii; Liniştea zorilor; Previziunea), Ardian Christian KUCIUK (Sărbătoare cu raci prăjiţi; Un sărut tolerat de cucuvea), Adina LIPAI (Cînd eşti singur; Insulele moarte; Ultimul gînd; Cerul; Din alte vremuri), Ştefan Vida MARINESCU (Artificierul; Ordalia), Victor MARTIN (Un experiment nereuşit; Succesul, ca un ochi de sticlă), Lucian MERIŞCA (Un peşte cu două capete, fără capăt; Ce?), Monica MUREŞAN (Indulgenţa timpului; Noua fiinţă), Ana Maria NEGRILĂ (Lumea de nisip; Trickster), Luly PETRESCU (Pasarela; Golgota), Cristina RADULIAN (Morfogeneze; Amintiri despre Apocalipsă), Andrei VALACHI (Nu va mai fi duminică; Mîntuirea; Duios se legăna plopul deasupra Cartierului Industrial; Delapidatorul; Locul mortului)

HUMANITAS
colecţia "teoria istoriei"
- Lucian BOIA - Pentru o istorie a imaginarului / Hy / Tp / 230 p / 69000 L / 973-50-0042-3 / coperta Ioana DRAGOMIIRESCU MARDARE / cuvînt înainte de Lucian BOIA / traducere din limba franceză de Tatiana MOCHI
colecţia "toph"
- Mircea CĂRTĂRESCU - Nostalgia / F / N / R/ Pb / 314 p / 69000 L / 973-50-0056-3 / coperta Done STAN

IMAGE
colecţia "lumi fantastice"
- Rodica BRETIN - Omul de nisip / C / F + SF / R / Tp / 252 p / 45000 L / 973-8004-07-1 (pe coperta: 973-8004 - 06-3) / coperta: fragment din "Triumful morţii" de Peter BREUGEL cel Bătrîn / conţine : Negura; Dincolo de zăbrele; Întoarcerea călăreţilor; Cel care vine din urmă; Undeva, cîndva; Casa fără cărţi; Ora pro nobis; Ninsoarea de fluturi; Lumea tăcerii; Bătrîna doamnă; Mireasa din grădină; Pasărea albă; Amurgul roşu; Omul de nisip.
colecţia "odiseea SF"
- Arthur C. CLARKE & Mike McQUAY - 10 grade pe scara Richter / Richter 10 / N / SF / Tp / 284 p / 79000 L / 9973-8004-13-6 iar pe copertă 973-8004-14-4 / coperta Ioana CUCU / traducerea Irina CATANCHIN
- Neal STEPHENSON - Era de diamant / The Diamond Age / N / SF / Pb / 320 p / 39000 L / 973-8004-03-9 / traducerea Ruxandra RADU / coperta Ioana CUCU / apărută în 2000 deşi pe carte scrie 1999

INCITATUS
- Thomas MORUS - Utopia plus Tommaso CAMPANELLA - Cetatea soarelui / E / R / Tp / 174 p / 47000 L / 973-8167-04-3

LUCMAN
colecţia "SF"
- nr. 4 / Bernard WERBER - Revoluţia furnicilor / La revolution des fourmis / N / SF / Tp / 416 p / 42000 L / 973-9439-43-8 / coperta: grupul DUCOMY / traducerea Nicolae CONSTANTINESCU
- nr. 5 / Philip Jose FARMER - Dayworld / N / SF / Tp / 318 p / 35000 L / 973-9439-73-8 / coperta: grupul DUCOMY / traducerea Dorin PREISSLER
- nr. 9 / Philip Jose FARMER - Rebelul din Dayworld / Dayworld Rebel / N / SF / Tp / 334 p / 45000 L / 973-9439-75-6 / coperta: grupul DUCOMY / traducerea Radu ŞERBAN
- nr. 6 / Philip Jose FARMER - Poarta / Traitor to the Living / N / SF / Tp / 254 p / 30000 L / 973-9439-65-9 / coperta: grupul DUCOMY / traducerea Cristian SÂNGEORZAN

MEDIA-TECH, Iaşi
- Cătălin SANDU - Duel cu ceaţă şi lotuşi / C / SF / FB / Tp / 208 p / 25000 L / 973-99524-2-9 / coperta Manuela OBOROCEANU / prefaţă de Lucian MERIŞCA / conţine: Acolo sus, Vulbul; A şaptea faţă a tăcerii; Cerşetorul; Arta de a purta un război; Colivia; Gol de sunet; Poveste de iarnă; Laptop Stalagmitul, Mîncătorul de şoareci; Zbor peste deşertul oraşului; Începutul regăsirii; Statuia de abanos; Target!; Timp al războiului; Duel cu ceaţă şi lotuşi; Monster Films Inc.; Casa care avea chipuri; Morphus Genesis; A fi + A nu fi = A aştepta.

MERIDIANE
colecţia "major"
- Jean SERVIER - Istoria utopiei / Histoire de l'utopie / Hy / Tp / 302 p / 125000 L / 973-33-0434-4 / traducerea Elena şi Octavian GABOR / coperta Olimpiu BANDALAC

MESAGERUL, Bistriţa
colecţia "biblioteca SF"
- Alexandru Cristian MILOŞ - Închisoarea timpului & Drumurile cerului / C / SF / Tp / 162 p / ? L / 973-99862-4-2 / coperţile: Eugen şi Adrian MILOŞ / conţine: Închisoarea timpului (povestiri SF: Închisoarea timpului, Omul cu ochii albi; Ciudatul trandafir; Istoria ambulantă; Asemeni unei benzi de magnetofon; Uriaşul a cărui imagine a terorizat oraşul B.; Autostrada; Cineva şi-a dat foc; Visul balerinei; Virtualul; Judecata Florinei; Tot, domnişoara Cristina?; Vorbind limba inversă; Condamnat să trăiesc pe staţii orbitale; Bibliotecile oraşului gol; Cine este Moş Crăciun; De la moartea porcilor la ucigaşii în serie; Cu ochii (des-) legaţi; Întoarcerea lui Ion; Vînzătorul de gene; Musafirul din stele; Uşi de sticlă; Faţa bisericii luminate), Drumurile cerului (cosmo-poeme: Aproape departe de punctul de plecare; Fugind după o rază de soare; O pasăre de înaltă tensiune; Tăierea luminii; Incertitudini despre incertitudinea noastră; Personalitate pierdută; Proiectînd şi ansamblînd Sfere Dyson în Galaxii; Sumerienii şi clonarea - o altfel de geneză a omului; Contractul cu extratereştrii (UFOpoem); I + I = 0?!... sau despre eclipsa totală de Soare; Mersul ideal, mersul veşnic spre a traversa orizontul; Cronoplastii; Încercînd să ajung de cealaltă parte a străzii cu alt Zenon; Pot fi o energie liberă; Costummul de cosmonaut e costumul naţional al omului!; Proiect pentru Statuia Paradoxului; Reanimarea Soarelui; În voia jocurilor hazardului; Din oglinzile timpului: gemenii lui Langevin şi cîinele lui Einstein; Cînd stelele strălucesc, de ce noaptea e totuşi neagră?!; Meteoritul - apocalipsa anuluui 2000?!; Cyberia, o lume dincolo de Oceanul-în-sus-albastru; Pe lună s-a auzit o limbă necunoscută; Un tată de rachete sunt, un ateu credincios, mereu un om paradoxal; Să bem apă de pe insula Bimini, din Fîntîna Tinereţii; Kosovo - erată a secolului XX; Bunicul şi nepotul; Cum sunt lucrurile şi fiinţele atunci cînd nu le privim; Goana după aur e înlocuită de goana după apă; Vorbind deodată, cu mine, cu un E.T.; Big-Bang asemeni inimii noastre unversale; Calea Lactee - Galactica noastră familie; Stelele privite şi aprinse dinspre Cape Canaveral; Soarele arzînd semnalizează un arbore genealogic; Noi visînd cu Luna, ea visînd cu noi; Lista lui Homo Astronomicus; Mercur; Venus; Terra; Marte; Jupiter; Saturn; Uranus; Neptun; Pluto; Verdea florăreasă; Oraş ocupat de Poeţi; Cosmopoezia şi Astropoetul (un manifest artistic); Apartheid cu viteza luminii; Vizitatorii; Aici sunt şi ei, E.T.; Decodificator de limbaje cosmice la NASA; Poem Axioma 1; Poem Axioma 2; Cosmopoezia şi Astropoetul; Undeva în Calea Lacteee; ), Biografie(+ versiune în limba engleză), listă cu lucrările autorului, referinţe critice.

MINERVA
colecţia "biblioteca pentru toţi"
- nr. 1443 / Mircea ELIADE - Domnişoara Cristina / R / N / F / 973-21-0465-1 / Pb / 168 p / 25000 L / prefaţa Sorin ALEXANDRESCU / tabel cronologic Mircea HANDOCA / coperta D. VERDE

NEMIRA
colecţia "Nautilus"
- nr. 161 / Stanislav LEM - Eden / N / SF / Tp / 45000 L / 254 p / 973-569-403-4 / coperta Răzvan LUSCOV / traducerea Constantin GEAMBAŞU / apărut 2000 deşi pe carte scrie 1999
- nr. 162 / Norman SPINRAD - Trecînd prin flăcări / Passing Through The Flame / N / SF / Tp / 100000 L / 580 p / 973-569-411-5 / coperta Răzvan LUSCOV / traducerea Liviu RADU + Eugen CRISTEA
- nr. 165 / Stephen KING - Jocul lui Gerald / Gerald's Game / N / SF / Tp / 85000 L / 320 p / 973-569-429-8 / coperta Răzvan LUSCOV / traducerea Ruxandra TOMA
- nr. 166 + 167 / Kim Stanley ROBINSON - Marte albastru / Blue Mars / N / SF / Tp / 180000 L / 2 vol. = 364 p + 364 p / 973-569-450-6, 973-569-452-2 / coperta Dan Alexandru IONESCU / traducerea Emil SÎRBULESCU

OMNIBOOKS, Satu Mare
- Ladislau DARADICI - Întîlnire cu cei care am fost / C / F + SF / Tp / 126 p / ? L / 973-98925-3-1 / coperta Didier GRAFFET / "cuvînt despre autor" de Horia Nicola URSU / conţine: Orbul; Recviem pentru un arbore; Puştiul lui Simon; Arta fugii; Cele cincisprezece trepte; Răceala; Luna unei nopţi din luna mai; Podul; Întîlnire cu cei care am fost; Timpuri verbale; Somnul şi nesomnul; Însemnul; Iarna mîntuirii noastre; Porţi şi Oraşe; Munţii, acest rai al singurătăţii; Femeia din vis; Aniversare; Ospiciul.

PARALELA 45, Piteşti
colecţia "SF"
- Hadrian SOARE - Triumful lui Ares / N / SF / FB / Tp / 264 p / 45000 L / 973-593-054-4 / coperta Gabi ANDREI

POLIROM, Iaşi
colecţia "ego"
- Cătălin MIHULEAC - Titlu neprecizat / C / M + F / 198 p / 32000 L / 973-683-346-1 / coperta: "Curtea" de Krsto HEGEDUSIC / conţine: Tulburătoarea şi provinciala poveste de iubire dintre un ziar vicios şi o candidă emisiune TV; Şi autopsierii au dreptul să citească ziarul; Efectul dezastruos al cailor putere asupra fizionomiilor; O cravată incredibilă; Orăşelul femeilor; Europa de Est la taifas cu Europa de Vest; Prosperitatea năprasnică a unui pîrlit tîrg de provincie; Concert simfonic pe plaja nudiştilor; Colegi de hernie; Ucigaşul este o femeie. Dar ce femeie!; Caltaboşi sub formă de alinturi; Din oaie-n miel; Cuibuşor pe megaherţi; Porcăriile astea de casete muzicale; Puţină fidelitate, ce naiba!; Povestea unui talk - shaw care trata celulita; Ce naive suntem noi, femeile!; Singurătăţi asfaltate; Scafandru de Bahlui; Cît de greu e să trimiţi o scrisoare în Canada; Suntem mult prea legaţi de cei care ne fitilesc; Black & White la mină; Admiraţie dureroasă; Barmanul cu două feţe; Nu mai mult de două ştiri; Fetiţa care mînca litere; Cu istoria patriei în bikini; Vreau înapoi visele mele erotice; Titlu neprecizat.
- Cristian Tudor POPESCU - Omohom / C / F + SF / R / Pb / 224 p / 45000 L / 973-683-411-5 / coperta Max ERNST / prefaţa "Istorie, imaginar, SF..." de Lucian BOIA / conţine : Pythia şi alte povestiri (Cassargoz; Imposibilul probabil; Balada cavalerului programator; Flash back - poveste modulară; Marea încleştare; Mutu' Prostu', cîinele nostru; Break; Pythia); Planetarium (Kumbria; Pseudonia; Arclantida;Plutonia; Balavia; Galla; Bolovanul; Grădina de cenuşă; Phalanx; Hephron; Omohom; Chronostalgia); Cîteva propoziţii despre SF (nonF).
colecţia "hexagon"
- Leonard OPREA - Cele nouă învăţături ale lui Theophil Magus despre magia transilvană / C / F / 172 p / 49000 L / 973-683-547-2 / coperta Manuela OBOROCEANU

PRO LOGOS
colecţia "morfeu"
- nr. 2 / Costi GURGU - Ciuma de sticlă / C / SF / FB / Tp / 152 p / ? L / 973-99707- 3-7 / coperta Costi GURGU / prefaţa "în greceşte înger înseamnă mesager" de Mihai Dan PAVELESCU / conţine: Ciuma de Sticlă; Minunata Caoara; Coroziunea; Coroziunea roz; Focul care îţi este dăruit; Osînda; Iertarea.
- nr. 1 / Liviu RADU - Constanţa 1919 / N / SF / Tp / 114 p / ? L / 973-99707-1-0 / coperta Costi GURGU / postfaţa "Go digital, captain Tocks, go digital" de Sebastian A. Corn
- nr. 3 / Jean-Lorin STERIAN - Scriitorul a ieşit la vînătoare / C / M + F + SF / Tp / 128 p / ? L / 973-99707-2-9 / coperta Vali Dia / prefaţa: "Febra, o povestire de Jean-Lorin Sterian culeasă şi prelucrată de Marius IANU " de Marius IANU  / conţine: Muguri de cuier; Papucii lui don Esteban; Peregrinatio; Exerciţiile; Iisus din Berceni; Bătrînul şi chitara; O povestire de Kafka scrisă de Jean-Lorin Sterian; Ultima legendă a Olimpului; Între două timbre; Vînzătorul de noapte; Povestea tristei garsoniere; Hrisoavele pădurii; Femeia-insectar; Într-un tîrziu; Scriitorul a ieşit la vînătoare.

RAO
colecţia RAO special
- Anne RICE - Diavolul Memnoth / Memnoth the Devil / N / F / Hc / 448 p / 225000 L / 973-8121-01-9 / / traducere de
- Daniel EASTERMAN - Al 7-lea sanctuar / The Seventh Sanctuary / N / F / Hc / 576 p / 180000 L / 973-8077-17-6 / traducere de
- Joseph FINDER - Puteri excepţionale / Extraordinary Powers / N / SF / Hc / 574 p / 180000 L / 973-9460-72-0 / traducerea Adrian TUDOR
- Hermann HESSE - Jocul cu mărgele de sticlă / Das Glasperlenspiel / R / N / F / Hc / traducerea Ion ROMAN
- Robert TINE - Pururea tînăr / Forever Young / R / N / SF / Hc / 160 p / 100000 L / 973-576-345-1 / traducere de
colecţia "dosarele X" / special
- Charles GRANT - Vîrtejul / Whirlwind/ R / N / SF / Hc / 192 p / 130000 L / 973-576-343-5 / traducere de
- Charles GRANT - Duhurile / Goblins / R / N / SF / Hc / 224 p / 142000 L / 973-576-342-7 / traducere de
- Kevin J. ANDERSON - Punctul Zero / R / N / SF / Hc / 288 p / 120000 L / 973-576-341-9 / traducere de
colecţia "James Bond"
- Ian FLEMING - Diamantele sunt eterne / Diamonds are Forever / N / SF / Pb / 252 p / 30000 L / 973-98951-3-1 / traducere de
- Ian FLEMING - Din Rusia cu dragoste / From Russia with Love / N / SF / Pb / 252 p / 30000 L / 973-9460-10-0 / traducere de
colecţia "James Bond"/ special
- Ian FLEMING - Trăieşte şi lasă pe ceilalţi să moară / Live and Let Die / R / N / SF / Hc / 256 p / 120000 L / 973--9460-54-2 / traducerea Horia Nicola URSU
- Ian FLEMING - Dr. No / R / N / SF / Hc / 265 p / 120000 L / 973-9460-43-7 / traducerea Alexandra PETREA
- Ian FLEMING - Casino Royale / R / N / SF / Hc / 192 p / 100000 L / 973-9460-51-8 / prefaţa Anthony BURGESS / traducerea Horia Nicola URSU
- Ian FLEMING - Goldfinger / R / N / SF / Hc /
- Ian FLEMING - Diamantele sunt eterne / Diamonds are Forever / R / N / SF / Hc /
- Ian FLEMING - Din Rusia cu dragoste / From Russia with Love / R / N / SF / Hc /
- Ian FLEMING - Doar pentru ochii tăi / For Your Eyes Only / R / N / SF / Hc /
colecţia "Cronicile diin Narnia"/ special
- C.S. LEWIS - Nepotul Magicianului / R / N / F / Ch / Hc / 224 p / 110000 L / Cronicile din Narnia sînt compuse din: Nepotul magicianului; Şifonierul...; Calul şi Băiatul; Prinţul Caspian; Călătorie pe mare cu "Zori de zi"; Jilţul de argint; Ultima bătălie / traducere de

RAO / FAHRENHEIT
- Poul ANDERSON - Orion va răsări / Orion Shall Rise / R / N SF / Hc / 576 p / 273000 L / 973-98952-1-2 / traducerea Horia Nicola URSU / coperta Done STAN & Tudor POPA
- Poul ANDERSON - Avatarul / The Avatar / R / N / SF / Hc / 512 p / 249000 L / 973-98952-0-4 / traducerea Mihnea COLUMBEANU / coperta Mihai CIOCHIA
- John BRUNNER - Reţelele infinitului / The Webs of Everywhere / R / N / SF / Hc / 174 p / 120000 L / 973-98952-3-9 / traducerea Monica IONESCU / coperta Tudor POPA
- John BRUNNER - Oile privesc în sus / The Sheep Look Up / R / N / SF / Hc / 446 p / 225000 L / 973-98952-2-0 / traducerea Liviu RADU / coperta Mihai CIOCHIA
- John DARNTON - Neanderthal / N / SF / Pb / 380 p / 70000 L / 973-8121-03-5 / traducerea Liviu RADU
- Dean KOONTZ -  Şoapte / Whispers / N / F / Pb / 508 p / 56000 L / 973-98952-4-7 / traducerea Daniela TRUŢĂ
- Dean KOONTZ - Unicul supravieţuitor / Sole Survivor / N / SF / Hc / 348 p / 100000 L / 973-8121-05-1 / coperta Marian PETRIŞOR / traducerea Sanda ARONESCU
colecţia "dosarele x"
- Kevin J. ANDERSON - Anticorpii / Antibodies / R / N / SF / Hc / 256 p / 120000 L / 973-98952-5-5 / traducere de
- Quentin THOMAS - Ascensiunea / / R / N / SF / Hc / p / L / 973-98952- - / traducere de

REDUTA, Craiova
- Victor MARTIN - Timbrul / C / SF / FB / Tp / 74 p / ? L / 973-97173-6-5 / coperta şi grafica interioară: Viorel PÎRLIGRAS / pe coperta 4, cuvţnt despre autor de Vorel PÎRLIGRAS / conţine: Timbrul; Autopsia; În celulă cu Isus; La pescuit; Musca; Succesul ca un ochi de sticlă; Tabloul; Un experiment nereuşit; Maşina de scris cărţi; Maşina viitorului; Societatea comercială Brownstein; Tristeţea spiriduşului.
- Niţă DODO - Dealu Turcesii / C / SF / Tp / 78 p / ? L / 973-97173-0-6 / pe coperta 4, prezentare de Aurel CĂRĂŞEL şi grafică de Jean-Claude DENIS / conţine: Lacrima; Sens unic; No comment; Legenda lui Jo Fără-Nas; Supravieţuitoarea; Drumul spre victorie; Dealu Turcesii; Noua societate de consum; Porcărie; Farmacia nr. 1, Raport către C.C.S.P.S.I.F.; Nopţi albe la Leningrad

TEORA
colecţia "SF"
- nr. 1 / Isaac ASIMOV - Zeii înşişi / The Gods Themselves / R / N / SF / Tp / ? L / 973-601- / -traducere de
- nr. 15 / Isaac ASIMOV - Roboţii de pe Aurora / The Robots Of Dawn / R / N / Tp / 370 p / ? L / 973-601-268-9 / traducere Georgeta STANCU / coperta Walter RIESS
- nr. 19 / Isaac ASIMOV - Roboţii şi Imperiul / Robots and Empire / R / N / SF / Tp / 368 p / ? L / 073-601-345-6 / traducere de
- nr. 21 / Isaac ASIMOV - Călătorie fantastică / Fantastic Voyage / R / N / SF / Tp / 190 p / ? L / 973-601-640-4 / traducere de
- nr. 24 / Isaac ASIMOV - Nemesis / Nemesis / R / N / Tp / 99000 L / 286 p / 973-601-614-5 / traducere Ioana Magdalena MANEA / coperta Valentin TĂNASE
- nr. 40 / Greg EGAN - Luminiscent / Luminous / C / SF / Tp / 288 p / 85000 L / 973-601-666-8 / traducere Mihai Dan PAVELESCU / coperta Valentin TĂNASE

UNIVERS
- Jorge Luis BORGES - Opere vol. 3 / Obras Completas / nonF / Tp / 518 p / L / 973- 34-0585-X, -0658-9 / coperta Mircea DUMITRESCU / traduceri de Irina OGARU, Cristina HĂULICĂ, Andrei IONESCU, Tudora ŞANDRU MEHEDINŢI / conţine: Discuţii (1932); Alte investigări (1952); Nouă eseuri danteşti (1982); Borges oral (1979); Biblioteca personală. Prologuri (1988)
- Dino BUZZATI - Monstrul Colombre şi alte 50 de povestiri / R / C / F + SF + M / 302 p / 95000 L / 973-34-0729-1 / traducere Florin şi Mara CHIRIŢESCU
- Ernst JUNGER - Eumeswil / N / F / Tp / 342 p / 60000 L / 973-34-0648-1 / coperta Done STAN / traducerea Nora IUGA / postfaţă de Rodica BINDER
- Thomas PYNCHON - V / N / Tp / 510 p / 149000 L / 973-34-0741-0 / traducerea Horea Florian POPESCU / coperta Done STAN / postfaţa "Ameninţarea V-ului / viului după Thomas Pynchon" de Geta DUMITRIU
colecţia "SF"
- Peter NILSON - Paznicul universului / Rymdvaktaren / N / SF / Tp / 382 p / 75000 L / 973-34-0685-6 / coperta Vasile SOCOLIUC / traducerea Monica BUNU

www.noesis.home.ro
- Ana-Maria NEGRILĂ - Lumina din adîncuri / C / SF / FB / conţine: Împăratul de îngheţată; Lumina din adîncuri; Lumea de nisip; Peşterile timpului; Trickster.
- Jean-Lorin STERIAN - Clopotele bat fără noi


CĂRŢILE F & SF ALE ANULUI 2001

ARANIA, Braşov
- Sergiu SOMEŞAN – Carte de magie / C / SF / Tp / 98 p / 40000 L / 973-9153-67-4 / coperta S. SOMEŞAN / conţine: Carte de magie; Tăietorul de lemne; Vis; Întîlnire cu o zeiţă; Adio Efida; Închide bine uşa; Ritual de trecere; Pescăruşul; Rafael; Vînzătorul de poduri; Ultima zi; Arena

CANDY, Iaşi
- nr. 36 din seria "octogon" / Pavel CORUŢ - Victoria zeilor albi / N / SF+nonF / Tp / 222 p = 188 p SF + 34 p non-F / 30600 L / 973-98843-2-6 / coperta Alexandra CHIŢAC

CARTEA ROMÂNEASCĂ
colecţia "eseuri critice"
- Mircea OPRIŢĂ - Discursul utopic / Cr / Tp / 308 p / 30000 L / 973-23-0825-7 / coperta Dan STANCIU

CARTIER
colecţia "clasic"
- Julio CORTAZAR - Celălalt cer / R / C / F / Hc / 174 p / 83000 Lei / 9975-79-110-7 / traducerea Ion RĂNIŢĂ

CORUŢ PAVEL
seria "octogon"
- nr. 35 / Pavel CORUŢ - Coroana ariană / N / SF+nonF / Tp / 254 p = 176 p SF + 78 p nonF / 24480 L / 973-9225-31-4
- nr. 38 / Pavel CORUŢ - Revanşa / N / SF+nonF / Tp / 248 p = 168 p SF + 80 p nonF / 40800 L / 973-9225-33-0 /
- nr. 39 / Pavel CORUŢ - Sîngele Europei / N / SF+nonF / Tp / 252 p = 206 p SF + 42 p nonF / 40800 L / 973-9225-35-7 /

DACIA, Cluj
- Gheorghe SĂSĂRMAN - Sud contra Nord / N / Tp / 144 p / 70000 L / 973-35-1165-X / coperta Liliana BOLBOACĂ / postfaţă: Cornel ROBU în dialog cu Gheorghe SĂSĂRMAN
- Gheorghe SĂSĂRMAN - Cuadratura cercului - fals tratat de urbogonie / R+ / C / F + SF / Tp / 166 p / 80000 L / 973-35-1242-7 / coperta Mihai BENEA; imagine copertă: Andrew WYETH, Chill Wind / grafica interioară: vignete de Gheorghe SĂSĂRMAN şi Ilustraţii de Horia FLĂMÂND / postfaţă: prefaţa la ediţia franceză din 1994, Gh. SĂSĂRMAN / conţine: Vavilon; Arapabad; Virginia (R); Tropaeum (R); Seneţia (R); Protopolis (R); Isopolis; Castrum (R); (... ) (R); Zaalzek; Gnossos (R); Verticity (R); Poseidonia; Musaeum (R); Homogenia; Kriegbourg (R); Moebia sau oraşul interzis; Motopia; Arca; Cosmovia (R); Sah - Harah (R); Sinurbia (R); Stereopolis (R); Plutonia (R); Noctapiola (R); Utopia (R); Oldcastle (R); Geopolis; Dava (R); Olympia (R); Hattuşaş (R); Selenia (R); Antar (R); Atlantis (R); Quanta Ka (R); Arcanum (R)
colecţia "Mundus Imaginalis"
- Jean Jacques WŰNENBURGER - Utopia sau criza imaginarului / Cr / Tp / 300 p / 140000 L / 973-35-1260-5 / traducerea de Tudor I. IONESCU

DIAGONAL, Bacău
- Doru KALMUSKI - Adevăratul Eden / FB / N / SF / Tp / 149 p / 30000 L / 973-99859-6-3 / coperta Romeo MĂRĂNDICI

EGMONT ROMANIA
- J. K. ROWLING - Harry Potter şi Camera secretelor / N / F / Tp / 254 p / 59000 L / 973-583-248-8 / traducerea Ioana IEPUREANU / coperta Warner Bros
- J. K. ROWLING - Harry Potter şi Piatra filozofală / N / F / Tp / 222 p / 59000 L / 973-583-207-0 / traducerea Ioana IEPUREANU / coperta Warner Bros
- J. K. ROWLING - Harry Potter Prizonier la Azkaban / N / F / Tp / 320 p / 70000 L / 973-583-274-7 / traducerea Ioana IEPUREANU / coperta Warner Bros

FUNDAŢIA CULTURALĂ ROMÂNĂ
- Camil BACIU - Grădina zeilor / R / N / SF / Tp / 248 p / ? L / 973-507-299-x / coperta Floarea ŢUŢUIANU / pe coperta 4, comentariu de Cristian Tudor POPESCU

HUMANTAS
colecţia "cartea de pe noptieră"
- Michail BULGAKOV - Maestrul şi Margareta / R / N / Pb / 430 p / 150000 L / 973-50-0189-6 / traducere Natalia RADOVICI

KARMAT PRESS, Ploieşti
colecţia "poate"
- Cătălin BADEA GHERACOSTEA - Alternative critice / Cr / FB / Tp / 174 p / 70000 L / 972-99454-6-5 / coperta Ionuţ BĂNUŢĂ
- Michael HAULICĂ - Despre singurătate şi îngeri / C / SF / Tp / 176 p / 70000 L / 973-99454-5-7 / coperta Ionuţ BĂNUŢĂ / postfaţa "În roşu şi negru despre un solitar şi femeile sale" de Cătălin BADEA GHERACOSTEA / conţine: Coversaţie la capătul nopţii; Mordelia; Piatra, graţia şi lanţul; Anotimpul de praf; Full contact 2. Nabokov; În hol; Neguţătorul de vise; Melissa, nume de virus; Asediul; Lebăda; Michael Botezătorul; El; Gramatica deasupra oraşului; Femeia cu o mie de amanţi; Legea compensaţiei; Văduva lui Albu, despre singurătate şi îngeri; Acela care; Copiii liliacului; Te iubesc pe 32 de biţi sau O noapte cu Brad Pitt; Despre sacrificiu; Wireless.
- Don Simon - Împotriva Satanei / C / SF / FB / Tp / 194 p / 70000 L / 973-99454-0-6 / coperta Ionuţ BĂNUŢĂ / prefaţa: nota editorului plus "Vouă" de Don Simon / postfaţă de Cătălin IONESCU / conţine: Împotriva Satanei; Andalusia Blues; Toamna Samuraiului; Rabbi 4 Ever; Animal în amurg; Rămăşiţele verii; Cum a fost învins Dragonul Mării de la Răsărit

LUCMAN
colecţia "SF"
- nr. 8 / Isaac ASIMOV - Robotul de pe Jupiter / Lucky Starr and the Moons of Jupiter/ R / N / SF / Tp / 278 p / 48000 L / 973-9439-73-x / traducerea Virgiliu PĂCUREŢIU & Dorin PREISSLER / coperta: grupul DUCOMY / include MATRIX nr. 1, un supliment conţinînd următoarele: "Suferinţele scriitorului" de Isaac ASIMOV (nonF), "Ferma" de Orson Scott CARD, "Seniorul timpului" de Herbie BRENNAN, "Javra lui Edison" de Kurt VONNEGUT jr.
- nr. 11 / Victor KERNBACH - Luntrea sublimă / R / N / SF / Tp / 416 p / 65000 L / 973-9439-73-x / coperta: grupul DUCOMY
- nr. 14 / Gerard KLEIN - Legea talionului / C / SF / Tp / 348 p / 75000 L / 973-9439-86-1 / traducerea Ştefan GHIDOVEANU / coperta: grupul DUCOMY
- nr. 7 / A.E. Van VOGT - Universul umbrelor / N / SF / Tp / 220 p / 27000 L / 973-9439-69-1 / traducerea Dorin PREISSLER / coperta: grupul DUCOMY
- nr. 10 / Bernard WERBER - Imperiul îngerilor / L'Empire des anges / N / SF / Tp / 416 p / 85000 L / 973-9439-69-0 / traducerea Nicolae CONSTANTINESCU / coperta: grupul DUCOMY

MEDIA TECH, Iaşi
- George CEAUŞU & Vlad Romeo FRÎNGHIU & Lucian MERIŞCA, antologatori - Quasar 001 / A / SF / Pb / 310 p / ? L / 973-85088-9-4 / coperta ? / prefaţa "Science Fictionul ca prefaţă mult dorită a realităţii" de George CEAUŞU / note de Vlad Romeo FRÎNGHIU / postfaţă de Dan DOBOŞ / conţine: Sorin ANTOHI (Un caz de plagiat), Beatrice BADEA (Omul-cu-sacul, Timpul şi... Eu!), Walter BILD (Baftă din Capu' Locului), Ciprian CÎMPEANU (Adevăratul stăpîn), George CEAUŞU (O emisiune pierdută), Aurel CHIRIAC (Lacrimă pentru un cal), Andrei COJOCAU (Gauvain şi Ceaţa), Marian COMAn (Dependent TV), Dan DOBOŞ (Scrînciobul), Liviu FÎCIU (Turbo-întîmplare), Vlad Romeo FRÎNGHIU (Ultima noastră şansă: ecodemenţa!), Radu Pavel GHEO (Mărul înseamnă discordie), Radu HARAGA (Zodie nefastă), Răzvan HARITONOVICI (O zi la Zoo), Michael HAULICĂ (Sihada), Cristian HRISCU (De vorbă cu îngerii), Iustin HUŢANU (Povestea copilului neastîmpărat şi a Omului-Din-Tuburi), Cristina ILIESCU (Vînătoare în Apele Cerului), Ştefan ISARIE (Distopie la purtător), Gerard KLEIN (Sub cenuşi), George LAZĂR (Mamă de duminică), Oana MANASII (Efect clorofilian pentru minţile practice), Carmen MAFTEI (No Man's Land), Dan MERIŞCA (Lanţul), Lucian MERIŞCA (Fără miză), Marian MIHAI (Scurtă declaraţie despre moarte), Marius MOLDOVAN (Interferenţe), Victor NĂNESCU (Pămîntul ca un val), Mihai PRICOP (Viaţa din vis), Cătălin SANDU (Moran), Bogdan SAVU (Strada), Sorin SIMION (Convoiul), Rareş SZEITZ (În umbra clopotului), Paul TATOMIR (Numele lui fie tot Gabriel), Andrei VALACHI (Bolnav după Cîmpie).
- Cătălin SANDU - Fragmentalia sau penultimul război mondial / N / SF / Pb / 202 p / 25000 L / 973-85088-1-9 / coperta Manuela OBOROCEANU
- Cătălin SANDU, antologator - Timpul eroilor / A / F / Tp / 144 p / 45000 L / 973-8364-00-0 / coperta Costi GURGU / conţine: Vlad FRÎNGHIU (A 13-a muncă a lui Hercule), Costi GURGU (Sămînţă pripită), Mihai PRICOP (Damnarea numelui), Liviu RADU (Babl), Cătălin SANDU (Copiii Oceanului)

NEMIRA
colecţia "nautilus"
- nr. 171 / Poul ANDERSON – Cruciadă în cosmos / N / SF / Tp / 174 p / 65000 L / 973-569-512-x / traducerea Lidia IONESCU / coperta Carmen MAFTEI
- nr. 169 / Clive BARKER – Cărţile însîngerate / Books of Blood / N / SF / Tp / 556 p / 135000 L / 973-569-495-6 / traducerea Florin Mircea TUDOR
- nr. 164 / Stephen BAXTER - Corăbiile timpului / The Time Ships / N / SF / Tp / 300 p / 80000 L / 973-569-428-x / traducerea Cătălin TENIŢĂ / coperta Răzvan LUSCOV
- nr. 168 / Stanislaw LEM - Catarul / Katar / N / SF / Tp / 174 p / 50000 L / 973-569-486-7 / traducerea Mihai MITU / coperta Dan Alexandru IONESCU
- nr. 170 / Ştefan GHIDOVEANU, antologator - Nautilus / Am / SF / Tp = 165 x 240 mm / 192 p / 70000 L / 973- 569-504-9 / coperta Tudor POPA; ilustraţii de Carmen MAFTEI şi Tudor POPA / conţine proze de Anca AMUZESCU (Semnul albastru), Bogdan Tudor BUCHERU (Înălţarea), Ovidiu BUFNILĂ (Vara indiană), George CEAUŞU (Ziua ta e cînd ai bani), Chris CHIMOIU (Ultima victimă), Robert DAVID (Pînă la căderea nopţii), A.J. DEUTSCH (Un metrou numit Moebius - trad. de Ştefan GHIDOVEANU), Dan DOBOŞ (Gambitul lui Carly), Costi GURGU (Albastre), Ana-Maria NEGRILĂ (Lumina din adîncuri), Florin PÎTEA (Suburbia), Roberto QUAGLIA (Întotdeauna ceva nu merge bine - trad. de Traian BĂDULESCU), Liviu RADU (Cifrele sunt reci, numerele-s calde), Cristina SĂVESCU (Statui; Ceremonia), Norman SPINRAD (Cavalerii torţei - trad. de Ion Doru BRANA), Jean Lorin STERIAN (Între două timbre) şi eseuri de Cristina DELEANU & Eugen CRISTEA (Videocaseta SF), James GUNN (omul care a inventat ziua de mîine), Gyorgy GYORFI - DEAK (Aurul şi tezaurul science fiction), Cristina Maria SÎRBU (Literatura imaginarului şi muzica de operă), Michael SWANWICK (Ghid practic pentru înţelegerea postmodernilor)
colecţia "babel"
- Gustav MEYRINK - Îngerul de la fereastra dinspre apus / Das Engel von vestlichen Fenster / N / F / Hc / 336 p / 270000 L / 973-569-471-9 / traducerea Gina ARGINTESCU - AMZA / coperta Valentin NICOLAU
- Gustav MEYRINK - Golem / R / N / F / Hc / 224 p / 240000 L / 973-569-473-5 / traducerea Gina ARGINTESCU - AMZA / coperta Valentin NICOLAU

N’ERGO, Galaţi
- Victor CILINCĂ - Maşina de distrus tot / C / M + F / Tp / 174 p / ? L / 973-85231-1-7 / coperta: fragment dintr-un cadru al filmului “Cîinele andaluz” de Luis BUNUEL şi Salvador DALI / partea a doua, “Se deschide spre interior” (F / 80 p), conţine: Magicianul; Vedenia; Inlocuitorul; Noi, cu toţii, te vom iubi; Apărare; Moştenitorii; Maşina de distrus tot; Animale greşite; Un caz de sănătate; Ţara Luzo; Moartea Regelui Balthazar.

ODEON
- Ştefan SGANDĂR - Noaptea de mîine / C / SF / Tp / FB ? / 152 p / 45000 L / 973-8087-18-x / coperta Vasile OLAC / conţine: O mie de lumi; Cîntecul de sfîrşit; Dincolo de ape; Peregrinii timpului; Ultimul războinic; Kaktannii; Trimisul; Legenda; Noaptea de mîine

OMNIBOOKS, Satu Mare
- Bogdan-Tudor BUCHERU - Atingerea / C / SF / Tp / FB / 118 p / 40000 L / 973-98925-5-8 / coperta Sylvie GESTIN / conţine:
- Radu Pavel Gheo - Despre science fiction / nonF / Tp / 168 p / 30000 L / 973-98925-4-x / coperta H.N.URSU

ORIZONTURI
- Nathaniel HAWTHORNE - Diavolul din manuscris / C / F / R+ / Tp / 394 p / ? L / 973-9342-34-5 / traducerea Andrei BANTAŞ

PYGMALION, Ploieşti
colecţia "cyborg"
- nr. 20 / Ovidiu BUFNILĂ - Cruciada lui Moreaugarin / SF / N / Tp / 152 p / ? L / fără cod ISBN / coperta Walter RIESS / prefaţă de Cătălin IONESCU
- nr. 19 / Bob SHAW - Astronauţii zdrenţăroşi / The Ragged astronauts / SF / N / Tp / 266 p / ? L / fără cod ISBN / coperta Walter RIESS / traducere de Liviu RADU / prefaţă de Cătălin IONESCU

POLIROM, Iaşi
colecţia "a treia europă - proză"
- Olga TOKARCZUK – Călătoria oamenilor cărţii / Podroz Ludzi Ksiegi / N / F / 200 p / 89000 L / 973-683-780-7 / coperta Manuela OBOROCEANU / traducerea Constantin GEAMBAŞU / prefaţa “Călătoria oamenilor cărţii sau lumea antinomiilor” de Constantin GEAMBAŞU ////
colecţia "hexagon"
- Cyrano de BERGERAC - Statele lunii & Statele Soarelui / / Pb / 196 p / 79000 L / 973-683-764-1 / traducere, tabel cronologic, prefaţă şi note de Ion HOBANA

POL MEDIA
- Dodo NIŢĂ - Europa benzilor desenate (reportaje, interviuri, articole) / BD / Am / nonF / Tp / 158 p / 30000 L / 973-98383-0-8 / coperta

PRO-LOGOS
colecţia "morfeu"
- Costi GURGU, antologator - Kult, cronicile sîngelui / A / F / Tp / 144 p / 50000 L / 973-85093-8-6 / coperta Costi GURGU / conţine: Bogdan-Tudor BUCHERU (Moştenirea), Ana-Maria NEGRILĂ (Cîntecul zorilor), Costi GURGU (Hotelul sfinţilor)
- Dan-Silviu BOERESCU, antologator - România S.F. 2001 / A / SF / Tp / 334 p / 70000 L / 973-85269-1-4 / coperta Costi GURGU / introducere: "Dincolo şi dincoace de mainstream" de Dan-Silviu BOERESCU / note biobliografice: "Pierduţi în spaţiul bibliografic", "Un antologator dinspre mainstream" / conţine: Val Antim (Un vis"pentru doi"), Duşan BAISZKI (Turnul), Traian BĂDULESCU (Îţi aminteşti cum ai murit?), Ionuţ BĂNUŢĂ (Păsărarul), Adrian BĂNUŢĂ (Tot mai aproape de mine), Aurelius BELEI (Alpha Borealis), Bogdan-Tudor BUCHERU (Sfoara), Ovidiu BUFNILĂ (Necunoscutul intrigant), Aurel CĂRĂŞEL (Muntele-cu-bătrîni), Mircea CĂRBUNARU (Colecţionarul), Marian COMAN (Uşa de la baie), SEBASTIAN A. CORN (J.Hristo Ltd), Ladislau DARADICI (Cînt pribeag de cocori), Robert DAVID (Hanovra), Horia GÂRBEA (Funcţia lui Jansen), Mihail GRĂMESCU (U-gresiunea), Costi GURGU (Minunata Caoara), Radu HARAGA (Orb prin Florenţa), Michael HAULICĂ (Mordelia), Darius HUPOV (Jocul de viaţă al culorii), Dănuţ IVĂNESCU (Cheia pierdută), Victor MARTIN (La pescuit), Lucian MERIŞCA (Ultima greşeală), Ana Veronica MIRCEA (Clocitorul Josh), Octavian Genghiz MUSTAFA (Dispariţia a trei domni cît se poatte de respectabili), Ana-Maria NEGRILĂ (Copilăria lui Munchausen), Florin PÎTEA (Sfinx), Liviu RADU (Răsărit de soare), Radu Pavel Gheo (Unchiul nostru Rafael), Cristina RADULIAN (Zeii războiului), Don Simon (Şoapte), Jean-Lorin STERIAN (Printre cerşetori), Doru STOICA (Despre chinezi, primari, burice), Bogdan SUCEAVĂ (Ora Nibelungilor), Dănuţ UNGUREANU (Motor îşi asumă riscul), Horia-Nicola URSU (Ultimul refugiu), Andrei VALACHI (Ultimul ceai, ultima miercuri), Ovidiu VITAN (Dosarele X-mas) / la lansare tirajul a fost de 50 de exemplare

QED, Cîmpina
- Florin PÎTEA - Necropolis / SF / C / Tp / FB / 166 p / 55000 L / 973-99575-0-1 / coperta Tudor POPA / cuvînt înainte: "Catifelarea revoltei rezolute" de Liviu RADU / conţine: Deadline; Noaptea cea mai lungă; Zid de umbră, umbră de zid; Phoenixul din Kansar City; Ţara pustie; Ancalagon; Shai-Tan; Relief; Infernul fractal; Rave-o-lution; Sarariman; Sfinx; Necropolis; Celălallt; Ficţiuni.

RAO
- Kevin J. ANDERSON & Doug BEASON - Sfîrşitul / Ill Wind / R / N / SF / Pb / 572 p / 89000 L / 973-8180-32-5 / traducerea Liviu RADU
rao - fahrenheit
- Dean KOONTZ - Mr. Murder / N / Pb / 444 p / 89000 L / 973-8121-04-3 / traducerea Sorana PUIU
rao special
- Kevin J. ANDERSON & Doug BEASON - Sfîrşitul / Ill Wind / N / SF / Hc / 502 p / 272000 L / 973- / traducerea Liviu RADU
- Anne RICE - Diavolul Memnoth / Memnoth the Devil / R / N / F / Hc / 444 p / ? L / 973-576-359-1 / traducerea Antuza GENESCU & Horia Nicola URSU / este cel de al 5-lea volum din "Cronicile vampirilor"
- J.R.R.TOLKIEN - Lordul Inelelor: / vol.1 din trilogie / The Lord of the Rings: / N / F / Hc / p / L / 973-576 / traducerea Irina şi Ion HOREA
- J.R.R.TOLKIEN - Lordul Inelelor: / vol. 2 din trilogie / The Lord of the Rings: / N / F / Hc / p / L / 973-576 / traducerea Irina şi Ion HOREA
- J.R.R.TOLKIEN - Lordul Inelelor: Întoarcerea regelui / vol. 3 din trilogie / The Lord of the Rings: The Return of the King / N / F / Hc / 562 p / 279000 L / 973-576-370-2 / traducerea Irina şi Ion HOREA

REDUTA, Craiova
- Victor MARTIN - Teoria prazului / aforisme / M + SF / Tp / 64 p / ? L / 973-07173-9-x / pe coperta 4, prezentare de Viorel PÎRLIGRAS

TARS
- nr. 37 din seria "octogon" / Pavel CORUŢ - Triumful oamenilor / SF+nonF / N / Tp / 218 p = 176 p SF + 42 p non-F / 40000 L / 973-95636-1-9 / coperta Dan SPULBER

TEORA
colecţia "SF"
- nr. ?? / Greg BEAR & Gregory BENFORD & David BRIN in the name of Isaac ASIMOV - Preludiul Fundaţiei / Prelude to Foundation / N / SF / Hc / 220000 L / 398 p / 973-20-0626-9 / coperta Gheorghe POPESCU / traducerea Emilian BAZAC
- nr. 3 / Isaac ASIMOV - Pulbere de stele / Stars Like Dust / R / N / SF / Tp / 202 p / 85000 L / 973-601-100-3 / traducerea Andrei BANTAŞ / coperta Valentin TĂNASE
- nr. 4 / Isaac ASIMOV - Curenţii spaţiului / Currents of Space / R / N / SF / Tp / 222 p / 85000 L / 973-601-129-1 / traducerea Florin ŞLAPAC / coperta Valentin TĂNASE
- nr. 7 / Isaac ASIMOV - O piatră pe cer / Pebble in the Sky / R / N / SF / Tp / 188 p / 85000 L / 973-601-137-2 / traducerea Ana Maria TUPAN / coperta Valentin TĂNASE
- nr. 10 / Isaac ASIMOV & Robert SILVERBERG - Căderea nopţii / Nightfall / R / N / SF / Tp / 254 p / 85000 L / 973-601-158-5 / traducerea Mihai Dan PAVELESCU / coperta Valentin TĂNASE
- nr. 11 / Isaac ASIMOV & Robert SIILVERBERG - Băieţelul cel urît / The Ugly Little Boy / R / SF / N / Tp / 274 p / 85000 L / 973-601-179-8 / traducerea Dana PĂTRĂNOIU / coperta Valentin TĂNASE
- nr. 14 / Isaac ASIMOV & Robert SIILVERBERG - Omul pozitronic / The Positronic Man / R / SF / N / Tp / p / 85000 L / 973-601-263-8 / traducerea Mihai Dan PAVELESCU / coperta Valentin TĂNASE
- nr. 31 / Isaac ASIMOV - Destinaţia: creierul / Fantastic Voyage II / R / N / SF / Tp / 318 p / 85000 L / 973-601-970-5 / traducerea Mihai Dan PAVELESCU / coperta Valentin TĂNASE

The CENTER for ROMANIAN STUDIES, Iaşi
- Vladimir COLIN - Legends from Van Land / Legendele ţării lui Vam / F / Hc mic, de lux / 104 p / 390000 L / 973-9432-20-4 / coperta şi grafica interioară de Octavian Ion PENDA / traducerea în lb. engleză de Luiza CAROL

TIMPUL, Reşiţa
- Daniel BOTGROS – Îngerul înfiat / C / F + SF / FB / Tp / 84 p / ? L / 973-8136-29-6 / coperta Camelia BRAŞOVEANU / pe coperta 4, fotografia autorului şi o scurtă prezentare / conţine: Cariera; Îngerul înfiat; Mitu; Turbata; Casa; Dimineaţa; Ajun; Iarna; Ploaia; Fiinţa din inima muntelui; Vară fierbinte.

TRITONIC
- Adina LIPAI - Nimic / C / F + SF / FB / Tp / 104 p / 30000 L / 973-8051-25-8 / coperta Dan OANCEA / pe coperta 4: fotografia autoarei şi articolul "Un debut paradoxal", ambele de Mihail GRĂMESCU / conţine: Vîrsta naivităţii (cuvînt înainte al autoarei); Revelionul; Volbura; Nimic; Ceva; Pomi, cer şi ceaţă; Vîntul; Fotografia; Uşa; Portret de femeie; Drumul care nu duce nicăieri; Căsuţa din poveşti; Jocul; Insulele moarte; Îngerul lui Ezechil; Natură; Poveşti despre ce a fost; Ultimul gţnd; Cerul; Realitatea: iluzie a minţii; Secvenţe; Schimbarea; Lucruri normale; Un vis; Spectacolul; Mai departe; Seara în octombrie; O singură amintire; Privirea; Oraşul; Viaţa ca o scenă; Între două staţii; Bănuţii; Secolul XXI; Trei zile sau o viaţă / prima apariţie SF din fandom, a anului 2001.
- Mihail GRĂMESCU - Ildiko / C / F + SF / 104 p / 30000 L / 973-8051-32-0 / coperta Dan OANCEA / pe coperta 4: fotografia autorului / conţine: Ildiko; Calea de apă; Altădată / în interior: fotografii alb-negru realizate de autor

VASILIANA_98, Iaşi
- Aurel CHIRIAC - Jocul de-a Dumnezeu / C / SF / Tp / FB / 186 p / 50000 L / 973-8148-10-3 / coperta Aurel CHIRIAC / conţine: Aldeira; Acolo, sus, printre stele; Clopotul de la capătul lumii; Jocul de-a Dumnezeu; Oraşul interzis; Utopica odisee a Oraşului Interzis; (Cele 73000 de zile); Inchizitorul; Neguţătorul de vise; Plutonianul; Eva; Baladă pentru Duck Lorton; Îngerul deşertului; Amor în si bemol pentru Doremi; Lacrimă pentru Roby.


CĂRŢILE F & SF ALE ANULUI 2002

ALBATROS
- Dan STANCA - Pasărea orbilor / N / SF / Tp / p / L 973- / coperta

ALLFA
- Jonathan SWIFT - Călătoriile lui Gulliver / Gulliver Travels / N / SF / R / Tp / 330 p / 99000 L / 973-8171-83-0 / traducere de Leon LEVIŢKI / coperta Stelian STANCIU
- Mark TWAIN – Un yankeu la curtea regelui Arthur / / N / SF / R / Tp / 294 p / 99000 L / 973+8171-44-x / traducere de Petru COMARNESCU şi Eugen B. MARIAN /

AMALTEA
colecţia “mileniul III”
- Jean Lorin STERIAN – Postume / C / F / Tp / 164 p / 60000 L / 973-9397-52-2 / coperta: Simona DERLA şi Valentin CRISBĂŞAN / conţine: Prefaţă; Tabel cronologic; Acasă; Stăpînii abstracţi ai lumii; Unchiul din America; Întrecerea; Telefonul; Album de familie; (…); Prima zi din viaţa lui Mirel Mîndruţă; Mistria şi Roxana; Mandatarul; O călătorie cu trenul; Lordul moliilor; Degete în aşteptare; Comoara; Chiriaşii; Viaţa de cîine a motanului Tomka; El; L-au cunoscut, simpatizat, iubit, detestat, s-au împrietenit, enervat, îmbătat cu Jean-Lorin Sterian
colecţia “star wars”
- Terry BROOKS - Ameninţarea fantomei (Star Wars 1, 2) / The Phantom Menace / N / SF / Hc / p / L / 973-9397-33-6 / coperta / traducerea Mihai Dan PAVELESCU si Doru VOINA
- Greg BEAR – Planeta adormită / / / N / SF / Hc / p / L / 973-9397-33-6 / coperta / traducerea Mihai Dan PAVELESCU si Doru VOINA
- Timothy ZAHN – Moştenitorul Imperiului / Heir to the Empire / vol. 1 din trilogia Ultimul Lord al Întunericului / N / SF / Tp / 288 p / 110 L / 973-9397-40-9 / coperta Simona DERLA şi Antoaneta DINCĂ / traducerea Mihai Dan PAVELESCU
- Timothy ZAHN – Asaltul forţei întunecate / Dark Force Rising / vol. 2 din trilogia Ultimul Lord al Întunericului / N / SF / Hc / 312 p / 150000 L / 973-9397-41-7 / coperta Simona DERLA şi Antoaneta DINCĂ / traducerea Mihai Dan PAVELESCU

ANTET XX PRESS
- Pierre BARBET - Planeta vrajită / N / SF /Tp / 39000 L / 973-8203-25-2

CARTEX 2000
- Mircea ELIADE – La ţigănci / F / R / Tp / 174 p / 65000 L / 973-8202-48-5 / coperta : reproducere după I. MAGRITTE, Le Salon du Dieu, 1848 / introducere: “Despre fantastica alcătuire a realului” de Carmen MUŞAT / conţine : La ţigănci; Un om mare; Douăsprezece mii de capete de vite; Fata căpitanului; O fotografie veche de 14 ani; Podul; Adio!; tabel cronologic.

CORESI
- Rodica BRETIN - Fecioara de fier / N / F / Tp / 316 p / 50000 L / 973-570-201-0 pe coperta 4 si 973-570-208-8 pe una din contrapaginile de inceput / coperta de Ştefan CIOS

CORINT
- Florina ROGALSKI – Evoluţia fantasticului – aspecte ale genului în proza lui Mircea Eliade / nonF / Tp / 286 p / 133500 L / 973-653-312-3 -/ cuvînt înainte de Eugen SIMION / coperta Walter RIESS
- Jules VERNE - 2 ani de vacanţă / Deux ans de vacances / R / N / SF / Tp / 342 p / 75000 L / 973-653-061-2 / copertă de Walter RIESS / ilustraţii de BENETT / traducere de CREŢULESCU
- Jules VERNE - Căpitan la 15 ani / Un capitaine de 15 ans / R / N / SF / Tp / 386 p / 72000 L / 973-9413-31-5 / copertă de Walter RIESS / ilustraţii de .......... / traducere de FINŢESCU
- Jules VERNE - Copiii căpitanului Grant / Les enfants du capitaine Grant / R / N / SF / Tp / 526 p / 89000 L / 973-653-246-1 / copertă de Walter RIESS / traducere de Mihail PETROVEANU
- Jules VERNE - Uimitoarele aventuri ale unui chinez / Les tribulations d'un chinois en Chine / R / N / SF / Tp / 144 p / 42000 L / 973-653-238-0 / copertă de Walter RIESS / traducere de Dan STARCU
- Jules VERNE - Raza verde / Le rayon vert / R / N / SF / Tp / 154 p / 55000 L / 973-653-374-3 / copertă de Walter RIESS / traducere de IONESCU-BOER

CORUŢ PAVEL
seria "octogon"
- nr. 42 / Pavel CORUŢ - Speranţele nu mor niciodata / N / SF+nonF / Tp / 204 p SF + 48 p non-F / 40800 L / 973-9225-39-x
- nr. 43 / Pavel CORUŢ - Noi trăim în viitor / N / SF+nonF / Tp / 252 = 192 p SF + 60 p non-F / 40800 L / 973-9225-38-1
- nr. 44 / Pavel CORUŢ - Eu, Varain, din neamul arienilor / N / SF+nonF / Tp / 256 p = 194 p SF + 62 p non-F / 40800 L / 973-9225-32-2 / coperta ?
- nr. 45 / Pavel CORUŢ - Europeni uniţi-vă / N / SF+nonF / Tp / 254 p = 211 p SF + 43 p non-F / 40800 L / 973-9225-40-3
- nr. 46 / Pavel CORUŢ - Viaţa merge înainte / N / SF+nonF / Tp / 266 p = 211 p SF + 45 p non-F / 40800 L / 973-9225-41-x / coperta Mavrela Elena CORUŢ
- nr. 47 / Pavel CORUŢ - Riposta creatorilor / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p SF + __ p non-F / ___ L / 973-9225-__-_
- nr. 48 / Pavel CORUŢ - Cînd mor uitările din noi / N / SF+nonF / Tp / 246 p = 194 p SF + 52 p non-F / 40800 L / 973-9225-43-8

CURTEA VECHE
- Willis BARNSTONE – Borges, într-o seară obişnuită, la Buenos Aires / With Borges on an Ordinary Evening in Buenos Aires / nonF / Tp / 222 p / 90000 L / 973-8356-19-9 / coperta Done STAN / traducere şi note de Mihnea GAFIŢA

DACIA, Cluj
- Alexandru Cristian MILOŞ – Cartea Oceanului G / SF / astropoeme / 70 p / L / 973-35-1557-4 / coperta Adrian MILOŞ şi Marius CÎRCU / include o biografie în romînă ţi engleză precum şi referinţe critice./ tiraj 500 exemplare
biblioteca "Dacia" - seria "roman SF"
- Herbet George WELLS - Omul invizibil / The Invisible Man / N / SF / R / Tp / 186 p / 80000 L / 973-35-1443-8 / coperta Vaşeriu GUŢĂ / traducerea Antoaneta RALIAN / coordonatorul colecţiei: Cornel ROBU (fără acordul lui!)

EGMONT
- Lemony SNICKET - Început îndoliat / The Bad Beginning / N / F / Ch / Pb / 170 p / 150000 L / 973-583-363-8 / ilustraţii de Brett HELQUIST / traducere de Andreea ŢOLEA
- Lemony SNICKET - Camera creaturilor / The Reptile Room / N / F / Ch / Pb / 204 p / 150000 L / 973-583-364-6 / ilustraţii de Brett HELQUIST / traducere de Andreea ŢOLEA

HUMANTAS
colecţia "cartea de pe noptieră"
- Florin MANOLESCU – Misterul camerei închise / C / F + SF / Pb / 186 p / 99000 L / 973-50-0226-4 / coperta Ioana DRAGOMIRESCU MARDARE / conţine: O conferinţă de pomină; Califat; Pariul. O poveste fără cap şi fără coadă; Misterul camerei închise; Sarakarmaphalatyaga. O poveste de dragoste; Recviem pentru o maşină de scris; Nobel contra Nobel; Experimentul Yvonne; Magicianul.

JUNIMEA, Iaşi
- Ismail KADARE – Slujbaşul de la Palatul Viselor / / 176 p
- Alexandru Cristian MILOS - Natiunea cosmica / astropoeme / Pb /

LIDER & LUCEAFĂRUL
- Michael CRICHTON – Prizonierii timpului / ?? / N / SF / Tp / 552 p / 179000 L / 973-8117-81-x / traducerea Constantin DUMITRU PALCUS

LUCMAN
- Marcel BRION - Orasul de nisip / La Ville de Sable / N / F / Tp /
colecţia "SF"
- A. C. CLARKE – Întălnire cu Rama / Rendez Vous with Rama/ N / SF / Tp / p / L / 973- / coperta / traducerea
- A. C. CLARKE – Rama // N / SF / Tp / p / L / 973- / coperta / traducerea
- A. C. CLARKE & Gentry LEE – Grădinile din Rama / The Gardens of Rama / N / SF / Tp / 636 p / 150000 L / 973-8372-24-0 / coperta Walter RIESS / traducerea Lidia GRĂDINARU
- A.E. Van VOGT – Războiul împotriva iazilor / Winged Man / N / SF / Tp / 184 p / 34 L / 973-9439-83-7 / traducerea Cristian SÎNGEORZAN / coperta: grupul DUCOMY

MEDIA TECH, Iaşi
- Bogdan Tudor BUCHERU & Cătălin SANDU (antologatori) - Alte lumi, alte legende / A / F / Tp / 200 p / 70000 L / 973-8364-10-8 / coperta Lucian GOGU CRAIU/ introducere: "Celelalte legende" de Cătălin SANDU / conţine: Marian COMAN (Între ziduri), Liviu RADU (Sub semnul lui unsprezece), Ovidiu BUFNILĂ (Ultima frontieră), Jean Lorin STERIAN (Peripeţiile Alicei în ţara Mordorului), Florin PÎTEA (Pui de lup, inimă de şarpe), Ana Maria NEGRILĂ (Povestea călătorului de la soare-apune), Anca AMUZESCU (Seducţia stigmatului sau adevărata poveste a Şeherezadei), Bogdan Tudor BUCHERU (Zalm per Oxis), Robert DAVID (Turnurile gemene), Cătălin SANDU (Povestea cu pasărea de foc)

MJM, Craiova
- Victor MARTIN – Plimbare cu Telemobilul / aforisme / M + SF / Tp / 94 p / ? L / 973-8156-41-6 / coperta Jean – Mihail BĂILEŞTEANU / pe coperta 4, fotografia autorului plus citeva aforisme.

NEMIRA
- Terry PRATCHETT - Trilogia Nomilor - Camionul - marea şofereală / Truckers / N / F + SF / Tp / 188 p / ?L / 973-569-564-2, 973-569-565-0 / traducerea Dan DOBOŞ / coperta Luminiţa CATANĂ & Mugurel DIONISIE
- Terry PRATCHETT - Trilogia Nomilor - Excavatorul - marea înfruntare / Diggers / N / F + SF / Tp / 160 p / ?L / 973-569-564-2, 973-569-566-9 / traducerea Dan DOBOŞ / coperta Luminiţa CATANĂ & Mugurel DIONISIE
- Terry PRATCHETT - Trilogia Nomilor - Nava - marea evadare / Wings / N / F + SF / Tp / 158 p / ?L / 973-569-564-2, 973-569-567-7 / traducerea Dan DOBOŞ / coperta Luminiţa CATANĂ & Mugurel DIONISIE
colecţia "babel"
- Gustav MEYRINK - Golem / R / N / F / Tp / 222 p / 140000 L / 973-569-473-5 / traducerea Gina ARGINTESCU - AMZA
- Gustav MEYRINK – Îngerul de la dereastra de sus / R / N / F / Tp / 222 p /
colecţia "nautilus"
- nr. 175 / Romulus BĂRBULESCU & George ANANIA – Doando / N / R / SF / Tp / 270 p / 90000 L / 973-569-512-9 / coperta Luminiţa CATANĂ
- nr. 176 / Dan DOBOŞ – Trilogia Abaţiei - Abaţia / N / SF / Tp / 288 p / 150000 L / 973-569-560-x / coperta Luminiţa CATANĂ
- nr. 172 / Sebastian A. Corn - Cel mai înalt turn din Baabylon / N / SF / Tp / 396 p / 200000 L / 973-569-527-8 / coperta Ionuţ BĂNUŢĂ

NICULESCU
- Jules VERNE - o mulţime de reeditări...

NOESIS
- Terry PRATCHETT - Culoarea magiei / The Colour of Magic / N / F / Pb / 254 p / ??? L / 973-85637-4-4 / traducere de Domnica MACRI / coperta de Josh KIRBY / prima carte din seria "Lumea Disc"

PARALELA 45, Piteşti
colecţia “deschideri - literatură comparată”
- Ovidiu MOCEANU – Visul şi literatura / nonF / R //////////

PHOBOS
- Tudor NEGOIŢĂ – Există şi femei care mint? / N / SF / Tp / 208 p / 129000 L / 973-85820-4-0 / coperta Ioana RADU

POLIROM, Iaşi
biblioteca "I.P.Culianu
- Ioan P. CULIANU – Arta fugii / C / F / R / Tp / 254 p / 109000 L / 973-683-842-0 / coperta detaliu din “Concertul Îngerilor” de Gandazio Ferarri / prefaţa “Arta fugii din lume? O singurătate cît lumea” de Dan C. MIHĂILESCU / conţine:
- Ioan P. CULIANU – Pergamentul diafan & Ultimele povestiri / C / F / R / Tp / 206 p / 119000 L / 973-681-135-2 / coperta M. OBOROCEANU / postfaţa “Ficţiunile profesorului şi adevărul zeiţei de smarald” de Paul CERNAT / traduceri de Mihaela GLIGA, Mihai MOROIU şi Dan PETRESCU / conţine romanul “Pergamentul diafan” şi povestiri scrise în colaborare cu H. S. WIESNER: Ordinea secretă; Căinţa tîrzie a lui Horemheb; Limba creaţiei; Colegiul Invizibil
- Leonard OPREA - vol. 3 din Trilogia lui Theophil Magus / SF
colecţia "clasicii modernităţii"
- George ORWELL – Ferma animalelor / Animal Farm / N / F / R / Pb / 210 p / 98000 L / 973-681-041-0 / traducerea Mihnea GAFIŢA
- George ORWELL – O mie nouă sute optzeci şi patru / 1984 / N / SF / R / Pb / 384 p / 139 L / 973-681-075-5 / prefaţa “George Orwell şi noaptea totalitară” de V. TISMĂNEANU / traducerea Mihnea GAFIŢA / coperta Angela ROTARU-ŞERBENCU
colecţia "proză XXI"
- Peter ACKROYD – Documentele lui Platon / The Plato Papers / N / F / Pb / 196 p / 95000 L / 973-683-876-5 / traducere de Fraga CUSIN / coperta: detaliu din “Astrologii” de Giorgio de CHIRICO
- Jose SARAMANGO – Pluta de piatră / A jangada de pedra / N / R / Pb / 332 p / 139000 L / 973-681-004-6 / coperta: / traducerea Mirela STĂNCIULESCU / postfaţa “Eseu despre deriva” Mioara CARAGEA
- Jose SARAMANGO – Toate numele / Todos os Nomes / N / Pb / 272 p / 119000 L / 973-683-870-6 / coperta: fragment din “Guaşă” de Almada NEGREIROS / traducerea şi postfaţa “Biografia memoriei” Mioara CARAGEA
colectia “plural M”
- Matei CĂLINESCU – Despre Ioan P. Culianu şi Mircea Eliade / nonF / Tp / 180 p / 109000 L / 973-683-833-1 / nr. 69 în colecţia “PLURAL M”
- Matei CĂLINESCU – Despre Ioan P. Culianu şi Mircea Eliade – amintiri, lecturi, reflectii / nonF / R+ / Tp / 234 p / 129000 L / 973-681-064-X / trad. din limba engleza de Mona ANTOHI / coperta Manuela OBOROCEANU / nr. 79 în colecţia “PLURAL M”

PRO
- Stelian ŢURLEA - Magicianul / F / N / Ch /

PYGMALION, Ploieşti
colecţia "cyborg"
- nr. 23 - Cătălin IONESCU - Loser / SF / N / Tp / 268 p / ?? L / coperta de / prefaţă de Constantina PALIGORA / postfaţa "Senzualitatea hazardului sau despre nesfîrşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale" de Ovidiu BUFNILĂ

RAO
- T.M. LaHAYE & Jerry B. JENKINS - Supravietuitorii / Left Behind / N / F / Pb / 380 p / 125000 L / 973-576-446-6 / traducere de Liviu RADU
- J.R.R.TOLKIEN - Lordul Inelelor: + + Întoarcerea regelui / 3 vol. / The Lord of the Rings: ++ The Return of the King / N / F / Pb / 370 p + 442 p + 570 p / 369000 L / 973-576-398-2, - 399-0, -395-8 / traducerea Irina şi Ion HOREA
- *** - Aventurile omului păianjen / The Adventures of Spider - Man / N / SF / Pb / 124 p / 69900 L / 973-576-409-1 / traducerea Alexandra TURTUREA / cartea este realizata dupa filmul de lung metraj respectiv
- *** - E.T. extraterestrul / E.T. the Extra-Terrestrial / N / SF / Pb / 188 p / 89000 L / 973-576-440-7 / traducerea Alexandra TURTUREA / cartea este realizata dupa filmul de lung metraj respectiv / autorul romanului este William KOTZWINKLE
- *** - Oameni in negru / Men in Black / N / SF / Pb / 124 p / 89000 L / 973-576-412-1 / traducerea Alexandru MEIU şi Mihaela PAVNUŢESCU / cartea este realizata dupa filmul de lung metraj respectiv
colectia “succese internationale”
- Daniel EASTERMAN – Al nouălea Buddha / N / F / Pb / 444 p / 119900 L / 973-8421-06-3 / traducerea Franciska DUMITRU

REDUTA, Craiova
- Victor MARTIN - Can şi Ideea / N / SF / Tp / 272 p / ? L / 973-97173-1-4 / coperţile: Viorel PĂRLIGRAS..

TEORA
colecţia "SF"
- Gregory BENFORD – Teama Fundaţiei / Foundation’s Fear / N / SF / Tp / 470 p / 149000 L / 973-20-0364-2 / traducere & prefaţă Mihai Dan PAVELESCU / coperta BALASZ Ian Gabriel
- Greg BEAR – Fundaţie şi haos / Foundation and Chaos / N / SF / Tp / 332 p / 149000 L / 973-20-0632-3 / traducere & prefaţă Mihai Dan PAVELESCU / coperta BALASZ Ian Gabriel
- David BRIN – Triumful Fundaţiei / Foundation’s Triumph / N / SF / Tp / 332 p / 149000 L / 973-20-0631-5 / traducere & prefaţă Mihai Dan PAVELESCU / coperta BALASZ Ian Gabriel / include tabloul sinoptic al universului “Fundaţia şi roboţii”, compilat de Attila TORKOS
- A. C. CLARKE - Lumina întunericului / C / R / SF / Tp / 192 p / 99000 L / 973-20-0673-0 / coperta Gabriel BALASZ / traducere de Mihai Dan PAVELESCU

UNIVERS
- Jorge Luis BORGES - Opere complete vol. 1 / Obras Completas / serie de autor / Hc / R / M + F / 264 p / 249000 L / 973-34-0858-1 / coperta Mircea DUMITRESCU

WWW.LITERNET.RO
- Ovidiu BUFNILĂ – Cîmpuri magnetice / N / F & SF
- Ovidiu BUFNILĂ – Inelul magic / C / F & SF / conţine: Baia; Absolutul ne face semne şăgalnice; Anul magicianului; Art nouveau; Avangarda corosivă; Bango saradai; Camera de alături; Cîmpurile magnetice ale lui Belizarie; Canal de fugă; Casa fantomelor; Ceaţa din 14 noiembrie; Cele saptesprezece brate; Cercul de foc; Clarul de lună, vrăjmaşul; Claustrofobie; Commedia dell'arte; Contact; Contero; Corabia nebunilor; Kumango; Dang, Ding, Dong; Darul magicianului; Deşertul; Elefantul roz; Femeia Lean; Fortăreaţa; Frac Tal VILLE; Furtuna electrică; În vremea prînzului; Inimă Albastră; Insula spionilor; Linie telefonică; Cîntecul balenelor; Mantia înstelată; Natura moartă; Omul din Burggos; Omul invizibil; Omul lup; Operaţiunea "Ferestre deschise"; Oraşul vrăjit; Orgolii; Pataggonia; Pisicuţa Galeşă şi tunarul Boris; Războiul informaţional; Războiul lumilor; Războiul roboţilor; Inelul Magic; Relatare despre dublu; Repetiţia, nevolnicia ei; Seară de august; Sfîrşit de secol; Soldatul Echelon; Solz de peşte; Sonaria; Story; Submarinul galben; Titanic; Trenul; Legea Troi; Ultima frontieră; Umbre colorate; Umbrele nopţii; Un aspect fundamental al opţiunii; Valsul mecanic; Vara sîngeroasă; Verde erai, Gargarela; Zidul Morţii; Asupra dublului meu; Omul Suspendat; Universul lent; Femeie de taină; Sfîrsitul primăverii în Puerto Pico; Omul cu joben despre lucrările tainice; Domnişoara Margareta la lecţia de filozofie; Imaginarul e bîntuit de vîrtejuri virtuale


CĂRŢILE F & SF ALE ANULUI 2003

ALLFA
- Michael ENDE - Jim Năsturel şi Lukas mecanicul / Jim Knopf und Lukas der Lokomotivfuhrer / N / F / Ch / Tp / 256 p / 129000 L / 973-8457-31-9 / coperta de Stelian STANCIU / ilustraţii de F.J.TRIPP / traducere de Dragoş DINULESCU

AMALTEA
colecţia “mileniul III”
- Glenn YEFFETH (antologator) - MATRIX - ştiinţă, filozofie şi religie / Taking the Red Pill. Science, Philosophy and Religion in the Matrix / nonF / Tp / 160000 L / p / 973-9397-81-6 / introducere de David GERROLD / coperta Simona DERLĂ şi Antoaneta DINCĂ / traducere de Ana-Maria MURARIU / conţine:
colecţia “star wars”
- Timothy ZAHN – Ultima poruncă / The Last Command / Star Wars 3 / N / SF / Hc / 340 p / 150000 L / 973-9397-42-5 / coperta Simona DERLA şi Antoaneta DINCĂ / traducerea Mihai Dan PAVELESCU
- nr. 6 / Alan Dean FOSTER - Ochiul minţii / Splinter of the Mind's Eye / N / SF / Hc / 206 p / 150000 L / 973-9397-74-3 / coperta Simona DERLĂ şi Antoaneta DINCĂ / traducerea Mihai Dan PAVELESCU si Doru VOINA
- nr. 7 / A - O / S / N / SF / Hc / p / L / 973-7780-- / coperta / traducerea Mihai Dan PAVELESCU si Doru VOINA

ARTEMIS
- Bram STOKER - Rubinul cu 7 stele / / F / Pb / 272 p / 45000 L / 973-566-082-2 / coperta Cristian NEGOI / traducere de Giorgio M

BABEL, Bacău
- Jorge LUKAS & Gáby RŰSSŰ - Infinit, eternitate / N / SF / Tp / 152 p / 75000 L / 973-85431-9-3 / "traducere" de Gabriel RUSSU

BOGDANA
- almanah SOLARIS - / / /
colecţia SOLARIS
- Philippe CURVAL - Enclava / Cette chere humanite / N / SF / Tp / 39000 L / 280 p / 973-9127-50-1 / traducere Rodica GEORGESCU
- Richard WALTON - Galaxy / N / SF / Tp / 122 p / 25000 L / 973-9127-51-x / traducere de Nicolae CONSTANTINESCU

CORINT
- Jules VERNE - Şarpele de mare / Le serpent de mer / R / N / SF / Tp / 152 p / 59000 L / 973-653-088-4 / copertă de Walter RIESS / ilustraţii de Viaceslav VUTKARIOV / traducere de Venera CORAVU
- Jules VERNE - Farul de la capătul lumii / Le phare du bout du monde / R / N / SF / Tp / 138 p / 55000 L / 973-653-406-5 / copertă de Walter RIESS / ilustraţii de George ROUX / traducere de IONESCU-BOER
- Artur Conan DOYLE - Tărîmul ceţurilor / The Land of Mist / N / R / SF / Tp / 196 p / 59000 L / 973-653-389-1 / traducere de Dan STARCU / copertă de Walter RIESS / ilustraţii de Cristina LACAS

CORUŢ PAVEL
seria "octogon"
- nr. 49 / Pavel CORUŢ - Viaţa oamenilor creatori / N / SF+nonF / Tp / 204 p SF + 48 p non-F / 40800 L / 973-9225-__-_
- nr. 50 / Pavel CORUŢ - Sfirşit de zbucium / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p SF + __ p non-F / ___ L / 973-9225-__-_
- nr. 51 / Pavel CORUŢ - Cristalul de foc / N / SF+nonF / Tp / 254 p = 202 p Fiction + 52 p nonF / 44880 L / 973-9225-47-0 / coperta
- nr. 52 / Pavel CORUŢ - Navigăm printre enigme / N / SF+nonF / Tp / 254 p = 200 p Fiction + 54 p nonF / 44880 L / 973-9225-48-9
- nr. 53 / Pavel CORUŢ - Un fulger sfîşie bezna / N / SF+nonF / Tp / 254 p = 216 p Fiction + 38 p nonF / 44880 L / 973-9225-49-7
- nr. 54 / Pavel CORUŢ - Să-nvie focul vieţii / N / SF+nonF / Tp / 254 p = 216 p Fiction + 38 p nonF / 44800 L / 973-9225-50-0
- nr. 55 / Pavel CORUŢ - Chemarea nemărginirii / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_

CURTEA VECHE
- Leonard OPREA - Radiografia clipei / SF / C / F + SF / R++ / 140000 L / 262 p / 973-6356-94-6 /

EIKON, Cluj
- John GRANGER - Cheia secretă a lui Harry Potter: înţelegerea semnificaţiilor, geniului şi succesului romanelor Harry Potter ale lui J. K. Rowling / The Hidden Key to Harry Potter: Understanding the Meaning, Genius and Popularity of J.K.Rowling's "Harry Potter" novels / nonF / Tp / 268 p / 179000 L / 973-7987-27-6 / traducere de Ioana Iepureanu / coperta de Sebastian STIFFT

EMINESCU
colecţia "cirrus 21"
- Linda SUZANE - Ochii adevărului / N / F / traducere de Anca Irina IONESCU

HUMANTAS
- Paolo COELHO - Diavolul şi domnişoara Prim / O demonio e a srta Prim / R / N / F / Tp / 182 p / 130000 L / 973-50-0521-2 / coperta de Răzvan LUSCOV / traducere de Paul CUILĂ
- Paolo COELHO - Veronika se hotărăşte să moară / Veronika Decide Morer / R / N / F / Tp / 208 p / 140000 L / 973-50-0523-9 / coperta de Răzvan LUSCOV / traducere de Paul CUILĂ
- Paolo COELHO - D / R / N / F / Tp / p / L / 973-50- / coperta de / traducere de
- Paolo COELHO - D / R / N / F / Tp / p / L / 973-50- / coperta de / traducere de
- Paolo COELHO - D / R / N / F / Tp / p / L / 973-50- / coperta de / traducere de
colecţia "cartea de pe noptieră"
- Adolfo Bioy CASARES - O păpuşă rusească / Una muneca rusa / C / R / F / Pb / 99000 L /152 p / 973-50-0358-9 / traducere de Anca MĂNIUŢIU / coperta de Ioana DRAGOMIRESCU-MARDARE
- Daniel KEYES - Flori pentru Algernon / Flowers for Algernon / N / SF / Pb / 165000 L / 274 p / 973-50-0451-8 / traducere de Dan RĂDULESCU / coperta Ioana DRAGOMIRESCU-MARDARE
- Carlo FRABETTI - Cartea Iad / El Libro Infierno / N / F / Pb / 95000 L / 122 p / 973-50-0528-X / traducere de Horia BARNA / coperta Ioana DRAGOMIRSCU-MARDARE
colecţia "educational"
- Iulia SALA - Casa cu pereţi de vînt / C / F / Tp / 80 p / 109000 L / 973-689-012-0 / coperta de Walter WEIDLE / premiul pentru proză-debut, U.S.R. 2003 / postfaţă de D. R. POPESCU / conţine: Amintirea unei dorinţe mai vechi; Casa cu pereţi de vînt; Cele mai frumoase picioruşe din ţinut; Dansul vieţii; Fire de nisip; Oraşul care năzuia spre stele; Parfum de smarald; Povestea scriitorului; Roata sorţii; Visul unei lacrimi.
colecţia "raftul întîi"
- Pierre BOULE - Planeta maimuţelor / La planete des singes / N / SF / Tp / R / 170 p / 99000 L / 973-50-0356-2 / traducere Manole FRIEDMAN / coperta Ioana DRAGOMIRESCU-MARDARE
- Anthony BURGESS - Portocala mecanică / A Clockwork Orange / N / SF / Tp / 216 p / 125000 L / 973-50-0444-5 / traducere de Carmen CIORA şi Domnica DRUMEA / ilustraţia copertei = "Canion" de Robert RAUSCHENBERG


INSTITUTUL EUROPEAN, Iaşi
- George BĂDĂRĂU - Fantasticul în literatură / nonF / Tp /
- Dicţionarele imaginarului -vol.1/7 - dicţionar horror / autor Florin Mircea Tudor în cadrul unui colectiv coordonat de Sorin PÎRVU / nonF / Tp / 530 p / 220 L +9% TVA / 973-611-038-9 / bibliografie, filmografie şi iconografie de Florin Mircea TUDOR / studiu introductiv de Petru IAMANDI / coperta Dragoş COJOCARU
- Dicţionarele imaginarului -vol.2/7 - dicţionar SF - scriitori americani / nonF / Tp / 316 p / 200 L +9% TVA / 973-611-252-7 / coperta


KARMAT PRESS, Ploieşti
- Sergiu SOMEŞAN - Cadouri de Crăciun /////


LIDER & ORZONTURI
- Michael CRICHTON - Prada / Prey / N / SF / Tp / 159000 L / 442 p / 973-629-021-2 / traducerede Constantin DUMITRU - PALCUS / introducere de Micael CRICHTON, "Evoluţia artificială în secolul XXI"

LUCMAN
colecţia "SF"
- John BRUNNER - Orbită periculoasă / Jagged Orbit / N / SF / Tp / 100000 L / 392 p / 973-8372-22-4 / coperta Carmen LUCHIAN / traducerea Cristian SÎNGEORZAN
- A. C. CLARKE & Gentry LEE - Război în Rama / Rama Revealed / N / SF / Tp / 973-8565-00-1 / 170000 L / 686 p / coperta Walter RIESS / traducerea Lidia GRĂDINARU
- Pierre PELOT - Delirium Circus / N / SF / Tp / 304 p / 90000 L / 973-8465-26-5 / coperta Flory PREDA / traducere de Nicolae CONSTANTINESCU

MENTOR COMPANY
- Vladimir COLIN - Basmele omului / C / F / R / Tp / 240 p / 109000 L / 973-86023-2-7 / coperta de Luminiţa CATANĂ şi Mihaela ŞCHIOPU / conţine: Bob-de-grîu; Buruiana neagră; Povestea cîntecului; Hans şi cele patru castele; Mladen, fiul ursului; Puterea dragostei; Slava, fiica pămîntului; Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte; Corabia sălbăticiunilor; Acul şi Foarfeca; Povestea fericirii; Iani palicarul; Fierarul năzdrăvan.

NEMIRA
colecţia "nautilus"
- nr. 187 / Bogdan GHEORGHIU - Hax Grid / C / SF / FB / Tp / 140 p / 85000 L / 973-569-624-x / prefaţă de Vlad POPESCU / coperta Sean ALLUM
- nr. 188 / Dan DOBOŞ - Blestemul Abaţiei / vol. 2 al trilogiei / N / SF / Tp / 200000 L / 398 p / 973-569-625-8 /prefaţă de Walter BILD / copertă de Vlad POPESCU
- nr. 183 / Stephen KING - Cimitirul animalelor / N / F / Tp / 410 p / 190000 L / 973-569-603-7 / traducere Ruxanda TOMA
- nr. 163 / Stephen KING - Shining / N / R / F / Tp / 528 p / 250000 L / 973-569-607-x / traducere Ruxanda TOMA
- nr. 185 / Stephen KING - Misery / N / R / F / Tp / 214 p / 180000 L / 973-569-609-6 / traducere Mihnea COLUMBEANU
- nr. 184 / Stephen KING - Carrie / N / R / F / Tp / 208 p / 125000 L / 973-569-606-1 / traducere Mihnea COLUMBEANU
- nr. 177 / Frank HERBERT - Duna / Dune / N / SF / Tp / R / 636 p / 250000 L / 973-569-594-4 / traducere de Ion Doru BRANA / prefaţă de Dan Doboş
- nr. 178 / Frank HERBERT - Mîntuitorul Dunei / Dune Mesiah / N / SF / Tp / R / 232 p / 120000 L / 973-569-593-6 / traducere de Ion Doru BRANA / prefaţă de Dan Doboş
- nr. 179 / Frank HERBERT - Copiii Dunei / Children of Dune / N / SF / Tp / R / 440 p / 200000 L / 973-569-596-0 / traducere de Ion Doru BRANA / prefaţă de Dan Doboş
- nr. 180 / Frank HERBERT - Împăratul-Zeu al Dunei / God Emperor of Dune / N / SF / Tp / R / 452 p / 200000 L / 973-569-597-9 / traducere de Ion Doru BRANA / prefaţă de Dan Doboş
- nr. 181 / Frank HERBERT - Ereticii Dunei / Eretics of Dune / N / SF / Tp / R / 512 p / 220000 L / 973-569-598-7 / traducere de Ion Doru BRANA / prefaţă de Dan Doboş
- nr. 182 / Frank HERBERT - Canonicatul Dunei / Chapterhouse Dune / N / SF / Tp / R / 486 p / 250000 L / 973-569-599-5 / traducere de Ion Doru BRANA / prefaţă de Dan Doboş

NOESIS
- Terry PRATCHETT - Mort / N / F / Pb / 314 p / ??? L / 973-85637-5-5 / traducere de Domnica MACRI / coperta de Josh KIRBY
- Terry PRATCHETT - Magie de ambe sexe / Equal Rites / N / F / Pb / 300 p / 150000 L / 973-85637-3-9 / traducere de Domnica MACRI / coperta de Josh KIRBY
- Terry PRATCHETT - Lumina fantastică / The Light Fantastic / N / F / Pb / 254 p / 120000 L / 973-85637-1-2 / traducere de Domnica MACRI / coperta de Josh KIRBY

OMNIBOOKS, Satu Mare
colecţia "millennium"
- Robert DAVID - Turnurile gemene / C / SF / Pb / p / L / 973- / coperta de / conţine :

POLIROM, Iaşi
colecţia "clasicii modernităţii"
- Dino BUZZATTI - Marele portret / Il grande ritratto / R / N / SF / Pb / 178 p / 129000 L / 973-681-384-3 / traducere şi postfaţă de Corneliu Mihai IONESCU
- Aldous HUXLEY - Minunata lume nouă & Reîntoarcere la brava lume nouă / Brave New World & Brave New World Revisited / N & N / R / SF / Pb / 470 p / 179000 L / 973-689-166-2/ traducere şi note de Suzana şi Andrei BANTAŞ / prefaţă şi tabel cronologic de Dumitru CIOCOI-POP
colecţia "proză XX"
- Julio CORTAZAR - Toate focurile, focul / Todos los fuegos, el fuego / C / R / M + F / Pb / 194 p / 129000 L / 973-681-373-8 / traducere de Luminiţa VOINA - RĂUŢ / coperta Ionuţ BROŞTIAN / conţine : Autostrada din sud; Sănătatea celor bolnavi; Întîlnirea; Domnişoara G.. ; Insula la amiază; Instrucţiuni pentru Howell; Toate focurile; Celălalt eu.
- Kurt VONNEGUT jr. - Abatorul 5 / Slaughterhouse 5 / N / M + SF / R / Pb / 268 p / 150000 L / 973-681-374-6 / traducere şi postfaţă de Rodica MIHĂILĂ
- Kurt VONNEGUT jr. - Galapagos / N / SF / Pb / 348 p / 159000 L / 973-681-393-2/ traducere şi note de Virgiliu ŞTEFĂNESCU - DRĂGĂNEŞTI - pe copertă, Eric LOUCHARD "Reciful Galapagos" (detaliu)

PRO
- Stelian ŢURLEA - Planeta portocalie / SF / Ch /


PYGMALION, Ploieşti
colecţia "cyborg"
- nr. 27 / Radu GHEO - Fairia / N / SF / Tp / 250 p / 140000 L / fara cod ISBN / coperta Walter RIESS / prefaţa de O. NIMIGEAN
- nr. 28 / Frederik POHL - Proiectul Omul Plus / Man Plus / N / SF / Tp / 262 p / 160000 L / fara cod ISBN / coperta Walter RIESS / traducere de Mircea Florin TuDOR
- nr. 29 / Voicu BUGARIU - Visul lui Stephen King / N / SF / Tp / 252 p / 220000 L / fara cod ISBN / coperta Walter RIESS / prefaţa de Cătălin IONESCU

RAO
- John CASE - Codul genetic / The Genesis Code / N / SF / Pb / 508 p / 136000 L / 973-8180-70-8 / traducere Luminiţa POPESCU
- John CASE - Întîiul călăreţ al Apocalipsei / The First Horseman / N / F / Pb / 380 p / 129000 L / 973-576-433-4 / traducere Luminita POPESCU
- T.M. LaHAYE & Jerry B. JENKINS - Armata pătimirilor / Tribulation Force / N / F / Pb / 380 p / 149000 L / 973-576-528-4 / este a 2-a carte din ciclul "Supravieţuitorii"(Left Behind)
- John SAUL - Cronicile din Blackstone / The Blackstone Chronicles / N / F / 140000 L / 570 p / 973-576-485-7 / traducere Cornelia BUCUR
- J.R.R.TOLKIEN - Hobbitul / The Hobbit / R / N / F / Pb / 314 p / 180000 L / 973-576-562-4 / traducere Catinca RALEA si Leon LEVIŢKI (versurile) / coperta Greg & Tim HILDEBRANDT / prefata Vlad MACRI / mai contine prefata de la editia a 2-a, de J.R.R.TOLKIEN, si fragmente din scrisoarea lui J.R.R.TOLKIEN catre Milton WALDMAN (1951)
- J.R.R.TOLKIEN - Silmarillion / N / F / Hc / 506 p / 275000 L / 973-576-531-4 / traducere Irina FLOREA si Ion HOREA (versurile) / coperta Greg & Tim HILDEBRANDT / prefaţa Vlad MACRI / mai contine prefata de la editia a 2-a, de Christopher TOLKIEN (1971), si fragmente din scrisoarea lui J.R.R.TOLKIEN catre Milton WALDMAN (1951)
RAO pentru copii
- Roald DAHL - Vrăjitoarele / The Witches / N / F /Ch / Pb / 314 p / 119000 L / 973-576-521-7 / coperta de / ilustraţii de Quentin BLAKE / traducere de Eugenia POPESCU
- C. S. LEWIS - Jilţul de argint (ciclul Narnia) / / N / F / Pb /
- C. S. LEWIS - Ultima bătălie (ciclul Narnia) / / N / F / Pb /
- R. L. STINE - Goosebumps - / / N / F / Pb / p / L / 973-576- / traducere de / coperta de
- R. L. STINE - Goosebumps - / / N / F / Pb / p / L / 973-576- / traducere de / coperta de
- R. L. STINE - Goosebumps - / / N / F / Pb / p / L / 973-576- / traducere de / coperta de
- R. L. STINE - Goosebumps - / / N / F / Pb / p / L / 973-576- / traducere de / coperta de
- R. L. STINE - Goosebumps - / / N / F / Pb / p / L / 973-576- / traducere de / coperta de
- R. L. STINE - Goosebumps - / / N / F / Pb / p / L / 973-576- / traducere de / coperta de
- R. L. STINE - Goosebumps - / / N / F / Pb / p / L / 973-576- / traducere de / coperta de

SAECULUM I.O.
- Edgar Allan POE - Cărăbuşul de aur / The Golden Bug / C - ediţie bilingvă / F / R / Tp / 973-642-030-2 / 60000 L / 142 p / traducere, introducere şi vocabular de Agop BEZERIAN / coperta I. OPRIŞAN

TIMPUL, Iasi
- Alexandru Cristian MILOS - Copiii cosmici / astropoeme

VIITORUL ROMÂNESC
- Mircea OPRIŢĂ - Anticipaţia Românească / ediţia a 2-a revăzută şi adăugită / nonF / Pb / 142528 L / 662 p / 973-623-023-6 / coperta Ovidiu AVRAM / include "Prefaţă", "Prefaţă la ediţia întîi", "Note", "Bibliografie critică", "Indice de titluri", "Indice de autori", prezentare în limba engleză - traducee de Liviu COTRĂU - şi prezentare în limba franceză - traducere de Yvonne GOGA

WWW.LITERNET.RO
- Voicu BUGARIU - Moartea lui Mozart / N / F

WWW.LUMIVIRTUALE.RO
- Voicu BUGARIU - Visul lui Stephen King / N / SF

WWW.NETSF
-

WWW.PRO-SCRIS
- Ovidiu BUFNILA - Meduza / N / F


CĂRŢILE F & SF ALE ANULUI 2004

Notă: Începînd cu acest an, cu excepţia unor ediţii speciale, deosebite, lista nu va mai include cărţile după film (gen Liga Dreptăţii) şi nici numeroasele reeditări trade/paperback, anuale, ale unor scriitori români sau ale lui Jules VERNE.

AMALTEA
colecţia “star wars”
- nr. 8 / - Capcana Paradisului (trilogia Han Solo 1) / / N / SF / Hc / p / L / 973- / traducere de / coperta de
- nr. 9 / A. C. CRISPIN - Gambitul Hutt (trilogia Han Solo 2) / Hutt Gambit / N / SF / Hc / 284 p / 200000 L / 973- / traducere de Mihai Dan Pavelescu / coperta de Simona DERLĂ şi Antoaneta DINCĂ
- nr. 10 / A. C. CRISPIN - Zorii rebeliunii (trilogia Han Solo 3) / / N / SF / Hc / 320 p / L / 973-9397-90-5 / traducere de / coperta de
- nr. 11 / M. REAVES - Darth Maul- vînătorul din umbră / Shadow hunter / N / SF / Hc / 240 p / 200000 L / 973-7780-00-0 / traducere de / coperta de
- nr. 12 / Alan Dean FOSTER - Apropierea furtunii / The Approaching Storm / N / SF / Hc / 288 p / 200000 L / 973-7780-11-6 / traducere de Mihai Dan PAVELESCU / coperta de
- nr. 13 / - Atacul clonelor/ / N / SF / Hc / p / L / 973- / traducere de / coperta de
colecţia “warcraft”
- - Ziua dragonului / N / F / Pb / / p / L / 973- / traducere de / coperta de
- - Stăpînul clanurilor / N / F / Pb / / p / L / 973- / traducere de / coperta de

AQUILA '93, Oradea
colecţia "cameleon"
- Stephen KING - Capcană pentru vise / Dream Catching / N / F / Hc / 429000 L / 940 p / 973-8256-83-8 / traducere, note şi prefaţă de Mircea PRICĂJAN / coperta Alexandru SABO
- Stephen KING - O mînă de oase / A Bag of Bones / N / F / Hc / 449000 L / 836 p / 973-714-020-6 / traducere, note şi prefaţă de Mircea PRICĂJAN / coperta Alexandru SABO
- Stephen KING - Zona moartă / Dead Zone / N / SF / Hc / 379000 L / 668 p / 973-714-002-8 / traducere, note şi prefaţă de Mircea PRICĂJAN / coperta Alexandru SABO

ARTEMIS
- Philippe WALTER - Merlin / Merlin ou le savoir du monde / nonF / Hc (175 x 245 mm) / 180 p / 90000 L / 973-566-100-4 / coperta Cristian NEGOI / traducere de Rodica CARAGEA

BIBLIOTHECA, Tîrgovişte
- Emil STĂNESCU - Cameleonul / N / F + SF / 200 p

CARTEA ROMĂNEASCĂ
- Sergiu SOMEŞAN - Aproape îngeri / F / C / Tp / p / L / 973- / coperta de Sergiu SOMEŞAN cu detaliu din "Angel" de Luis ROYO / conţine: Aproape îngeri; Vizită de lucru; Tăietorul de lemne; Vînzătorul de poduri; Rafael; Fata de pe malul mării; Poiana îngerilor; Cel din urmă unicorn; Tramvaiul; Miturile esenţiale.

CARTIER, Chişinău & CODEX 2000, Bucureşti
colecţia "verde"
- Bryan PERRO - Cheia oraşului Braha
- Bryan PERRO - Amurgul zeilor
- Bryan PERRO - Amos Daragon, stăpînul măştilor / Amos Daragon, le porteur de masques / F / N / Tp / 150000 L / 246 p / coperta de Vitalie COROBAN / 9975-79-292-8 / traducere de Doina IOANID

COMPANIA
- Rodica IULIAN - Dracula sau triumful modern al Vampirului / nonF / Tp / 168 p / 105000 L / 973-8119-83-9 / ilustratia copertei: Victor BRAUNER"Strigoi la Somnambule" / Rodica IULIAN este stabilită în Franţa din 1980

CORUŢ PAVEL
seria "octogon"
- nr. 56 / Pavel CORUŢ - Călăuza alcoro - vegană / N / SF+nonF / Tp / 252 p = 210 p Fiction + 42 p nonF / 54500 L / 973-9225-52-7
- nr. 57 / Pavel CORUŢ - Planeta Fericiţilor / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_
- nr. 58 / Pavel CORUŢ - Pumnul de oţel / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_
- nr. 59 / Pavel CORUŢ - Sfînta ramură de om / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_
- nr. 60 / Pavel CORUŢ - Lumina omenirii / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_
- nr. 61 / Pavel CORUŢ - Treziţi Eroii Civilizatori / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_
- nr. 62 / Pavel CORUŢ - Mai tari decît destinul / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_
- nr. 63 / Pavel CORUŢ - Rupeţi lanţurile robiei / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_
- nr. 64 / Pavel CORUŢ - Zburăm cu viaţa / N / SF+nonF / Tp / 256 p = 198 p Fiction + 58 p nonF / 54060 L / 973-9225-60-8
- nr. 65 / Pavel CORUŢ - Veghetorii ies din umbră / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_
- nr. 66 / Pavel CORUŢ - Extratereştrii coboară între oameni / N / SF+nonF / Tp / 250 p = 206 p Fiction + 44 p nonF / 59940 L / 973-9225-62-4

CURTEA VECHE
- Carlos FUENTES - Jilţul vulturului / La Silla del Aguilla / N / M +SF / Pb / 402 p /220000 L / 973-669-073-3 / coperta de Done STAN / traducere de Horia BARNA

DIASFERA
colecţia "excalibur"
- Sebastian A. Corn - Imperiul Marelui Graal / N / SF / Pb / 620 p / ______ L / 973-99251-2-x / coperta de Cristian CÂRSTOIU şi Cristina PETRE
- Ana Maria NEGRILĂ - Oraşul ascuns / C / SF / Pb / 234 p / ______ L / 973-99251-0-3 / coperta de Cristian CÂRSTOIU şi Cristina PETRE / conţine: Cîntecul zorilor; Operă de artă cu somn de veci; De acum şi pînă-n noapte; Oraşul ascuns; Încercarea labirintului; Îndreptar de înţelepciune şi viaţă veşnică; Oameni de apă; Oameni printre noi; Regele Durerii; Sinbad Marinarul;
- Florin PÎTEA - An/Organic / C / SF / Pb / 296 p / 125000 L / 973-9397-97-2 / coperta de ristina PETRE şi Simona DERLA cu o ilustraţie de Tudor POPA / conţine: România? (Fricţiuni; Transhumanţă la est de mileniu; Alături de tine), An/Organic (Neuropanzer; Ol'Man River Blues; Suburbia; La prima vedere; Soiuri de peşte; Căteva cuvinte despre tăcere; An/Organic; Fletcher Cristian; Legiune; Philip; Ţesătura de vise; Ficţiuni 1.999; Jurnal de călătorie), Alte Tărîmuri (Veniţi afară; Pui de lup, inimă de şarpe)
- Florin PÎTEA - Necropolis / R / C / SF / Pb / p / 125000 L / 973- / coperta de / conţine: Deadline; Noaptea cea mai lungă; Zid de umbră, umbră de zid; Phoenixul din Kansar City; Ţara pustie; Ancalagon; Shai-Tan; Relief; Infernul fractal; Rave-o-lution; Sarariman; Sfinx; Necropolis; Celălalt; Ficţiuni.
- Liviu RADU - Babl / C / SF / Pb / 254 p / ______ L / 973-99251-1-1 / coperta de Cristian CÂRSTOIU şi Cristina PETRE / conţine: Babl; Manuscrisul Mandelstein; Ultima ispitire a sfîntului Anton; Trudnică procurare a hranei; Descendenţi; Psihiatru de noapte; Blestem de seară, cu durată nelimitată; Perle de fum, înşirate pe o rază de soare; Oglinzi; Zăpadă şi pasiuni; Între îngeri şi efemeride; Singurătatea beznei; Interdependenţe; Compătimire, bătături şi dispreţ; Dulce durere, domoală, discretă.

Editura Universităţii „Al.I. Cuza”, Iaşi
- Cătălin CONSTANTINESCU - Paradigme literare ale utopiei

HARTMANN, Arad
colecţia "cai verzi"
- Robert LAZU - Lumea lui Tolkien / nonF / Pb / 150 p / 50000 L / 973-86801-2-3 / coperta Sorin NEAMŢU

HUMANTAS
- Ana BLANDIANA - Oraşul topit şi alte povestiri fantastice/ R / C / F / Tp / 326 p / 290000 L / 973-50-0766-5 / coperta de Ioana DRAGOMIRESCU-MARDARE / conţine "Proiecte de trecut" (O rană schematică; Zburătoare de consum; La ţară; Reportaj; Cel visat; Proiecte de trecut; Gimnastica de seară; Imitaţie de coşmar; Lecţia de teatru; Rochia de înger; Biserica fantomă) şi "Anotimpurile" (Iarna; Primăvara; Vara; Toamna)
- Lucian BOIA - Între înger şi fiară / Entre l'ange et la bete / nonF / Tp / 260 p / 260000 L / 973-50-0426-7 / traducere de Brînduşa PRELIPCEANU şi Lucian BOIA / pe copertă, detaliu din "Judecata de apoi" de Ieronimus BOSCH
- Mircea CĂRTĂRESCU - Enciclopedia zmeilor / F / C / Tp / R- (fără ilustraţii) / 973- - - / p / 149000 L
colecţia "cartea de pe noptieră"
- Richard BACH - Pescăruşul Jonathan Livingstone / R / N / F / Pb / 94 p / 79000 L / 973-50-0651-0
- Michel de GHELDERODE - Povestiri crepusculare / Sortileges et autres contes crepusculaires / R / C / F / Pb / 200 p / 150000 L / 973-50-0781-9 / traducere de Ana BLANDIANA
colecţia "educational"
- Iulia SALA - Casa cu pereţi de vînt / R / C / F / Tp / 80 p / 109000 L / 973-689-012-0 / coperta de Walter WEIDLE / premiul pentru proză-debut, U.S.R. 2003 / postfaţă de D. R. POPESCU / conţine: Amintirea unei dorinţe mai vechi; Casa cu pereţi de vînt; Cele mai frumoase picioruşe din ţinut; Dansul vieţii; Fire de nisip; Oraşul care năzuia spre stele; Parfum de smarald; Povestea scriitorului; Roata sorţii; Visul unei lacrimi.
colecţia "junior"
- Brânduşa Luciana GROSU - Realitate imposibilă / N / F / Hc / Ch / 190 p / 195000 l / 973-50-0603-0 / ilustraţii şi coperţi de Silvia MITREA
- Philip PULLMAN - Materiile întunecate. Luminile Nordului / Northern Lights / N / F / Tp / 412 p / 270000 L / 973-50-0625-4 / traducere de Aida OPREA şi Irina PACHIŢANU / coperta de Dinu DUMBRĂVICIAN
colecţia "raftul întîi"
- Mircea CĂRTĂRESCU - Nostalgia / F / N / Tp / R (ediţia a 5-a) / 973-50-0613-8 / 200000 L / 314 p / coperta R. LUSCOV
- Yann MARTEL - Viaţa lui Pi / N / M + F / Tp / 328 p / 260000 L / 973-50-0698-7 / traducere de Andreea POPESCU
- Bernard WERBER - Arborele scenariilor posibile şi alte povestiri / L'Arbre des possibles et autres histoires / C / SF / Tp / 194 p / 170000 L / 973-50-0794-0 / traducere de Ileana CANTUNIARI / pe copertă, detaliu din "Gara din Avignon" de Salvador DALI

LUCEAFĂRUL
- Marius TUPAN - Rhizoma / N / SF / p / L / 973- / coperta de / urmare la "Batalioane invizibile"

LUCMAN
colecţia "SF"
- Neal ASHER - COWL / N / SF / Tp / 432 p / 180000 L / 973-8465-86-9 / coperta de Flory PREDA / traducere de Radu TIMNEA
- Stephen KING / Richard Bachman - Marşul cel lung / The Long Walk / SF / Tp / 334 p / 120000 L / 973-8465-83-4 / traducere de Mihai Dan PAVELESCU / coperta de Flory PREDA
- Nancy KRESS - Soarele probabilistic (vol.2 al trilogiei) / Probability Sun / N / SF / Tp / 412 p / 140000 L / 973-8465-61-3 / coperta Flory PREDA / traducere de Doina DORU

MINERVA
- Silvia KERIM - Semnul de iarbă / F / C / Tp / 104000 L / 184 p / 973-21-0714-6 / coperta de Cristina DUMITRESCU cu imaginea unui tablou de Vasile OLAC / ilustraţii de Mona EDULESCU / conţine: Semnul de iarbă; Luna dă exemple; Cînd se supără Vrăjitoarea-ceasurilor-de-turn; Mi se spune Fluu; Povestea lui Melc; Zborul Galben; Oglinda de apă; Bradul în noaptea de Crăciun; Copacul cu viaţă veşnică; Noapte bună, Zîna Copilăriei; Moşul din oglindă; Fluturele-galben-de-o-zi; Bulgărele de pămînt; Steaua de sticlă.
MINERVA - Biblioteca Pentru Toţi
- Cezar PETRESCU - Baletul mecanic / N / SF / R+ / Pb / 2 vol. = 286 + 256 p / 120000 L / 973-21-0704-9 şi 973-21-0706-5 / prefaţă şi cronologie de Ion HOBANA / coperta colecţiei de Daniel NICOLESCUş pe cop. vol. 1: "La Moulin Rouge" de H de TOULOUSE-LAUTREC ; pe coperta vol. 2: "Dansatoare şezînd" de DEGAS

colecţia "Ion Hobana prezintă maeştrii anticipaţiei clasice"
- Edmont ABOUT - Omul cu urechea ruptă / / N / SF / R / Pb / p / L / 973-/ traducere de / coperta de
- Edgar Allan POE - Scurtă discuţie cu o mumie / C / SF / R / Pb / p / L / 973-21-0734-0 / traducere de Florenţa DRĂGHICESCU / selecţie şi prefaşă de Ion HOBANA / coperta de Cristian DUMITRESCU
- Robert Louis STEVENSON - Straniul caz al doctorului Jeckill şi al domnului Hyde / The Strange Case of Dr. Jeckill and Mr. Hyde / N / SF / R / Pb / 158 p / 85000 L / 973-21-0733-2 / traducere de Carmen CHIRCULESCU / prefaţa de Ion HOBANA / coperta de Cristian DUMITRESCU

NEMIRA
- Stephen KING - Christine / N / F / R / 560 p / 345000 L / 973-569-683-5 / traducere de Dana SARCU / coperta de Dana MOROIU

NOESIS
- Tom HOLT - Aşteptau pe cineva mai înalt / Expecting Someone Taller / N / F / Pb / 286 p / 170000 L / 973-85637-8-3 / coperta de / traducere de Dragoş MOLDOVAN

OMNIBOOKS, Satu Mare
colecţia "millennium"
- Lucian-Dragoş BOGDAN - Trilogie / SF / C / Tp / 144 p / L / 973- 86209-1-0 /coperta Vlad-Mihai BOTTA / conţine : Zori;
- Lucian-Dragoş BOGDAN - Zeul Kvun / SF / C / Tp / p / L / 973- 86209-- /coperta / conţine :

ORIZONTURI
- K. C. ELLIS - Parry Hotter şi faţa afurisită a magiei / Parry Hotter and the Seamy Side of Magic / N / F / Pb / 232 p / 120000 L / 973-9342-65-5 / traducere de Mihaela SĂNDULESCU

PARALELA 45, Piteşti
colecţia “avanpost”
- Bogdan BRĂTESCU - Triumful / N / SF / Tp / 204 p / 100000 L / 973-697-143-7 / coperta de Andrei MĂNESCU
colecţia "ficţiuni fără frontiere"
- Arkadi şi Boris STRUGAŢKI - Picnic la marginea drumului / N / SF / Tp / R / 230 p / 99000 L / 973-697-099-x / traducere şi postfaţă de Valerian STOICESCU / introducerea, "Cum s-a născut acest roman" aparţine de "Comentarii"-le din volumul al 6-lea din Opere Complete, Ukraina, 2001
- Arkadi şi Boris STRUGAŢKI - Lunea începe sîmbăta / N / SF / Pb / 258 p / 121500 L / 973-697-260-7 / traducere de Valerian STOICESCU / prefaţa "Faţa science-fiction a literaturii de calitate" de Iulian CIOCAN / coperta Andrei MĂNESCU şi Valentin CRISTESCU

POLIROM, Iaşi
biblioteca "I.P.Culianu"
- I.P.Culianu - Hesperus / N / SF / R
biblioteca "polirom"
- Ştefan AGOPIAN - Tache de catifea / R = ediţie definitivă / N / F / 202 p / 179000 L / 973-681-532-3 / prefaţă de Eugen NEGRICI
colecţia "ego"
- Mariana CODRUŢ - Ul Baboi şi alte povestiri / C / F / Tp / 206 p / 129000 L / 973-681-564-1 / coperta de Mariana CODRUŢ
- Radu Pavel Gheo - Fairia. O lume îndepărtată / N / R / F / Pb / 139000 L / 248 p / 973-681-599-4 / prefaţă de O. NIMIGEAN / pe copertă, detaliu in "Insula Fuerteventura" de Werner FINK
- Cătălin MIHULEAC - Ratarea unui setter / C / M+F / Tp / 224 p / 139000 L / 973-681-807-1 / pe copertă, ilustraţie de Florin BUCIULEAC / conţine: Alerg pentru alţii; Ghicitul în melc; Poşteam libertatea ca pe-o ţigară fără filtru; Ratarea unui setter; Vestitorii noului capitalism; Grupul solitarilor; 66; Ce-aveţi cu revistele pentru femei; Un Havel judeţean; De ce am atîţia draci; Paternitatea mă-tii; Un serviciu în folosul cetăţeanului; Să nu le bagi în mă-sa de frumuseţi ale naturii?; În ţara noastră, porcul şi bradul sînt fraţi; Mi se scrise să fiu respirat de ţărani miţoşi; Puţini bărbaţi sepot lăuda cu un păr în urechi ca al meu; Un miros proaspăt, de verdeaţă şi gîză tînără, îi însufleţea gura; Din cîte ştim, acela a rămas singurul public profesionist din lume; Apoi, în ordinea firească a lucrurilor, a tras apa; Din smerenia părintelui Onisim lipsea o literă; Am vrut un bar de stepă şi l-am avut; M-am ales cu o condamnare la locul de muncă; Multianimalul de casă şi ogradă; Autostop; Dragoste rock; De Paşte; Mica Publicitate; Mănăstire; Ţărănoiul; Soccer; Artificial.
colecţia "proză XX"
- Peter BEAGLE - Ultima Licornă / The Last Unicorn / F / N / R / Pb / 179000 L / 324 p / 973-681-579-1 / traducere de Mircea IVĂNESCU / coperta
- Peter BEAGLE - Un loc plăcut şi numai al lor / A Fine and Private Place / F / N / Pb / 195000 L / 320 p / 973-681-859-4 / traducere şi note de Cristina FELEA / coperta: detaliu din "Actriţa şi corbul" de Donna Jean SAFFORD
- Julio CORTAZAR - Manuscris găsit într-un buzunar / Seleccion de Cuentos / R / C / F / Pb / 400 p / 219000 L / 973-681-507-2 / traducere şi note de Tudora ŞANDRU-MAHEDINŢI / pe copertă detaliu din "Oglindă spartă I" de Dominique CAPON
- Amin MAALOUF - Primul secol după Beatrice / Le premier siecle apres Beatrice / N / M +F / 192 p / 149000 L / 973-681-706-7 / traducere de Giuliana SFICHI / pe copertă detaliu din "Sancta .." de Dante Gabriel ROSETTI (1874) .
- Mary SHELLEY - Frankenstein / R / N / SF / Pb / 316 p / 195000 L 973-681-703-2 / postfaţă de Mircea IVĂNESCU / traducere de Adriana C
- Kurt VONNEGUT jr. - Leagănul pisicii / Cat's Cradle / N / M + SF / Pb / 338 p / 189000 L / 973-681-556-0 / traducere şi note de Raluca POPESCU / pe copertă, ilustraţie de Radu GÂRMACEA

PRO
- Ion HOBANA - Jules Verne-Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti / nonF / Hc (175 x 245 mm) / 250 p / 328000 L / 973-7995-28-7

PYGMALION, Ploieşti
colecţia "cyborg"
- David BRIN - Războiul elitelor / The Uplift War / N / SF / Tp / vol. 1 = 444 p; vol. 2 = 368 p / 470000 L / coperta Walter RIESS / traducere de Aurel CĂRĂŞEL / prefaţă de Cătălin IONESCU
- Liviu RADU - Opţiunea / N / SF / Tp / 176 p / 190000 L / fără ISBN / coperta Adrian GRIGORE
- Liviu RADU - Spaima / N / SF / Tp / 250 p / 190000 L / fără ISBN / coperta Adrian GRIGORE
- Connie WILLYS - Doomsday Book / N / SF / Tp / 630 p / 470000 L / coperta Adrian ION / traducere de Gabriel STOIAN

RAO
- Clive BARKER - Cabal - seminţia nopţii / Cabal-the Nightbreed / N / H / Pb / 252 p / 149000 L / 973-576-625-6 / traucere de Gabriel STOIAN /
- Hermann HESSE - Jocul cu mărgele de sticlă / Das Glasperlenspiel / R / N / F / Hc / 636 p / 348999 L / 973-576-722-8 / traducere, prefaţă şi note de Ion ROMAN
- Dean KOONTZ - Unicul supravieţuitor / Sole Survivor / N / SF / Pb / 169000 L / 340 p / 973-576-592-6 / traducere de Sanda ARONESCU / coperta de Petrişor MARIAN - DINU
- T.M. LaHAYE & Jerry B. JENKINS - Nicolae - domnia antihristului / Nicolae / N / F / Pb / 378 p / 159000 L / 973-576-606-x / este a 3-a carte din ciclul "Supravieţuitorii"(Left Behind)
- Anne RICE - Vampirul Armand / The vampire Armand / R / N / F / Pb / 508 p / 179000 L / 973-576-617-5 / este cel de al 6-lea volum din "Cronicile vampirilor"
- John SAUL - Mîna dreaptă a diavolului / The Right Hand of Evil / N / H / Hc / 348 p / 245000 L / 973-576-597-7 / traducere de Monica ŞERBAN
- John SAUL - Prezenţa / The Presence / N / H / Hc / 348 p / 245000 L / 973-576-564-0 / traducere de Radu PINTEA
- J.R.R.TOLKIEN - Roverandom / N / F / Hc / Ch / 122 p / 195000 L / 973-576-563-2 / traducere, nota biografica si nota explicativa de Cristina ILIESCU
- J.R.R.TOLKIEN - Silmarillion / R / N / F / Pb / 566 p / 199000 L / 973-576-618-3 / traducere Irina FLOREA si Ion HOREA (versurile) / coperta Greg & Tim HILDEBRANDT / cuvînt înainte de Christopher TOLKIEN (1971) / postfaţa e Vlad MACRI / mai conţine prefaţa de la editia a 2-a, de C. TOLKIEN (1999), si fragmente din scrisoarea lui J.R.R.TOLKIEN catre Milton WALDMAN (1951)
rao pentru copii
- James Matthew BARRIE - Peter Pan / N / F / Pb / R / 252 p / 129000 L / 973-576-602-7 / traducere de Daniela SOREA / ilustraţii de F. D. BEDFORD
- James Matthew BARRIE - Peter Pan în Grădina Kensington / N / F / R / 124 p / 129000 L / 973-576-691-4 / traducere de Nina STĂNCULESCU / ilustraţii de Athur RACKMAN
- Moony WITCHER - Fetiţa celei de a 6-a Luni / La bambina della sesta Luna / N / F / Ch / Tp / 348 p / 269000 L / 973-576-635-3 / traducere de Ilieş CÎMPEANU / coperta de Simonetta ZUDAS, ilustraţii de Ilaria MATTEINI
- Moony WITCHER - Nina şi misterul notei a 8-a / Nina e il mistero dell ottava nota / N / F / Ch / Tp / 348 p / 229000 L / 973-576-708-2 / traducere de Ilieş CÎMPEANU / coperta de Simonetta ZUDAS, ilustraţii de Ilaria MATTEINI

TREI
colecţia "coolT"
- Flavia BUJOR - Profeţia Pietrelor / La prophetie des pierres / N / F / Pb / 129000 L / 310 p / 973-8291-83-6 / traducere Aliza ARDELEANU / coperta Costin CHIOREANU
- Georgia BYNG - Incredibila carte despre hipnotism a lui Molly Moon / Molly Moon Incredible Book of Hypnotism / N / F / Pb / 129000 L / 316 p / 973-8291-92-5 / coperta Dragoş ONIŢĂ / traducere de Daniel I. MĂNDIŢĂ
- Peter DICKINSON - Făuritorul de frînghii / / F / N / 504 p / 129000 L / 973-707-002-x / traducere de Florin PÎTEA / coperta de Costin CHIOREANU, ilustraţii de Ian ANDREW

REDUTA, Craiova
- Victor MARTIN şi Viorel PÎRLIGRAS, antologatori - Gama - Alte ţărmuri - antologie de fantastic şi SF craiovean / A / F +SF / Tp / 242 p / ...............L / 973-95348-90 / coperta şi desenele de Viorel PÎRLIGRAS / conţine: Radu HONGA (Confort sporit; De trei ori familia Stavros; Gabi; Insectarul; Ladz Carmen ), Dodo NIŢĂ (Montz şi cu Monticela; Proces verbal), Victor MARTIN (Autopsia; Dispariţia; Investigaţie în Lacrimă; Nort sau omul invers; Oameni goi pe străzi), Cornelia GEORGESCU (Dinozaurii de plastic), Viorel PÎRLIGRAS (Prin cenuşa albă a nopţii; Revoluţia; Despre o figură cu trăsături întunecate), Valentin IORDACHE (Puţină nemurire)

SITECH, Craiova
- Victor MARTIN - Elogiul muncii de partid / N / SF / Tp / 340 p / L / 973-657-490-3 / coperta de Viorel PÎRLIGRAS

UNIVERSITAS XXI, Iaşi
- Lucian STROCHI - Introducere în Fantastic; Dimensiuni ale fantasticului în proza lui Mircea Eliade (vol.1) / nonF / Tp / 298 p / ?? L / 973-8344-60-3 / coperta Dana CRĂCIUN

VIITORUL ROMÂNESC
- Mircea OPRIŢĂ - Figurine de ceară / C / R / SF / 634 p / 256666 L / 973-623-075-9 / coperta de Ovidiu AVRAM/ studiu introductiv de Cornel ROBU, / nota autorului din 18 iulie 2004 / conţine: Întîlnire cu meduza (Alcora; Dincolo de ploaie; Întîlnire cu meduza; Întoarcerea navei; Exilatul; Desprinderea de stea), Nopţile memoriei (Structuri cinetice; Steaua cronicarului; Puntea; Un ciorchine de ochi; Pe linie moartă; Variante pentru Daniel; În capcană; Labirintul; O falie în timp; Secunda Mater; Federico; Androidul şi prinţesa; Figurine de ceară; Nemuritorii; Colonia Solange; Noaptea pragurilor; Pregătind invazia; Mlaştina; Încotro, Leonida; Turnul), Adevărul despre himere (Un toast pentru Proteu; Portret din linii şi puncte; Calendarul timpului zero; Lemnul cel viu al Cremonei; Arheopterix; Adevărul despre himere; Ora mutanţilor; Ucropia de la Tapae; Judecătorii; Cine-i acolo?; Premiul Kremer), Semnul Licornului (Semnul Licornului; O şansă pentru fiecare; Transferatul; Aşteaptă vremea ta; Cursa; Sens interzis; O floare pentru căpitan; Arabella; Melancolie veac XXI; Plinul şi golul; Arcul galactic; Poveste de dragoste; Inelul lui Moebius; Trambulina)

VREMEA XXI
- Doina RUŞTI - Omuleţul roşu / N / M + F / 320 p / 186000 L / 973-645-101-1 / coperta de Doina RUŞTI cu ilustraţii din Peter BRUGEL cel BĂTRÎN(fragm. din "Proverbele")
- Sergiu SOMEŞAN - Numărul Fiarei / F + SF / Tp / C / p / L / coperta / conţine:

WWW.LITERNET.RO
- Leonard OPREA - Teophil Magus / vol. 3 din trilogie / C / F + SF / R / first print, on paper, 2002 ? /

WWW.NETSF.COM
- Gyorgy GYORFI - DEAK - Istorii şi isterii literare / C / nonF / conţine : Pre-Text; Logica antipului; Pre-Supunere; Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea; Biblioteca globală; Ministerul Adevărului; Matematica, luată la bani mărunţi; Despre distopii, numai de bine; Traducerile, o formă subtilă de critică literară; Aurul şi tezaurul science-fiction; Extraterestrul român; Structuri narative de tip basm în proza scurtă SF; Treişpele în fandom; Inocenţa tehnologică: un „paradis pierdut”?; Soldaţi, vă ordon, treceţi Golful!; Hobiţii în ţara lui Ceauşescu; Un „Nimeni” în deşert; Hrana derbeZeilor; Supravieţuitorii

WWW.PRO-SCRIS


WWW.TRANS....RO/NUFIC
- grupul NUFIC - Ficţionar NUFIC 0.9 / A / SF / coperta: UnSlayne / conţine: A.T. Tezeu (Iubirea de pe Venus; Lecţie de Umanitate… !?!; Întunericul vieţii…) Dark River (Ankirah; Visătorul; Zona 25) Lady Arwen (Pariul; Obsesia) WhiteShark (Virtuală, Emma ...; Visul Dragonului ; Evadare din Paradis) Tudy (Amaltheea; Sfera Infinită; Pastă de Dinţi) UnSlayne (Contrapaganda; Ziua cea Dintîi; Căi încurcate; Vînzătorul de Hărţi) xitprotector (Animale de casă; Interviul; Unicul) Siderite (Nemuritorul Kitska; Casa) VirusMadness (Casa “Libertăşii”) Nabser (Poza de Buletin; Cuvîntul) Spellweaver (Ultima Vînătoare) Faithkiller (Cădere Liberă; Lumea de Sus; Urmareşte-ma~) Hades the Opposite (Random Drama; Oameni şi Şoareci)


Dan POPESCU
0744 793139
escu_neamt@yahoo.com
CP 3 - 49, Piatra Neamţ, cod poştal 610330





FOTO-GHICITOARE


Cine sînt tinerii din aceste poze de la Helion '85?

Cîştigătorii vor fi daţi în vileag prin toate mijloacele posibile (vedem noi cui) şi vor căpăta dreptul de a lansa şi ei foto-ghicitori pe acest sit.





PRO-PUNERI





MODELUL ANTIUTOPIEI ŞTIINŢIFICE: ALDOUS HUXLEY (1)

Cătălin Constantinescu


Literatura utopică a secolului XX se distinge prin abandonarea perspectivei care guvernase utopia secolelor trecute: utopie majoritar pozitivă, încrezătoare în instituţii şi progres – lege internă a genului utopic. În primii ani ai secolului XX, utopia încetează a mai descrie binefacerile progresului puse în slujba colectivităţii, suprimînd individul.

În prima jumătate a secolului XX, istoria utopiei este dominată de opera lui H.G. Wells (1866-1946). Creaţia wellsiană oglindeşte tranziţia de la o epocă la alta. Temele sociale şi politice sînt prezente, dar de această dată sînt însoţite de speculaţia ştiinţifică. Devenirea fiinţei umane din perspectivă biologică detronează tema evoluţiei sociologice. Tematica socială este subordonată perspectivei eshatologice.

La baza reflecţiei lui Wells, se pot identifica două teorii ştiinţifice: legea entropiei formulate de Lord Kelvin în 1852, şi cea transformistă a lui Thomas H. Huxley, care, interpretînd teoria lui Darwin, susţinea că procesul evoluţionist este orb şi că nu este justificat de credinţa în progres. În On the Physical Basis of Life (1869), Thomas Huxley decreta că progresul ştiinţific a atras prevalenţa materiei şi cauzalităţii, fiind lipsit de finalitate. În acest caz morala, etica rămîn constante neameliorate; umanitatea este supusă în continuare unui proces de ruină accelerat şi sigur.

În Time machine (1895), Wells ne introduce în Londra anului 802 701 – cu ajutorul unei maşini a timpului. Ideea de bază este moartea civilizaţiei. Romanul lui Wells se vrea o satiră acidă, în acelaşi timp profetică, a destinului civilizaţiei capitalist-industriale. Potrivit lui Trousson, eshatologia lui Wells exprimă fatalismul materialist pornind de la concepţia darwiniană a evoluţiei.

Eroul romanului When the Sleeper wakes (1899), Graham, este materializarea mitului eliberatorului plasat în secolul XXII. Londra este un oraş suprapopulat, cu 33 de milioane de locuitori, în care tehnica a cunoscut progrese consistente. Wells concepe acest viitor ca pe o amplificare a prezentului, o proiecţie a contemporaneităţii „inflamată pînă la extreme”. În acest roman întîlnim, pentru întîia oară, motivul condiţionării, a proletariatului în acest caz, prin hipnoză. În manieră similară este imaginată şi Londra anului 2018 din Shape of things to come (1933): o civilizaţie exclusiv urbană, supusă unei tehnici ultraperfecţionate, în care proletariatul este exploatat într-o societate guvernată de capital.

Putem afirma că H.G. Wells este fondatorul utopiei moderne (în timp ce ce Morus ar fi fondatorul utopiei „clasice”). O dată cu A Modern Utopia (1905) utopia nu mai este fixată într-un spaţiu/timp imuabil. Utopia nu mai este statică, devine „cinetică”, insistă Wells. Nouă este şi diviziunea claselor, care nu se mai bazează pe raporturile de producţie, ci are în vedere tipurile numite psihologice: creatorii, cineticii, mediocrii şi vulgarii. Putem urmări şi influenţe ale lui Morus: elita o constituie Samuraii, ordin aristocratic care apără statul, asemănători sigofranţilor din Utopia lui Morus. Deja putem vorbi, şi în cazul lui Wells, despre statul totalitar. Pesimismul politic al lui Wells capătă noi accente în Men like Gods (1923). Utopia comunistă nu reuşeşte să abolească clasele sociale. Utopienii lui Wells sînt prizonierii tradiţiilor şi moralei confuze. Deşi poartă toate însemnele unei societăţi utopice ca sistem politic ideal, lumea imaginată de Wells ilustrează o concepţie asupra destinului omului: condamnat la statutul de specie supusă principiului selecţiei naturale.


Antiutopia – demers utopist critic


Aşa cum vom arăta în capitolul următor, deşi Wells domină perspectiva modificată a literaturii utopice, secolul XX este marcat şi de alte numeroase construcţii romaneşti dominate de speculaţia futurologică.

Caracteristică secolului XX este următoarea mutaţie: nu mai interesează atît de mult regimurile politice şi sociale, ci mai degrabă natura umană, modificată puţin cîte puţin, de eugenie sau evoluţie controlată.

După Trousson, modelul antiutopiei l-au furnizat Edward Bulwer-Lytton, The Coming Race (1871) şi H.G. Wells, The Time Machine (1895), în timp ce după Ciorănescu, modelul ar fi oferit de Samuel Butler cu a sa anagramă a lui „nowhere”, adică Erewhon (1872). Însă ipoteza lui Trousson este infirmată, întrucît secolul XIX mai întîlnim şi alte antiutopii: After London (1885) de Richard Jeffries, Caesar’s Column (1890) de Ignatius Donnelly, Pictures of a Socialistic Future (1893) de Eugene Richter. Dacă, aşa cum am mai arătat, utopia aboleşte istoria şi trecutul, în general, situîndu-se într-un prezent paralel, acum ea se proiectează în viitor. Această mutaţie corespunde unei schimbări de perspectivă. Întrebarea la care caută să răspundă este aceasta: Care vor fi în viitor problemele noastre, din perspectivă socială şi politică? Care este semnificaţia aventurii umane şi în ce măsură o putem influenţa?

Dar în acelaşi timp se remarcă o puternică şi insistentă contestare a validităţii soluţiilor propuse de utopie, în evoluţia sa istorică. Secolul XX înseamnă multiplicarea şi proliferarea antiutopiilor. Antiutopia continuă tradiţia utopiei din punct de vedere al invenţiei şi tehnicii, dar diferă în privinţa intenţiei. În locul bunăstării, disperare şi mizerie; în locul înfloririi, sfîrşitul umanităţii.

Se afirmă deseori că antiutopia nu înseamnă o depăşire a utopiei, ci că este o utopie care atrage concluzii negative (Ciorănescu). De asemenea, ar fi o utopie cu scopuri inversate (Servier). Antiutopia merge în sensul invers al utopiei; sîntem martorii unei disocieri pe de o parte şi ai unei continuităţi pe de alta, în cadrul opoziţiei dintre utopie şi antiutopie:
— la nivelul atitudinii mentale – spiritul utopic opus spiritului antiutopic;

— din punct de vedere al dimensiunii literar, opoziţia se manifestă în acelaşi cadru.

Pentru a se situa în opoziţie, logic este să folosească aceleaşi instrumente. Adică, antiutopia literară nevoie de aceleaşi metode ca şi utopia literară.

Simultan, antiutopia are aceeaşi motivaţie ca şi utopia – lupta împotriva civilizaţiei decadente:


„Utopia ne apare legată de momente istorice bine determinate. Se naşte pe un teren favorabil de circumstanţe care se reproduc cu o asemenea analogie, încît este tentant să vorbeşti despre utopie ca despre renaşterea unei aceleiaşi teme; aceasta profită de repetarea aceluiaşi sentiment de singurătate morală al unei civilizaţii [subl.n], sentiment profund resimţit de indivizi de a se găsi aruncaţi în existenţă fără necesitate veritabilă. Totul se petrece ca şi cînd acest sentiment de singurătate morală ar fi fost mai clar resimţit, deci mai clar exprimat într-un moment istoric dat de o clasă socială determinată, îndepărtată de la putere prin sisteme politice arhaice, în ciuda importanţei sale sociale sau economice”.


Din această perspectivă, sîntem obligaţi a-i include şi pe autorii de utopii negative în categoria utopiştilor. Dar se impune o distincţie funamentală: în timp ce utopiştii propun soluţii, antiutopiştii descriu (cu o anumită atitudine) viitorul modelat de soluţiile imaginate. Utopia negativă, adică distopia – în termenii lui Anthony Burgess –, este îndreptată nu neapărat împotriva utopiei, ci înspre demontarea prospecţiei idilice a viitorului utopic. Ea denunţă nu principiul utopiei, fericirea, ci modalitatea de înfăptuire a societăţii „utopice”. Dacă la începutul secolului XIX, utopia ar fi anticipaţie cel mult feerică, în secolul XX putem spune că autorii distopici ne arată care sînt efectele progresului valorizat de demersul utopic. Putem urmări, în perspectivă diacronică (chiar dacă este oarecum ignorată şi negată) şi la capătul unei serii care îi include pe autorii distopici ai secolului XX, evoluţia deturnării scopurilor utopiei:


„Putem distinge mai bine acum cele trei scopuri pe care le urmăreşte utopia şi care nu constituie momentele vreunei perspective cronologice. Ea este conştientizarea divergenţei care separă cele două sensuri ale termenului Progres: în acelaşi timp cale care duce către Cetatea dreaptă şi înflorire a omului prin tehnicile materiei. Acceptă egalitatea oamenilor, o împinge chiar pînă la absurd, protejînd în acelaşi timp dominaţia burghezilor pe care îi învăluie în roba filozofilor. Utopia triumfă în certitudinea oferită de domnia omului; devine science-fiction, negînd mizeriile prezentului, pentru a se refugia într-un mîine încîntător. Este, de asemenea, îngrozită în faţa puterilor ştiinţei capabile, într-un moment de nebunie, să elibereze lumea printr-o sinucidere colectivă pe care Schopenhauer nu ar fi îndrăznit să şi-o imagineze”. (Acesta să fie sensul sinuciderii lui John Sălbaticul?, n.n.)


Aşadar utopia cunoaşte următoarele întruchipări:

— societate perfectă, animată de idealul ameliorării, pînă la perfecţiune, a condiţiilor de viaţă ale omului;

— societate situată în viitor, modelată de principiile eterne ale utopiştilor, dar nu neapărat modelată de utopişti;

— refuzul ştiinţei ca metodă de instaurare a fericirii absolute.

(va urma)


Fragment preluat cu îngăduinţa autorului din volumul:
Cătălin Constantinescu - Paradigme literare ale utopiei
Editura Universităţii „Al.I. Cuza”, Iaşi, 2004





IMAGINAR POLITIC, EXPRESIE ŞI PUTERE

Horia Dulvac


În psihismul reprezentărilor individuale, atunci când vorbim de politic, ne gândim într-un fel sau altul la putere. Asocierile cu caracter politic dintre oameni consideră de la sine înţeles că ele au un sens care le mobilizează: câştigarea şi exercitarea puterii.

Omul nu înţelege prea bine resorturile politicului, dar crede că îi e mai familiară puterea, un concept arhaic şi individual faţă de care nutreşte sentimentul de securitate al unei anume intimităţi.

(Puterea generează acel soi de intimitate suferind de „agorafobie"- înţelegând prin aceasta aptitudinile libertăţii spre spaţiile deschise. Dintr-o anumită perspectivă, libertatea - care se asociază cu vizualitatea spaţiilor deschise - e un atentat la închiderile proprii entităţilor individuale. Ne gândim atât la închiderile operate de determinaţii - spaţiu, timp, calităţi, precum şi la acelea pe care entitatea individuală le poartă cu sine cea mesaj genetic, ori ca o anumită predispoziţie metafizică ce ţine de destin).

Fiind un concept aflat atât de la îndemână, ca de pildă libertatea sau sexualitatea, fiecare crede că în problematica puterii se pricepe cel mai bine (aşa cum îşi cunoaşte propria vecinătate) şi că poate face cu libertatea sa ce vrea.

În fapt, puterea autentică este lipsită de substanţialitate şi pare solidă doar atâta timp cât nu îi atingi marginile şi vacuităţile, constatând că, aidoma faptelor, ea se manifestă doar atunci când e menţinută într-o perpetuă potenţialitate, adică atunci când n-o exerciţi).

Din această sumară distincţie reţinem riscul ca puterea (cea pe care o subconcedem inconştient politicului în reprezentările noastre comune) să fie mediul de cultură al proliferărilor de tot felul ale imaginarului.

Cu o imensă încărcătură simbolică, puterea pe baza căreia s-a clădit fundamentul mitic al suveranităţii, este considerată vinovată de „excesele identitare", de obsesiile şi acţiunile iraţionale şi extremiste ale trecutului secol.

În replică, „raţionalitatea europeană" propune cu o stupefiantă inocenţă aseptizarea acţiunii politice de metafizica latentă puterii. Problema nu este de a nu crede că e bine să aplici acţiunii publice a politicului structuri, legi şi norme, ci dacă e într-adevăr posibil sau cât de departe se poate face acest lucru. Cu alte cuvinte e de la sine înţeles că ne e mai bine fără „fantome", că ar părea mai „igienice" utopiile moderne, dar rămâne deschisă întrebarea dacă le poţi realmente lichida sau, vorba lui Jung, ele se reîntorc inevitabil sub forma unor „puteri psihice inconştiente".

Dacă imaginarul politic este reabilitat din perspectiva resurselor sale mitologice sau chiar metafizice, să observăm rolul aproape exclusiv pe care expresia îl joacă în preluarea, afirmarea şi exercitarea puterii în viaţa oamenilor şi în istorie.

La prima vedere, alăturarea celor două perechi sintagmatice ar părea forţată. Felul în care oamenii îşi vizualizează acţiunea politică asociind-o unei plastici virtuale nu e un travaliu estetic. Pe de altă parte, elaborarea concretă a expresiei de către artist o vedem ca pe o aventură individuală pe care cu greu o traversăm în zona de generalitate pe care o asociem politicului.

Dar oare chiar aşa să fie? întrevedem încă de la început capcanele şi crevasele: presupunând că ştim ce e politicul (adică îl cantonăm în realitatea empirică & faptelor), vom avea o primă dificultate atunci când vom aplica asupra imaginarului acestuia. Este cu alte cuvinte vorba de o operaţie care presupune că cetăţeanul, purtător al împovărătorului bagaj de fapte ale prezentului, are o funcţie: pe de o parte consumă acţiunea socială ca metabolism individual am spune ontologic (să argumentăm sumar prin afirmaţia că existenţa individuală are sensul epuizării acesteia în act), pe de altă parte el trebuie săproducă expresie şi nu doar atât, aceasta va înceta, odată secretată să îl mai reprezinte ca individualitate, să îi aparţină, devenind o entitate publică, un „bun comun".

A crea „imaginare" de tot felul poate fi un sport seducător, dar excesiv. Iată de pildă, sintagma „imaginar politic" pare destul de deconcertantă. Excesiv, pentru că politicul este el însuşi „realitate secundă" şi, să-i aplici încă o reflexie, pare prea mult.

Un traseu posibil pe care putem ajunge la calea comună a sintagmei „imaginar politic" ar fi următorul: faptul empiric suferă procesul de reprezentare. (A se vedea intervenţia statisticii, cu întreaga sa cohortă de problematici, pentru că nu poţi imagina de pildă un lan format dintr-un singur spic). Mai multe fapte, prezentul, sunt luate şi prelucrate de hermeneutica de care nu ne putem debarasa. Urmează ca apoi, mulţimea reprezentărilor individuale să intre într-un receptacul comun, un fel de matrice junghiană, care ar fi fiind şi o entitate de sine stătătoare, capabilă să influenţeze ea însăşi gândurile noastre şi să determine, prin coborârea în individualitate, formele particulare. O schemă pe traseul căreia vedem că felul aparent abstract în care adunăm şi ordonăm datele prezentului se întâlneşte în destule puncte cu ceea ce considerăm de regulă a fi aleatoriul expresiei, modul aparent hazardat în care individualităţii i se pare că e liberă să proiecteze plastic actele sale.

În această intimă coabitare, actul (cel căruia i-am subconcedat o anume realitate empirică) devine uneori indistinct de expresie, ba ne încearcă bănuiala că pe alocuri, prin zone indescriptibile ochiului sau vreunui instrument omenesc, cele două au săvârşit un incontrolabil schimb şi travesti, funcţiunea uneia luând loc alteia.

Dar înainte de a trece puţin de cealaltă parte a baricadei, adică a politicului văzut din perspectiva expresiei, să vedem care ar fi datele sumare ale „modelului politic" actual.

Imaginea cea mai vehiculată este cea a „declinului politicului", scenariul acelui sfârşit al istoriei. Evident că valoarea de adevăr sau fals a acestei probleme va fi luată în discuţie doar din perspectiva „epuizării unui model" (J. J. Wunenburger, Omul politic între mit şi raţiune, Ed. Alfa Press, Cluj, 2000, pag. 158 şi urm.).

„Iluzia optică" a sfârşitului istoriei e dată de locul central pe care îl ocupă în democraţiile occidentale „libertatea" individuală şi mutarea reflectorului de vizibilitate în zona particularului (vedem cum orice concept colectiv, care presupune traversarea pe care o sesizam la începutul discuţiei de la individualitate la generalitate, e minat de „realitatea" ideologică a drepturilor persoanei).

În realitate, nu este vorba de o epuizare a politicului (am văzut că aceasta nici nu poate fi posibilă, la baza lui fiind actul individual, a cărui criză ar însemna o criză a însăşi vieţii, multiplicităţii şi numericităţii), ci o revanşă pe care acesta pare că şi-o pregăteşte în lumea imaginii şi o reabilitare a „generalului" prin întărirea modelului, a imaginii publice, colective. Cu alte cuvinte, dacă politicul pare că se epuizează în individual, în ceea ce priveşte drepturile cetăţeanului, el se compensează cu vârf şi îndesat căpătând consistenţă în nivelul înalt al imaginarului şi imaginii, (în această sumară distincţie, înţelegem că imaginarul e în măsură mai înaintată decât imaginea purtătorul unor maniei colective în sensul acelora junghiene)

Dar iată care ar fi schiţa de fizionomie a unui model politic pe cale de epuizare (după J. J. Wunenburger, op. cit.): „/.../ suntem încă în multe privinţe în democraţiile ocidentale hipnotizaţi de un discurs devenit loc comun conform căruia am fi condamnaţi la un fel de îngheţare lentă a marilor echilibre geopolitice (vest-est, nord-sud), la un sfârşit al ideologiilor tari (fascismul, liberalismul, socialismul, comunismul), la o reducere progresivă a marilor conflicte interioare statelor democratice din cauza unor inevitabile gestiuni socio-economice securizante şi consensuale".

Rezultă că ne confruntăm mai degrabă decât cu o criză a politicului, cu una de ideologie, sau aşa cum sugera J. J. Wunenburger, de înlocuire a acelora tari cu un altfel de ideologie, mai adecvată să facă comprehensibil „tipul de discurs".

Un element interesant în această „hermeneutică" a faptului împlinit pare a fi brutalitatea schimbărilor produse în Europa de est, ţări în care „evenimentul" (să folosim un simpatic termen al statisticii) istoric se produce mai repede decât viteza cu care societatea e capabilă să îl prelucreze plastic, să îl încadreze într-o schemă atât de puternică încât să devină aproape o normă a faptului împlinit.

În această lume post-totalitară, în care impetuoasa istorie a făcut ca prezentul să se trezească într-un fel de reflux al reprezentărilor, mass media tinde să fie mai mult decât ceea ce au consacrat-o democraţiile occidentale.

Ea trebuie să facă faţă multitudinii de fapte şi de exces al evenimentului şi cotidianului, fiind în criza propriului instrument. E vorba de un impas ideologic, pentru că orice interpretare, conţinându-şi implicit cheia de citire, realizează inevitabil o decodare ideologică, dar pe de altă parte ea lipseşte, căci vechiul mod de citire a realului devenise inconvenabil impunându-se crearea altuia nou.

Este buimăceala inevitabilă „crizei de înlocuire", când agentul revoluţiei constată că cea mai teribilă criză cu care se confruntă este aceea a expresiei, când în loc să aşeze pe vechiul soclu al puterii un stăpân nou, se pune doar unul „diferit".

Acum se poate profita de excelentul prilej istoric observându-se (aşa cum anumite eclipse devin vizibile doar din anumite puncte geografice) că înainte de a informa, mass-media ordonează cotidianul, îl aşează în structuri, diminuând neliniştile mentalului colectiv, creând individualităţii sentimentul de securitate, că se află sub protecţia generalului, a unei proxime norme.

„Cuvintele crează realul", exclama într-o dezbatere televizată cunoscutul om de cultură Gabriel Pleşu, referindu-se la ofensiva mediei scrise şi mai ales a genului „editorial" din presa română în ultimul deceniu, într-adevăr, în raport cu evenimentul, receptarea colectivă se comporta, aşa cum spune germanul, „psihic orb"; evident că momentul istoric e acela de abundenţă a „realului" şi deficit de interpretare. Locul tradiţionalei „limbi de lemn" a fost luat cu uşurinţă de limbajul de împrumut al presei şi părea ciudat ca în interviurile uşor sociologizante pe care le iau televiziunile oamenilor simpli să constaţi că aceştia nu erau capabili să descrie realul decât în termenii vreunui editorial consacrat. Evenimentul e cu uşurinţă plasat în zona receptărilor publice. Cetăţeanul estului post-totalitar consumă incredibil de multe ore ca spectator în dezbateri publice. Toate acestea sunt simptome că societatea e într-o întârziere temporală în ceea ce priveşte elaborarea unei noi ideologii - iar ideologia are nevoie de substaţă plastică multă, interes public care să certifice individualităţile în planul statisticii.


Fragment preluat cu îngăduinţa autorului din volumul:
Horia Dulvac - Discursuri şi părţi
Editura Aius, Craiova, 2005


Alte articole publicate în Pro-Scris:
Resurse mitologice ale anticipaţiei (Pro-Puneri 29-30)
Fragment din volumul de debut:
Horia Dulvac - Îngrijorări fără mandat
Editura Marineasa, Timişoara, 2000.
Versiune electronică: http://www.elibrarie.ro/carti/dulvac.pdf





PARADOXURILE TIMPULUI ÎN SCIENCE-FICTION (1)

Cornel Robu


Când, cu doi ani în urmă, propuneam celor interesaţi de domeniu O cheie pentru science-fiction (Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2004), un întreg capitol era rezervat modului în care timpul, percepţia sa intuitivă şi reprezentarea sa ficţională, generează „sense of wonder", aşadar plăcere estetică, plăcerea şi emoţia estetică a sublimului, în science-fiction. În acest context mai larg, aşa-numitele „paradoxuri ale timpului" constituie doar un caz particular, un sub-domeniu oarecum „specializat", şi — în consecinţă — le era iniţial rezervat doar un sub-capitol, în mod corespunzător proporţionat. Fără voia — şi aproape fără ştirea — autorului, s-a întâmplat în realitate altfel : odată „intrat pe rol", succintul subcapitol avut iniţial în vedere a prins o dinamică proprie, autonomă, „s-a umflat" în pagini şi a luat asemenea proporţii încât n-a mai „încăput" între copertele, şi aşa suprasolicitate, ale volumului „de bază", din care totuşi rămâne parte integrantă; am marcat însă acolo locul rămas gol, locul unde s-ar cuveni intercalat, la o eventuală (şi binevoitoare) lectură, pentru ca atât partea cât şi întregul să-şi păstreze coerenţa şi inteligibilitatea (scontate, cel puţin, dacă nu şi efectiv atinse). Cititorul îngăduitor este, aşadar, rugat să scuze disconfortul şi dislocarea, operând totodată re-integrarea.

Principalul filon de „sense of wonder" în sf-ul pe tema timpului, cum spuneam pe larg cu ocazia amintită, decurge din „contravenţia" ficţională la binecunoscutele şi aprioricele atribute ale timpului — la „curgerea" sa spontan percepută ca fiind instopabilă, infinită, inepuizabilă, unidirecţională, ireversibilă, dar mai ales izocronă, egală cu sine pe tot parcursul fără început şi fără sfârşit al „curgerii" timpului. Operând ficţional subite şi imense dislocări de scală în durata izocronă a timpului; juxtapunând în pagină „scara umană" a timpului cu „scara cosmică", o efemeră „viaţă de om" cu „eternitatea" Universului; antrenând în reprezentare marile durate cosmice, aneantizante pentru duratele mici (individuale) şi chiar pentru cele medii (istorice); adoptând o „granulaţie mare" a timpului în detrimentul „granulaţiei mici" sau „medii" din literatura generală („mainstream"); dispunând duratele şi segmentele de timp astfel rezultate „în gradienţi" temporali care „încetinesc" sau „accelerează" curgerea timpului, gradienţi care „creează adâncime" şi în reprezentarea timpului, nu numai în cea a spaţiului; creând astfel efecte de „tunel al timpului" sau de „fântână"/"puţ" fără fund ş.a.m.d., ş.a.m.d. — literatura sf atinge acel prag critic al „covârşirii" umanului, de nelipsit şi de neocolit ca declanşator al emoţiei sublimului, emoţie sau plăcere estetică specific „gustată" în science-fiction ca „senzaţie de uimire şi miracol", ca „sense of wonder". Pentru producerea unor astfel de decalaje şi alterări ficţionale în durata timpului, în izocronie, dar şi în alte atribute ale acestuia, s-au consacrat empiric în science-fiction şi câteva soluţii-standard, câteva situaţii particulare care, prin forţa lor de atracţie şi prin relativa lor frecvenţă decurgând de aici, au ajuns a prinde consistenţă generică, cristalizându-se ca „motive" tematice. Acestea sunt faimoasele „paradoxuri temporale" sau „paradoxuri ale timpului" („time paradoxes") ce asigură substanţa şi furnizează materia primă pentru un vast şi spectaculos capitol tematic din science-fiction.

„Paradoxurile timpului ocupă o nişă foarte specializată printre temele sf" — constată Malcolm J.Edwards, în articolul aferent din prima ediţie (l979) a Enciclopediei lui Peter Nicholls şi John Clute.1 „Atracţia lor rezidă în ingeniozitatea cu care autorii ştiu deriva din regulile foarte stricte ale paradoxului temporal mereu alte şi alte variante, tot mai complicate şi mai alambicate: sub acest aspect, s-ar putea spune că istoriile pe tema paradoxurilor timpului constituie un echivalent, în plan sf, al romanelor poliţiste pe tema crimei comise într-o cameră încuiată pe dinăuntru („the locked-room mystery"). Multe povestiri din această categorie vin cu pretenţia de-a oferi o versiune dezinvoltă a străvechilor controverse filosofice cu privire la libertate şi necesitate, la determinism şi liberul arbitru, dar de obicei nu pentru aşa ceva, nu pentru profunzimea lor metafizică se ţin ele minte, ci mai degrabă pentru ingeniozitatea şi agerimea lor."

Ca posibili termeni de comparaţie, mutatis mutandis, s-ar mai putea adăuga la „enigma camerei încuiate" din romanul poliţist, şi „formele fixe" din poezie (sonet, rondel, gazel, glossa etc.), partiturile „de virtuozitate" sau „de coloratură" din muzică sau „exerciţiile fixe" pe care unele sporturi (gimnastica, patinajul etc.) le prevăd în concurs (deşi, pe de altă parte, inventivitatea şi originalitatea, amprenta personală şi ambiţia ineditului le-ar apropia tocmai de „exerciţiile" sau „probele liber alese" prevăzute în programul aceloraşi concursuri: orice comparaţie şchioapătă...). Dar poate că tocmai această comparaţie sportivă este mai adecvată pentru ambiţia, gratuitatea şi pitorescul „competiţiei" nedeclarate în care tacit s-au înscris, mai ales în anii '50 ai trecutului secol, când „moda" şi-a atins apogeul (dar şi performanţele cele mai memorabile), scriitorii de science-fiction care şi-au încercat forţele în aceste probe de virtuozitate care sunt paradoxurile timpului.

Paradoxuri fiind, natura lor este fireşte logică, şi anume — ele rezultă din implicaţiile, din contradicţiile şi impasurile, din blocările şi dereglările, nu o dată aporetice, pe care ideea sau ipoteza deplasării în timp („cronomoţia") le aduce inerent cu sine în modul coerent, dar inextricabil, „aprioric", în care mintea umană concepe şi percepe timpul şi atributele acestuia. „Probă" în care acest imperfect dar inegalabil dispozitiv de procesare a informaţiei, cel mai performant din întregul univers cunoscut, îşi cunoaşte şi propriile-i limite, ia act de ele prin însuşi faptul că „le forţează" (şi numai în acest fel!), le cunoaşte dar implicit le şi recunoaşte:



„Potrivit viziunii lui Einstein asupra lumii, spaţiul-timp poate fi configurat ca un continuum cvadridimensional solid, temporalitatea fiind pură iluzie" — constata Ioan Petru Culianu în ultima-i carte antumă, Călătorii în lumea de dincolo (Out of This World, l99l).2 „Nu este deloc limpede de ce timpul curge numai într-o singură direcţie. Şi nu este nici un motiv categoric ca cineva să nu se poată mişca înainte şi înapoi prin continuum, în orice punct din spaţiul-timp ar dori. Cu alte cuvinte, se pare că multe dintre limitele noastre sunt mai dificil de explicat decât unele dintre libertăţile noastre."
Şi n-am avea de unde şti până unde se întind aceste libertăţi dacă nu ne-am lovi de acele limite, n-am avea de unde şti ce înălţime avem dacă nu ne-am lovi cu capul (literalmente!) de pragul de sus al uşii sau de plafonul prea scund al închisorii noastre terestre. Plafon care, totuşi, rămâne fatalmente (şi până la proba contrarie: puţin optimism n-are cum strica) cel mai înalt nivel complexional cunoscut în univers (sau din universul cunoscut), din tot ce cunoaştem şi ştim cu certitudine (deşi, vai!, tot prin intermediul aceluiaşi fragil şi distorsionant dispozitiv biologic). „Şi numai pe tine te am, trecătorul meu creier..." — dacă se poate parafraza astfel un celebru vers al lui Lucian Blaga.3 Dar măcar tot e ceva şi-atâta: că avem un plafon de care să dăm cu capul şi, mai ales, un cap cu care să dăm de plafon.

Această aprioric plafonată percepţie, această inextricabil intuitivă reprezentare a timpului constituie, cum se ştie, o componentă esenţială a „experienţei realului", un „stâlp" central şi structiv în susţinerea a ceea ce se numeşte „simţul realului" şi, odată prăbuşit, sau numai clătinat, numai subminat acest stâlp, acest pilon ontologic, experienţa realului se simte agresiv contrariată, simţul realului intră într-o acută derută, în „stare de urgenţă" şi în lansări de S.O.S., însăşi ancorarea ontologică a fiinţei umane în real se vede ameninţată, desfiinţată, copleşită, covârşită: iar de-aici, cum sistematic şi paradigmatic se întâmplă în science-fiction, nici sublimul, travestit de circumstanţă în „sense of wonder", nu mai e departe.

Cu un surplus de „covârşire", în acest aparte caz al „paradoxurilor timpului", de natură a exacerba până la nec plus ultra potenţialul generator de emoţie, de furori, de „thrill", de frison intelectual mai întâi, dar şi de emoţie estetică în cele din urmă, când e cazul : dacă peste tot în sublim şi în science-fiction „covârşirea" ontologică este o condiţie sine qua non, dacă peste tot, pus în faţa „covârşirii" fizice fără posibilitate de ripostă fizică, „omul", eul generic uman reacţionează estetic apelând la intervenţia raţiunii sale — facultate ireductibilă la natura „covârşitoare" şi mai presus de ea —, de data aceasta covârşirea „atacă direct la cap", vizează însuşi sediul acelei ireductibile şi inexpugnabile facultăţi raţionale — mintea umană, pe care-o covârşeşte, o „întoarce pe dos" şi-o „face nod" prin propriile-i mijloace, prin propriile-i articulaţii şi circuite şi stereotipii logice, prin aporie şi paradox. De aceea şi sunt atât de frecventate, atât de atractive şi de fascinante, de frapante şi de frisonante, „paradoxurile timpului" în science-fiction, chiar şi cu riscul căderii în spectaculos şi în senzaţional gratuit, pe care n-ar fi nevoie să căutăm prea mult ca să-l găsim. Dar esenţialul rămâne intact: „întoarcerea pe dos" a minţii, stupefierea şi blocarea ei de moment prin aporie şi paradox, auto-blocarea tropismelor şi stereotipiilor logice prin propria lor inerţie de funcţionare, aducerea „simţului realului" în stare de perplexitate şi „siderare", de „astonishment", „wonderment" sau „bewilderment" — toate acestea participă eficient la acea „copleşire" sau „covârşire" a umanului care, cum se ştie încă de la Kant4 şi de la Schiller5, şi cum ne-o confirmă azi un secol de science-fiction, 6 constituie o premisă necesară a generării emoţiei sublimului, inclusiv în ipostaza acestuia de „sense of wonder".





PRO-POZIŢII





ÎNTRE AICI ŞI ALTUNDEVA. FASCINAŢIA UNEI ALTE LUMI

Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi


Autoare (printre altele) a unui studiu amplu şi de referinţă despre Charles Perrault (Poveştile lui Perrault. Discurs narativ şi simbolistică, Editura Universităţii din Suceava, 1996 – studiu, din păcate, prea puţin cunoscut; la noi, cărţile par să circule capricios şi „împiedicat”, mai degrabă la voia sorţii), Muguraş Constantinescu revizitează lumea fabulosului traducînd prompt (la mică distanţă temporală de publicarea textului original) şi cu vădită plăcere un volum exemplar (prin lipsa de prejudecăţi, prin aplicarea la obiect şi prin efervescenţa ideilor) „despre povestirile fondatoare ale imaginarului copilăriei”: Du récit merveilleux ou l’ailleurs de l’enfance (Imago, 2001), de Alain Montandon, profesor de literatură modernă şi comparată la Universitatea „Blaise Pascal” din Clermont-Ferrand şi Preşedinte al Societăţii de Literatură Comparată din Franţa.

Prefaţa este mai mult decît un simplu text „de prezentare” (a autorului sau/şi a cărţii); detaliat şi convingător, ea prezintă publicului din România o personalitate contemporană de prim rang (cu remarcabile contribuţii în sfera comparatismului, a poeticii genurilor, a istoriei mentalităţilor şi a sociopoeticii – creată de Alain Montandon – v. prefaţa, pp. 6 ş.u.), pentru care investigarea basmului cult şi a „literaturii pentru copii” reprezintă nu o recreaţie, o concesie intelectuală sau un act de frondă, ci împlinirea firească a unei curiozităţi profunde şi fascinate pentru „Tărîmul Celălalt”, pentru minunata lume imaginară unde „libertatea şi jocul permit să semnifice cu o artă subtilă un lucru şi contrariul său, în ocurenţă, să exprime faţa dublă şi ascunsă a lucrurilor, proximitatea dragostei şi a urii, a vieţii şi a morţii, să dezvăluie ambivalenţele secrete” (p. 27).

Capitolul introductiv abordează cîteva chestiuni teoretice angajate de explorarea universului poveştilor: categoria fantasticului /vs/ aceea a miraculosului (aceasta din urmă, considerată definitorie pentru basm, ar reprezenta „o reîntoarcere la copilărie”, aptă să reînvie „facultăţile de a ne emoţiona în faţa unor noi întîlniri, de a ne deschide către necunoscut, de a inventa pămîntul, cerul şi lumea, de a le da viaţă şi limbaj”, p. 28); cadrul narativ stabilit prin convenţie; posibile căi de acces către imaginarul specific – analizarea rostului pe care îl au în povestire: referinţele la dimensiuni extreme; metamorfozele; „ilogicul”; juxtapunerea elementelor contrare.

Următoarele capitole sînt mini-monografii dense, consacrate unor texte „canonice” din literatura aşa-zisă „pentru copii” (cu referinţe pertinente la ecranizări celebre ale acestor texte) – respectiv, unui film-cult al lui Steven Spielberg:

I. Micul Prinţ sau melancolia copilului solar („Micul Prinţ este cu adevărat un basm. Are logica unui basm, modurile lui de funcţionare cu plecarea eroului, căutarea, întîlnirile, iniţierea şi închiderea buclei, cu episoade repetitive integrate în naraţiune după legile genului”; „istoria se petrece într-un loc abstract, greu de situat”, „într-un univers miraculos, încărcat de irealitate” – pp. 51-52; „Micul Prinţ nu este un basm tradiţional datorită complexităţii traiectului simbolic şi unei dimensiuni pe care am putea-o califica drept transcendentă şi escatologică” – p. 53; „Sensul general depăşeşte [...] simpla semnificaţie pe care ar putea să o aibă o poveste pentru copii. Această perspectivă alegorico-simbolică ne face să percepem povestirea ca epopee ezoterică a aventurii umane.” – p. 54);

II. Pinocchio sau isprăvile ştrengarului (Pinocchio e „o poveste fundamental parodică, animată de un umor cu totul original. Descoperim aici parodia a numeroase teme cunoscute cititorilor, [...] de la miturile biblice pînă la literatura contemporană trecînd prin [...] romanul picaresc, poveştile lui Perrault, cele din O mie şi una de nopţi, dar şi prin parodia formei tradiţionale a poveştii.” – p. 74; Collodi adoptă „o scriitură a carnavalizării care răstoarnă sistematic ordinea lucrurilor, răstoarnă totul cu susul în jos” – p. 75; „Walt Disney limitează visul, îl subţiază, îl canalizează”; balena „a devenit un mit modern, cel al lui Moby Dick, imagine care structurează sensibilitatea conştientă a Americii”; „prin victoria asupra monstrului”, Pinocchio devine „un erou legendar al epopeii americane” – p. 120; în schimb, „magia poetică a lui Comencini [...] a ştiut să redea cu forţă mitului lui Pinocchio cîteva dintre elementele sale cele mai remarcabile. Desigur, el păstrează conformitatea cu originalul, dar îl urmează cu fidelitatea unui cititor autentic care ştie să vadă dincolo de anecdotă mitul, şi dincolo de poveste viaţa” – p. 124);

III. Poveste cu Oz sau fetiţa în bucăţele („Succesul extraordinar al aventurilor Dorotheei în ţara lui Oz rezidă în maniera ingenuă în care autorul, Lyman Frank Baum, trasează o cale luminoasă departe de cenuşiul lumii care ne înconjoară. [...] Cartea, ca şi filmul lui Fleming, [...] celebrează nevoia de utopie, în sensul dat de Ernst Bloch.” – p. 129; „lumea lui Oz” este „un eden utopic pentru o conştiinţă americană în criză” – p. 132; „Povestea Dorotheei e cu adevărat cea a unei fetiţe, după cum povestea lui Pinocchio este cea a unui băieţel, şi vom vedea că problemele pe care ea le abordează au adesea legătură cu feminitatea.” – p. 141);

IV. Peter Pan sau copilul care nu voia să crească (Peter Pan „întruchipează un vis de libertate şi de fericire într-o ţară imaginară care nu cunoaşte decepţiile vieţii reale” – p. 169; „el este, prin aspectul său, muritor şi nemuritor totodată, fiindcă încetînd să mai aparţină lumii oamenilor nu este totuşi altceva. Are în el o anumită transparenţă, o anumită invizibilitate care răpeşte fiinţei sale orice profunzime ontologică” – p. 170; Peter „suferă de o teribilă singurătate”; „personajul este dublu, sumbru şi luminos, vesel şi tragic” – p. 175; „insula fermecată nu e numai un spaţiu exterior”, ci este „chiar aici, mereu aici, mai real decît realul, ca un real încastrat în real”; „acest ţinut este aici şi altundeva totodată, el este tărîmul de altundeva pentru că este tărîmul interior. Topologie aparent paradoxală care permite să înţelegem că zborul nu e numai o fugă în afara realităţii, ci şi o coborîre, o călătorie în interiorul continentelor pierdute sau scufundate pe care numai privirea copilărească, înfrigurată şi emoţionată, ştie să le găsească şi să le străbată” – p. 195);

V. ET sau bun venit intruşilor („Miraculosul nu se manifestă doar ca o fugă în afara lumii [...]. În mod simetric, figurii răpitorului îi corespunde cea a intrusului [...], venit de altundeva, care-şi face apariţia în viaţa obişnuită şi monotonă, răvăşindu-i banalitatea, creînd o dezordine uimitoare şi tonifiantă care revrăjeşte lumea dîndu-i un sens nou” – p. 207, „miraculosul şi realitatea nu fac casă bună [...], sînt cel puţin inconciliabile. Miraculosul exacerbează criza realului, îi dezvăluie contradicţiile şi provoacă în diegeză un conflict care nu se poate rezolva decît prin dispariţia în afara lumii a creaturii miraculoase venite pentru o clipă ca să provoace revelaţii şi dezordini extreme” – p. 208);

VI. Povestea fără sfîrşit sau oglinda lecturii („O poveste care nu se termină niciodată oferă certitudinea unei rupturi totale cu lumea, a unei fugi ireversibile, a unei călătorii fără întoarcere în lumea imaginarului. Faptul că această poveste este fără sfîrşit îi garantează adevărul fundamental. Bastian, Prometeu la scară mică, fură Cartea pentru a scăpa din labirint. El fură nu Focul, ci Lumina pentru a lumina o lume cenuşie şi rece, disperată şi plictisitoare, lumea lui.” – p. 227; „Cartea introduce de la început cu tipografia ei lumea dublului şi a alterităţii: el [Bastian] o va urma în străfunduri pînă la concluzia ei.” – p. 228).

Fără îndoială, capitolul final se intitulează Concluzie doar în orizontul limitei textuale; altfel, autorul nu pare deloc (pre)dispus să ne semnaleze cine ştie ce „învăţăminte de tras”. Nu morala poveştii i se pare esenţială lui Alain Montandon (spre deosebire de cei – prea! – mulţi care continuă să vadă în basm, concomitent sau alternativ, doar o formă de entertainment şi/sau un instrument educativ), ci filosofia ei; în consecinţă, stilul pentru care optează este unul elegant eseistic, cu temeinice „ancore” bibliografice (din spaţiul francez şi german, cu preponderenţă), dar cu spectaculoase demonstraţii de logică argumentativă, cu interpretări personale de mare subtilitate (şi, adesea, de o sensibilitate vibrantă, asumată fără complexe), împărtăşite cititorului ca „simple” iluminări. Basmul poate fi, la orice vîrstă, un îndrumar de nădejde pentru a trăi frumos şi adevărat – acesta e mesajul cărţii, care se încheie cu un citat revelator: „Şi Pinocchio îl luă de mînă pe tatăl său...”.

Se impune a fi semnalat încă un aspect (mai mult sau mai puţin minor): publicarea în România a cărţii de faţă este, poate, providenţială; în orice caz, ea este salutară pentru semnatara acestor rînduri de întîmpinare. Cinci dintre cele şase „poveşti fermecate” analizate in extenso de profesorul francez fac parte din „materia” unui curs (+ seminar) despre basmul modern, cu care (de ani buni, în pofida criticilor şi ironiilor unor bineintenţionaţi colegi), îi „pedepsesc” pe studenţii de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, în cadrul disciplinei Literatură comparată. Prestigiul lui Alain Montandon şi seriozitatea-model cu care el cercetează un teritoriu de multe ori şi cu prea mare uşurinţă bagatelizat şi ridiculizat (N.B.: de către necunoscători, prin excelenţă!) nu doar îmi aduc alinare, ci (aşa cum ne persuadează o „capodoperă” publicitară despre evadarea din plictisul cotidian) îmi dau aripi.


Alain Montandon - Basmul cult sau Tărîmul copilăriei
Traducere şi prefaţă de Muguraş Constantinescu
Editura Univers, Bucureşti, 2004.





O UTOPOLOGIE LITERARĂ

Györfi-Deák György


Una dintre calităţile lui Cătălin Constantinescu este că ştie să ne îndrepte atenţia către amănuntele semnificative. În „Paradigme literare ale utopiei" (Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, 2004), cercetătorul porneşte de la necesara încadrare în epocă, de la faptul că apariţia „Utopiei" lui Thomas Morus (1516) a fost contemporană cu afişarea celor 95 de puncte pe poarta bisericii din Wittenberg de către Martin Luther (1517). La noi, Neagoe Basarab tocmai îşi sfinţise biserica din Monastirea Argeşului (15 august 1517), în vreme ce răscoala ţăranilor cruciaţi condusă de Dózsa György (Gheorghe Doja) fusese înăbuşită în sânge (1514), iar Ungaria se îndrepta către dezastrul de la Mohács (1526). În Moldova, era pace: nepotul lui Ştefan cel Mare moştenise domnia tatălui său, Bogdan vodă cel Grozav, trecut la cele veşnice „în anii 7025 [1517], aprilie în zile 18, în ceasul cel dintăi al nopţii, în târgu în Huşi" (Grigore Ureche).

Prin urmare, prima lucrare ce prezintă o societate imaginară, prezentată ca un ideal moral, a apărut în zona crepusculară dintre Evul Întunecat şi Epoca Luminilor. Scrierea a impus un model de succes, lucru marcat prin faptul că în răstimp de un secol Utopia s-a transformat dintr-un nume propriu într-un substantiv comun şi a fost inclus în dicţionare ca atare. Dar, ca şi în cazul science-fiction-ului, utopiile pot fi interpretate în fel şi chip, astfel încât fiecare cercetător a găsit o modalitate diferită de a le defini.

Cuvânt grecesc, Utopia înseamnă „locul de niciunde": Nicăieri. Thomas Morus a dorit să scrie o lucrare filosofică, după modelul „Republicii" platoniene, unde să constate şi să conteste starea de fapte care a declanşat Reforma. Adâncindu-se în descrierea unei comunităţi imaginare, el a urmărit critica societăţii reale şi a creat o operă literară inedită, pusă de la început sub incidenţa politicului şi ideologicului.

În demersul său analitic, Cătălin Constantinescu vizează doar prezentarea aspectelor literare ale unui gen supus continuu unor transformări, mutaţii care au culminat cu apariţia terifiantelor panorame create de Aldous Huxley şi George Orwell, pentru care a fost nevoie să se inventeze un nou termen: „dystopie" (loc silnic). Dacă până în secolul XX, scriitorii au propus soluţii pentru problemele sociale, mariile distopii precum „Minunata lume nouă" ori „1984" desfiinţează „prospecţiile idilice ale viitorului" şi ţin să arate că un drum pavat cu bune intenţii poate conduce de-a dreptul în Iad.

Utopistul a fost întotdeauna un gânditor inadaptat, care a condamnat tarele unei societăţi şi a creat un univers paralel, o Arcadie din timpul „vârstei de aur". El a individualizat un spaţiu cognitiv, l-a izolat pe o insulă, i-a conferit un grad de verosimilitate, păstrând însă o serie de ambiguităţi. Demersul utopic nu este dinamic, el este lipsit de acţiune, iar personajele au rămas vreme îndelungată la statutul de simple reprezentări alegorice, fără o psihologie sau o viaţă emoţională definită.

Lucrarea lui Thomas Morus apare ca un roman de călătorie realizat prin „extinderea verosimilului", dar reflectarea se face distorsionat, cu ironie şi umor. Prima dintre cele şase plimbări ale lui Cătălin Constantinescu prin pădurea „de Nicăieri" ne poartă până la poarta comunităţii telemite descrise de Francois Rabelais în „Gargantua şi Pantagruel".

Aici, teocraţia face loc unei utopii popular-festive, unde autoritatea este pusă sub semnul carnavalului şi suspendată. Rabelais consideră că sursa tuturor dezechilibrelor din societate este noţiunea de lucru interzis. Prin urmare, ciudatul ordin călugăresc de la Abaţia Theléme beneficiază de o libertate totală, trăieşte conform legii: „Fă ce-ţi place!"

A treia incursiune ne îndreaptă paşii către universul eminescian, unde întâlnim primele viziuni paradisiace din literatura română (Sărmanul Dionis, Cezara). La Eminescu, călătoria onirică a lui Dionis reprezintă atât o întoarcere la origini, cât şi descinderea pe o gură de Rai, un spaţiu al evaziunii romantice. Autorul consideră că insula lui Euthanasius nu reprezintă o integrare a nostalgiei paradisului individual ca parte a nostalgiei paradisului colectiv: „Motivul insulei în insulă este o supralicitare a izolării în care, prin intermediul peşterii, este posibilă coborârea în sine şi căutarea esenţei". La Eminescu, insula devine un „spaţiu protector al idealităţii", care transcede ordinea imanentă, un spaţiu unde „personajele dobândesc o condiţie superioară, imposibilă din perspectiva ordinii existente".

Ruptura romantică dintre real şi ideal a subminat încrederea vizionarilor în instituţii şi progres. Odată cu tehnicizarea vieţii cotidiene, cu apariţia maşinii cu abur şi a forţei mecanice, unii conducători au considerat că societatea a devenit stăpâna Naturii şi a încercat să suprime omul ca individ, înregimentându-l într-o colectivitate pusă sub deviza lui Ford: „Identitate, Control, Stabilitate" (Aldous Huxley) sau sub permanenta supraveghere a Marelui Frate (George Orwell). Includerea a două capitole rezervate celor mai negre previziuni întregeşte firesc universul utopiilor literare şi evidenţiază cu scepticism cum tentaţia unui Paradis artificial ne poate frânge zborul.

Ultima parte a cărţii este dedicată, cu totul non-conformist, lui Mircea Eliade şi „utopiei şamanice" (concept definit de Sorin Antohi). Trecând peste ispitele industrialismului, proza fantastică contemporană încearcă să recupereze formula originară („prospeţimea ontologică"). Eliade traduce literar experienţa mistică a societăţilor primitive şi-l repune în drepturi pe şaman, omul menit să asigure legătura dintre Cer şi Pământ. Aici autorul consideră nimerit să-l citeze (cu o nedisimulată intenţie polemică) pe Jean-Jacques Wunenburger (Utopia sau criza imaginarului):


„Examinarea continuităţilor şi a discontinuităţilor, a mimetismelor ori a analogiilor dintre gândirea mitică şi gândirea utopică ni se pare singurul fapt ce poate constitui punctul de plecare al unei arheologii a utopiei."


De altfel, Cătălin Constantinescu a parcurs o bibliografie impresionantă, listă în care am descoperit o serie de lucruri inedite, cum ar fi „1985", un roman scris de Anthony Burgess, cunoscutul autor al distopicei „Portocale mecanice" ori „Aldous Huxley şi căile inteligenţei", un articol publicat în 1946 de criticul Silvian Iosifescu. Mi-ar fi plăcut să citesc „Voyages aux pays de nulle part" de Raymond Trousson înainte să fi scris „Bunica distopiilor", articolul despre „Flatland"-ul lui Edwin A. Abbott.

„Paradigme literare ale utopiei" ne semnalează un teoretician tenace, capabil să realizeze sinteze de anvergură, menite să continue explorările critice făcute anterior de Horia Aramă, Sorin Antohi, Alexandru Ciorănescu, Ion Hobana, Florin Manolescu, Mircea Opriţă şi mulţi alţii.


Cătălin Constantinescu - Paradigme literare ale utopiei
Editura Universităţii „Al.I. Cuza”, Iaşi, 2004





SFERA ŞI ARTELE MAGICE

Györfi-Deák György


În panorama literaturii româneşti, genul fantasy e mult mai timid reprezentat decât rudele cu priză la public, cum ar fi, în primul rând, anticipaţia. În „Literatura SF”, Florin Manolescu spune că el se găseşte la graniţa dintre fantastic şi S.F., dar prezintă o pronunţată afinitate de spirit cu basmele din literatura orală. Accentul cade „pe ceea ce este terifiant şi enigmatic în aparenţă, pe inspiraţia medievală şi esoterică, fiind mai mult o suită de ritualuri stranii şi de panouri arhitectonice, construite prin contribuţia unei imaginaţii de orientalist şi de arheolog”.

În „Poetica basmului cult” (Iaşi, Editura Universitas XXI, 2002), Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi îl citează pe profesorul american Brian Attebery, care defineşte fantasy ca un fel de „Dungeons and Dragons” transpus în poveste: „E un joc de noroc impunând o participare intensă, trup şi suflet, precum şi acceptarea necondiţionată a regulilor şi a întorsăturilor care pot surveni. Eventuala recompensă pentru această strădanie este darul de a surprinde frumuseţea şi ciudăţenia care se întâmplă pe neaşteptate, o calitate pe care C.N. Manlove şi alţii o numesc «minunare».”

Totuşi, chiar dacă avem puţin puţine scrieri de acest gen, măcar cele existente sunt de calitate. Oricând ne putem mândri cu povestirile sau scrierile mai ample ale lui Vladimir Colin, pentru „Cetatea morţilor” (1964) sau „Divertisment pentru vrăjitoare” (1972). Chiar şi „Zeiţa de oricalc” a lui Doru Davidovici suportă o astfel de lectură. Un alt aviator, Radu Theodoru, creează o lume exotică dominată de magie în „Regina de abanos” (1970). Să amintim aici şi povestirile publicate de Rodica Bretin, care, spre deosebire de confraţii bărbaţi, se pare că şi-a ales-o drept model pe americanca Ursula K. Le Guin.

După ce, în 1993, Editura Dacia a publicat povestirile lui Howard Phillips Lovecraft (1890—1937) traduse de Mircea Opriţă, iar Editura Nemira a tipărit romanele lui Abraham Merritt (1884—1943): „Corabia zeiţei Ishtar” (1995), „Rătăciţi în miraj” (1996) şi „Chipul din abis” (1998), toate trei tălmăcite de Liviu Radu, ceva-ceva a început să se mişte şi pe plaiurile mioritice, pregătindu-se terenul pentru „invazia Tolkien” din prezent.

Sub influenţa acestor autori şi a altora (Philip José Farmer, J. G. Ballard, Roger Zelazny, Michael Moorcock, Terry Pratchett), o seamă de tineri autori români au început să imagineze lumi asemănătoare. În momentul de faţă, există chiar mai multe grupuri şi grupări. Unii au preferat să exploreze terifiantul şi să scrie dark-fantasy, alţii au ales că construiască universuri complexe, populate de fiinţe uimitoare, capabile să-şi depăşească limitele şi să ne lumineze.

Din păcate, cărţile lor încă n-au fost încă tipărite. Prozatorul şi umoristul craiovean Victor Martin spunea odată că o discuţie între prieteni la o bere valorează mai mult decât toate teoriile despre relativitate vehiculate pe internet. Iată că sunt nevoit să-l contrazic, siturile literare de pe web oferă tinerilor şansa de a-şi testa talentul şi de a se face cunoscuţi. Cum producţiile unora mi-au oferit clipe de reală desfătare, voi încerca să le popularizez scrierile, cu speranţa că astfel vor atrage atenţia unor editori şi, în cele din urmă, operele celor talentaţi vor ajunge în librării.

Un prim grup ar fi cel prezent pe situl brăilean „SFera on-line”, format din Radu Baltag, Vlad Frăţilă, Catalin Hidegcuti, Ciprian Micu, Cristi Mitran, Mioara Musteaţă, Oana Stoica-Mujea. Ei păstrează legătura şi dialoghează prin intermediul unui forum numit Fantasy Special, accesibil la adresa http://fantasy.lx.ro. Dar să le vedem poveştile.

În „Începutul”, Vlad Frăţilă porneşte să elaboreze o mitologie în genul „Silmarillion”-ului tolkienean. Pare să fie o întreprindere de anvergură, din care au apărut până acum doar nişte schiţe. Cele două fragmente („Începutul” şi „Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor”) prezintă două modalităţi de abordare diferite, lucru care ar putea să arăte că autorul are o viziune, dar încă se află în căutarea unei modalităţi adecvate de exprimare. „Începutul” e o Geneză, dar în locul cântecelor pe care le cântă Ainurii, etapele sunt realmente arse de câte o Flacără. „Spirii” (denumire rezultată prin reducerea cuvântului „spirit”) sunt copiii unei zeiţe htonice, Gheja, care la un moment dat s-a retras, lăsându-şi fiii şi fiicele să se descurce singuri. Atunci ei i-au adunat sfaturile în cele trei Cărţi ale Pământului, cărora le-au alăturat şi altele, cuprinzând diferite legende, precum „Erikleea şi corbul”, text asupra căruia autorul ar trebui să revină, pentru a dezvolta firul epic, care e trasat doar schematic. Judecând lucrările postate în secţiunea Fantasy din SFera în ansamblul lor, Vlad Frăţilă pare să fie ideologul acestui grup de autori (în orice caz, cel mai îndrăzneţ dintre ei).

„Magika au distrus lumea umană”, susţine Adrian, eroul imaginat de Cătălin Hidegcuti în „A doua Epocă Întunecată”. Vrăjitorii s-au constituit într-o castă aparte. Pe măsură ce puterile lor au sporit prin căsătorii între ei, au început să-i dispreţuiască mai tare pe oamenii obişnuiţi. Aceştia, înfuriaţi, au pornit „vânătoarea de vrăjitoare”. Magii, instigaţi de sauronicul Rashid, au ripostat, conflictul s-a adâncit şi s-a ajuns la război. În încercarea de a-şi apăra viaţa, oamenii au folosit ca ultim argument armele nucleare. Dar, vorba ceea: scapi de drac şi dai peste maică-sa. Magii s-au regrupat în jurul maleficului Syad. Câţiva vrăjitori albi, care ar dori să scape de noul tiran, a alcătuit celule de rezistenţă şi au iniţiat diferite acţiuni. Povestea curge de la sine, însă o remarcă precum: „Şefu, vezi că ai ceva pe tine!", aruncată într-un moment de maximă încordare, strică toată magia confruntării dintre eroi.

Cristi Mitran are o călcătură la fel de hotărâtă şi îi place să povestească. Şi l-a ales ca model tot pe Tolkien, e o şcoală literară bună, însă va trebui să-şi afirme o voce proprie la un moment dat. Sper deosebire de Vlad Frăţilă, el nu-şi propune să creeze o lume, ci s-o trăiască şi o face cu multă bucurie (geneza presupune întotdeauna oboseală şi durere). „În umbra sorţii” debutează printr-o grandioasă bătălie dintre regele Tarnes din Casa Derk şi armata vrăjitorilor. Nereuşind să-l învingă pe tată, ei îi înmânează fiului, prinţul Alrik, o armă blestemată: Sabia lui Arkkon. Alrik porneşte la drum şi speră să scape înfruntându-l pe Prevertea, stăpânul Turnului Alb, capul magilor (sper să n-aibă nici o legătură cu Jacques Prevert, poetul francez). Uneori, imaginaţia lăsată prea slobodă îi joacă renghiuri autorului. Urlătorul înfruntat în trecătoare „umblă pe patru picioare, arată ca un tigru, numai că are labe de urs, un corn de elefant în frunte şi părul gri”. Cornul respectiv poate fi cât un fildeş de elefant, dar câtă vreme e în frunte, poate fi comparat doar cu unul de rinocer sau de inorog.

La prima vedere, solmezii din „Legendele căutării” de Mioara Musteaţă par nişte feţi-frumoşi rupţi din Soare, dar aceşti războinici temuţi sunt ţinuţi sub papuc de Solmire, Mamele Neamului, farmazoane temute. Ca un ecou din Merritt, ele s-au aliat cu lupii albi, puşi să apere Muntele de Argint. Dar cum femeile tânjeau după grădinile înflorite, paziştile înverzite, cântecul pârâiaşelor de munte, în cele din urmă solmezii au părăsit culmile înzăpezite şi au pornit în sănii trase de reni să căute o Ţară a Făgăduinţei situată mai aproape de Soare. În drum îi întâlnesc pe spirii de sub munte, un neam piticesc ce locuieşte în peşteri şi respectă învăţăturile zeiţei Gheja, aşa cum le-a descris Vlad Frăţilă. Trecând peste feminismul militant, un element decorativ cu o doză de exotism bine pus în valoare, avem de-a face cu o prozatoare care promite.

Ancorată în cotidian, Oana Stoica-Mujea e prea puţin interesată de poveştile de tip „sword and sorcery”. „Răpirea zeilor” are drept cadru satul belgian Grossville, situat la graniţa dintre fantezie şi realitate, o mini-Narnie terorizată de Skelettro, un personaj înrudit cu deja bine-cunoscutul Voldemort din seria Harry Potter. Punctul de convergenţă a întâmplărilor este şcoala din localitate, unde profesoara de limbă greacă este însăşi Pandora, soţia lui Prometeu. Atât şcolarii, cât şi o bună parte dintre cadrele didactice provin din relaţii dintre fiinţe imaginare şi muritori. Uneori, pasiunea pentru creionarea exagerată a unor caractere ieşite din comun îi creează probleme autoarei, precum în cazul personajului principal, profesorul de istorie a literaturii, un moldovean pe nume Ken Rogers, fiul lui Dimitri şi Karla, nepot al divinului Ares. Minuţiozitatea probată în descrierea acestui hăţiş genealogic al cărui ultim fruct este Ken are un singur tâlc, să nu-l confundăm pe profesor cu popularul cântăreţ de muzică western and country. Ca şi în „Prinţul Caspian”, eroul află cine este cu adevărat de la un pitic. Din câte am citit, Oana Stoica-Mujea este prima autoare care porneşte de la opera lui Clive Staples Lewis în creionarea unei alte lumi.

M-am bucurat să descopăr rubrica de Fantasy de pe situl SFera on-line şi să explorez lumile pe care le găzduieşte. Îi rog pe autori să aibă curajul şi îndărătnicia necesară pentru a continua pe direcţiile alese, în ciuda „răutăţilor” strecurate în această cronicuţă sau în comentariile altora. Până una-alta, au cîştigat un cititor curios să afle deznodământul fiecărui naraţiuni în parte, un critic dornic să le urmărească evoluţia şi un fan care le urează mult succes.





LITERATURĂ POPULAR-ELITISTĂ

(Jurnal de cititor)


Liviu Radu


Afirmam, în câteva articole publicate tot în cadrul acestei reviste electronice, că literatura tinde a se împărţi - în funcţie de publicul ţintă - în literatură populară şi literatură elitistă. Literatura populară îşi doreşte să se adreseze unui public cât mai larg, ca atare face apel la motive şi metode care să corespundă cerinţelor cititorilor din cât mai multe categorii socio-culturale, în timp ce literatura elitistă se adresează unui grup nu neapărat restrâns numeric, ci care deţine anumite cunoştinţe culturale, religioase sau chiar tehnice. În primul caz, autorul încearcă să facă cititorii să se minuneze, în al doilea caz se crează între autor şi cititor un soi de complicitate, de înţelegere tacită sau prin aluzii vagi. Evident, critica este de partea literaturii elitiste şi consideră literatura populară o manifestare artistică inferioară, ba chiar o formă de prostituare intelectuală.

După cum am arătat în articolele respective, caracterul popular sau elitist al unei opere ţine de momentul socio-istoric, de preocupările de moment ale societăţii, de forma culturală dominantă. Dacă acum două mii cinci sute de ani poemele homerice reprezentau cea mai populară formă de artă, fiind recitate la ospeţe sau la sărbători - şi acelaşi lucru era valabil şi pentru piesele de teatru ale lui Euripide, de exemplu - acum aceste opere de artă mai sunt apreciate doar de o elită cu o vastă cultură referitoare la antichitatea greacă.

În acelaşi timp, literatura elitistă a invidiat întotdeauna arta populară pentru succesul ei de public şi nu s-a jenat nici o clipă să-i fure metode şi tehnici literare.

În acelaşi timp, în ciuda dispreţului manifestat făţiş de cercurile intelectuale faţă de arta populară, foarte mulţi intelectuali citesc pe furiş literatură populară (literatură poliţistă, de aventuri, SF sau fantasy, etc.), fără a-i recunoaşte valoarea artistică şi considerând-o doar ceva relaxant.

În aceste condiţii, romanele lui Arturo Perez-Reverte reuşesc o performanţă spectaculoasă: fără a refuza caracterul popular al operei sale, autorul include în volumele respective cantităţi de informaţie elitistă care lasă impresia că acestea aparţin altor categorii literare. Astfel, snobii intelectuali le pot citi fără mustrări de cuget, iar amatorii de literatură populară le pot savura ca pe nişte opere de valoare.

Perez-Reverte este nu numai un bun cunoscător al literaturii populare şi al subgenurilor acesteia, dar şi un fin cunoscător al firii umane. Astfel, în Clubul Dumas ne prezintă informaţii extrem de pertinente nu numai despre romanele lui Alexandre Dumas, ci şi despre alţi autori de romane foileton, declarându-şi fără nici o reţinere admiraţia pentru mulţi dintre aceştia (pentru Rafael Sabatini, de exemplu). Spre deosebire de mulţi intelectuali, el recunoaşte talentul maeştrilor literaturii populare şi contribuţia pe care au adus-o aceştia la structura culturală a epocii moderne, adică îi consideră a fi mai mult decât nişte autori pentru copii şi tineret.

Însăşi opera lui Perez-Reverte este inspirată din literatura populară. Cele patru romane care au fost traduse la editura Polirom sunt: un roman poliţist tipic (care a primit premiul pentru cel mai bun roman poliţist în Franţa), un roman de dragoste care se dovedeşte a fi tot un roman poliţist, un roman de aventuri tipic şi un roman de aventuri cu tentă vag fantastică. În afară de asta, autorul spaniol a mai scris o serie de romane de aventuri clasice, în buna tradiţie a autorilor pe care-i admiră.

Să mai amintim că dintre aceste patru volume, trei au fost ecranizate, iar filmele respective au avut un succes deosebit. Recunosc sincer că l-am descoperit pe Perez-Reverte după ce am văzut filmul A noua poartă şi am dorit să aflu de unde a fost luat subiectul peliculei respective.

Tabloul flamand este un roman poliţist, premiat şi ecranizat. Intriga poliţistă este pigmentată de informaţii culturale elitiste: eroina romanului este restauratoare de tablouri, deci aflăm multe despre picturi medievale, restaurări şi comerţul cu tablouri. Acţiunea se dezlănţuie brusc, fără nici un preambul: eroina restaurează un tablou şi găseşte pe acesta un mesaj în limba latină, care fusese acoperit cu un stat de vopsea. Mesajul poate să însemne atât „cine l-a ucis pe cavaler?”, dar şi „cine a luat calul?” Tabloul reprezintă doi cavaleri care joacă o partidă de şah, fiind priviţi de o nobilă doamnă. Cei doi sunt un nobil flamand şi tovarăşul său de luptă, implicaţi în intrigile dintre Franţa şi Burgundia, iar despre soarta lor circulau în lumea istoricilor multe zvonuri, dar nici o certitudine. Cavalerul fusese asasinat, dar nu se ştia de către cine. Eroina noastră îşi dă seama că va rezolva enigma din tablou doar dacă va afla cum s-a desfăşurat partida de şah până să ajungă la poziţia redată în pictura respectivă. Ca atare, găseşte un maestru al acestui joc, în stare să joace meciul invers. Cu această ocazie, aflăm încă multe alte lucruri interesante despre şah, maeştrii acestui sport şi cluburile de pasionaţi ai şahului. Pe parcursul romanului, vom descoperi una dintre tehnicile aiuritoare ale acestui autor de excepţie: în carte există două intrigi paralele: una elevată, legată de lucruri ce-ţi pun intelectul la contribuţie, dar care este doar un simplu joc al minţii, şi cea reală, pe care o tratăm neglijent, fiind interesaţi de cealaltă intrigă, astfel încât autorul ne poate manipula cu uşurinţă....

Cu o situaţie asemănătoare ne întâlnim şi în Clubul Dumas. Eroul romanului trece printr-un şir de aventuri palpitante, încercând să recupereze un manuscris al lui Alexandre Dumas. În paralel cu această activitate, trebuie să compare trei volume din aceeaşi ediţie, pentru a descoperi care este volumul autentic. Cele două acţiuni se suprapun, se contrazic şi se completează, până când ne dăm seama că între ele nu există decât o singură legătură - eroul nostru, care nu ştie că are de-a face cu două grupuri complet diferite. Şi de data asta, Perez-Reverte ne complică viaţa furnizându-ne o serie de informaţii despre Alexandre Dumas şi romanele sale - inclusiv cu amănunte despre adevăratul d’Artagnan - despre anticari şi cărţi vechi, despre tipărirea cărţilor acum vreo patru, cinci sute de ani... iar în paralel cu toate astea ne ţine o întreagă prelegere despre romanele foileton şi literatura populară. Cei care au realizat filmul după acest roman au simplificat mult acţiunea, renunţând la filonul Dumas - ceva mai greu de redat pe peliculă - şi au insistat pe aspectul fantastic, care în carte este doar sugerat. Avem astfel de-a face cu două opere de sine stătătoare, care au în comun doar câteva elemente, cele două lucrări fiind însă demne de toată aprecierea.

Regina Sudului reprezintă ceva mai deosebit. Deşi influenţa Contelui de Monte Cristo este evidentă, avem de-a face cu o pervertire modernă a romanului lui Dumas. Asistând la o dezbatere televizată, în care eroii literari ai copilăriei noastre erau reinterpretaţi din punct de vedere homosexual, comentam că în această lume parşivă relaţia dintre Edmont Dantes şi abatele Faria ar fi fost considerată ca una homosexuală. Perez-Reverte nu rezistă acestei tentaţii. La el, Dantes nu este eroul nevinovat care nimereşte la închisoare în urma unor intrigi, ci o traficantă de droguri care cunoaşte în puşcărie o individă care ştia locul în care se află ascuns un transport de cocaină. Aceasta este comoara lumii moderne, nu aurul şi rubinele epocii romantice, comoară care duce la bogăţie şi putere. Altfel, avem de-a face cu răsturnări de situaţii, trădări şi intrigi ca în clasica tradiţie a romanului foileton. Din fericire, romanul respectiv nu a fost citit de lumea interlopă din ţara noastră, pentru că altfel ne-am fi ales cu nişte manele de-un tip aparte. Traficanţii de droguri din Mexic au o singură ambiţie: să ajungă să se compună cântece despre ei, pentru că în mediul acela circulă un anumit folclor, menit să proslăvească isprăvile celor certaţi cu legea...

Din câte aţi văzut până acum, Perez-Reverte a avut ambiţia să scrie romane cât mai diferite între ele ca tip şi ca manieră literară. Ca atare, nu trebuie să ne mire că Maestrul de scrimă nu seamănă cu celelalte cărţi, dar se încadrează la fel de bine în maniera autorului de valorificare a tradiţiei literaturii populare, transformând-o însă în literatură elitistă. De data asta, acţiunea nu mai este plasată în prezent, ci în trecutul nu prea îndepărtat, în a doua parte a secolului al XIX-lea, când Spania era măcinată de revolte, intrigi şi revoluţii. Toate acestea reprezintă doar fundalul, pentru că eroul lui Perez-Reverte nu-i un om al prezentului său, ci un personaj izolat, rătăcit întâmplător într-un timp cu care nu are nici o legătură. El este unul dintre ultimii maeştri de scrimă, pentru care onoarea cavalerească este un mod de viaţă. Ca urmare, va fi manipulat cu uşurinţă şi va fi folosit ca instrument în intrigi ce-i depăşesc puterea de înţelegere. Avem de-a face cu o poveste de dragoste de-o duioşie teribilă, plasată în mijlocul unui roman de aventuri care se transformă în roman poliţist. Iar totul este bine asezonat cu informaţii despre scrimă, conform principiului autorului: dacă vrem să plasăm un roman popular într-un mediu de snobi intelectuali, atunci le furnizăm snobilor informaţii competente despre ceva la care nu se pricep şi care să-i lase cu gura căscată de admiraţie, încât să fie convinşi că citesc ceva foarte profund...

Şi, într-adevăr, cărţile lui Perez-Reverte sunt profunde. Dau dovadă de o cunoaştere extrem de subtilă a omului modern, care, în ciuda impresiei proprii că-i cinic şi uns cu toate alifiile, îşi doreşte din suflet să fie romantic, visător şi nobil....


Despre:

Arturo Perez-Reverte - Tabloul flamand
Traducere de Tudora Şandru Mehedinţi
Editura Polirom, Iaşi, 2003

Arturo Perez-Reverte - Maestrul de scrimă
Traducere de Ileana Scipione
Editura Polirom, Iaşi, 2004

Arturo Perez-Reverte - Regina Sudului
Traducere de Dragoş Cojocaru
Editura Polirom, Iaşi, 2004

Arturo Perez-Reverte - Clubul Dumas
Traducere de Mihai Cantuniari
Editura Polirom, Iaşi, 2004


Primul Jurnal de cititor a apărut în Pro-Scris 33-34 (20.03.2005 - 1.07.2005), cu titlul:
Neînţelese sunt căile Domnului





PRO-GRESII





LUMEA LUI TOLKIEN, AŞA CUM E

Viorel Pîrligras


Luăm act cu încântare de recenta performanţă editorială numită „Lumea lui Tolkien”. Întra-adevăr, aşa cum mărturiseşte autorul – Robert Lazu – universul şi personalitatea scriitorului J.R.R. Tolkien sunt aproape necunoscute cititorilor români şi, din acest punct de vedere, cartea este binevenită, eliminând un vid al acestui fenomen literar. Dar, în exces de zel, autorul încearcă să dea operei conotaţii care, deşi departe de a fi imorale, sunt totuşi ilicite. Mă voi explica. În general, personalităţile artistice geniale sunt, în viaţa de zi cu zi, caractere reprobabile. Titanii, ca scriitori, Balzac, Shakespeare, Dickens, Marin Preda, Eminescu, erau oameni cărora viciile de pe lista celor zece porunci ale Bibliei le erau foarte apropiate. Dar acest lucru n-a stat în calea penetrării operei lor în fondul de geniu al artei. Faptul că Tolkien era un om cu înalte calităţi morale şi religioase îi face cinste, dar acest lucru nu se răsfrânge direct în opera sa. Tocmai am demonstrat independenţa operei faţă de autor.

Nu voi insista asupra structurii şi naraţiunii din „Lumea lui Tolkien”, dar îmi exprim părerea că este, în bună proporţie, mai mult o teză misionar-creştin care pare că insistă cu orice chip să mergem la biserică. Din acest motiv, autorul comite greşeli, forţând nota şi abordând aspecte care se depărtează de universul literar tolkiean. Probabil că cea mai gravă priveşte considerentele despre miracole, prezentându-ne o frecvenţă programatică a lor, funcţie de interesul divin. Părerea mea este că miracolul este produs de Dumnezeul din fiecare şi ţine de structura moral-religioasă a individului, de aceea astfel de fenomene pot fi întâlnite, pentru un ochi abil, în orice zi. Simplu fapt că existăm este un miracol. În planul general, considerentele din capitolul „Religia lumii de mijloc” contrazic realitatea, astfel încât, în plin secol XXI, omenirea stă pe un butoi de pulbere religioasă şi numai o scânteie mai trebuie ca să poată aprinde un conflict fatal între religia musulmană şi cea creştină, cu consecinţe funeste pentru întreaga omenire. Să fie acesta un... „miracol”?

Autograf 1/2005 Câteva alte exemple din scrisorile sau notele lui Tolkien ne sunt date exemplu pentru demonstrarea bazei conceptuale a autorului. Unele ne fac să zâmbim, precum cea privitoare la Fantezie şi Raţiune: „Cu cât intelectul e mai pătrunzător şi limpede, cu atât va fi mai superioară fantezia pe care o produce” (pag.41). Lăsând la o parte pleonasmul, aş spune că Einstein, Salvador Dali, Fraţii Grimm, Chaplin erau departe de a avea un intelect „pătrunzător şi limpede”, dar debordau în fantezie, noncomformismul lor în gândire şi viaţă ţinându-i departe de luciditatea rece care îi caracterizează, de exemplu, pe politicieni. Cu alte cuvinte, afirm că geniile Fanteziei au un mod propriu de gândire, diferit de cel al unui om obişnuit, drept pentru care ei sunt catalogaţi deseori ca „aiuriţi”.

Desigur, Tolkien nu a descoperit „America” în ceea ce priveşte adevărurile primordiale: „La urma urmei, eu cred că legendele şi miturile sunt în mare măsură făcute din «adevăr» şi prezintă aspecte ale lui care pot fi percepute doar pe această cale...” (pag. 96-97), Vasile Lovinescu în cărţile sale de esoterism demonstrează codul-program care s-a transmis oral din negura timpului, dar de aici până a afirma că o operă de fantezie, nu o „poveste-cod” clasică, prezintă o istorie reală, faptul pare deplasat.

Nu am făcut o „demolare” a cărţii lui Robert Lazu, nu mi-am propus acest lucru, mi-am permis o discuţie pe marginea celor prezentate. Sunt un mare fan al operei lui Tolkien şi pot afirma că succesul imens de care s-au bucurat scrierile sale se datorează în primul rând laturii morale pe care o îmbracă fantezia autorului, nu substratului „ascuns” religios-creştin. Altfel nici nu s-ar explica de ce mai tinerii mei colegi de serviciu, încă studenţi, fanatici ai calculatoarelor, net-ului şi muzicii „death”, înnebuniţi după Marilyn Manson, nu recunosc pe lumea asta o altă operă mai mare decât Stăpânul inelelor!


Despre:
Robert Lazu - Lumea lui Tolkien
Editura Hartmann, Arad, 2004.

Articol apărut în:
Autograf MJM, nr. 1 / martie 2004, pag. 9





LUMEA LUI TOLKIEN, AŞA CUM E

Robert Lazu


Pasionat de poveştile scrise de J.R.R. Tolkien, cunoscutul grafician şi scriitor de literatură SF, domnul Viorel Pîrligras, a dedicat o scurtă recenzie primei noastre lucrări ce focalizează semnificaţiile scrierilor celebrului profesor de la Oxford: Lumea lui Tolkien (Hartmann, 2004). Întrucât am constatat o serie de neînţelegeri care ar putea fi depăşite, cred că este absolut necesară clarificarea câtorva aspecte ale interpretării mele, spre a evita – pe viitor – discuţii inutile. În acest scop voi proceda oarecum neconvenţional, începând cu sfârşitul textului semnat de domnul Pîrligras.

În încheierea articolului său, declarându-se un mare fan al operei tolkien-iene, Viorel Pîrligras evocă atitudinea pasională a tinerilor, care, deşi „fanatici ai calculatoarelor, net-ului şi muzicii , înnebuniţi după Marilyn Manson, nu recunosc pe lumea asta o altă operă mai mare decât Stăpânul inelelor”. Aici poate fi surprinsă o atitudine care ne situează pe poziţii diferite. După cum am afirmat în repetate rânduri, am început să scriu aceste lucrări dedicate lui Tolkien animat de dorinţa de a contrabalansa „fanatismul” cu care sunt întâmpinate scrierile sale printr-o atitudine bazată pe cunoaşterea şi înţelegerea semnificaţiilor pe care le transmit. Ca să fiu mai clar, subliniez încă o dată că nu sunt un „fan” al romanului The Lord of the Rings şi nici al vreunei alte opere literare. Deşi iubesc anumite scrieri, strădania mea e aceea de a lăsa raţiunea să prevaleze, efectuând o cercetare menită să expună unui public cât mai larg adevărul operelor analizate. Degeaba se va declara cineva „fan” al poveştilor lui Tolkien: niciodată nu va fi convingătoare această simplă clamare. Încă şi mai multe rezerve ne va stârni o persoană care îi poate alătura în propria conştiinţă pe Manson, muzica death şi autorul mirificelor poveşti cu hobbiţi! Tolkien însuşi s-a arătat mai mult decât rezervat faţă de „fanii” săi, evitând categoric să se lase prins în dialoguri superflue cu persoane care dovedeau o neînţelegere totală a mesajului său auctorial. De altă parte, atitudinea fanilor poate fi un argument în favoarea caracterului benefic al poveştilor tolkien-iene: infestaţi de germenii unei culturi malefice, în care clamarea violenţei, a imoralităţii şi a superficialităţii sunt monede curente, valorile morale ale cavalerismului şi carităţii de sorginte creştină pot magnetiza atenţia atunci când sunt prezentate cu graţie.

După cum au subliniat reputaţi exegeţi ca Thomas Shippey (Saint Louis University), S. Caldecott (Oxford University), Bradley Birzer (Hillsdale College), Verlyn Flieger (University of Maryland), Joseph Pearce (Ave Maria University) şi încă mulţi alţii, „priza” scrierilor cu hobbiţi poate fi explicată prin vidul pe care valorile educative tolkien-iene vin să-l umple. De altfel aceasta este „cheia” hermeneutică pe care T.A. Shippey (consultant al regizorului Peter Jackson în cursul realizării filmului The Lord of the Rings) a întrebuinţat-o pe larg în monografia sa J.R.R. Tolkien: Author of the Century (Houghton Mifflin Company, 2001): “Tolkien, educatorul nostru”. Încercând să explice succesul deconcertant al poveştilor cu dragoni, pitici, elfi şi alte minunăţii asemenea, Shipey susţine că una din cauzele principale rezidă în caracterul pedagogic, paideumatic al scrierilor lui Tolkien. Eroii care le locuiesc te invită să-i urmezi în periplurile lor aventuroase, atrăgându-te în adevărate iniţieri în practica unor virtuţi ce par acoperite azi de un strat gros de praf.

Revenind la critica domnului Pîrligras, vom remarca, pe ansamblu, că înainte de toate ea manifestă o atitudine de rezervă totală faţă de creştinism. În mod evident, ceea ce-l deranjează pe criticul nostru este strădania de a evidenţia universul valorilor religios-morale care l-au inspirat pe J.R.R. Tolkien. Toate argumentele domniei sale, fără excepţie, sunt emise împotriva declaraţiei autorului care afirma răspicat că “Stăpânul Inelelor este o operă în mod fundamental religioasă şi catolică”. În primul rând, această declaraţie nu prezintă nici o ignorare a principiului autonomiei esteticului. Departe de noi şi de Tolkien gândul că am putea conduce pe cine cu forţa la Biserică, prin intermediul unei opere literare sau a unei interpretări în cheie teologică! Fără a contesta calitatea estetică a operelor unor creatori plini de păcate (domnul Pîrligras i-a citat pe Balzac, Shakespeare, Dickens, Marin Preda, Eminescu), ceea ce am vrut noi să evidenţiem e simplul fapt că este posibil să fii un scriitor autentic fiind încununat de virtuţi. Prin tot ce încercăm să scriem ne opunem categoric falsului mit al scriitorilor damnaţi, lansat de generaţia (post)romantică a lui Paul Verlaine şi Arthur Rimbaud, după care creatorii ar fi întotdeauna în ipostaza de genii rătăcite de la valorile credinţei. Într-adevăr, dacă putem accepta alături de domnul Pîrligras că, în lumea modernă, mulţi gânditori de prim rang sunt imorali, nu putem accepta faptul că această stare nu afectează operele lor. Iată singurul lucru pe care l-am susţinut în paginile noastre: interdependenţa existentă între viaţa autorului şi operele sale, fără a contesta posibilitatea creativităţii în cazul unor persoane marcate de vicii.

LAZU Lumea lui Tolkien Domnul Pîrligras aduce cea mai severă critică monografiei noastre atunci când afirmă următoarele: „Nu voi insista asupra structurii şi naraţiunii din Lumea lui Tolkien, dar îmi exprim părerea că este, în bună proporţie, mai mult o teză misionar-creştină care pare că insistă cu orice chip să mergem la biserică. Din acest motiv, autorul comite greşeli, forţând nota şi abordând aspecte care se depărtează de universul literar tolkiean”. Respectând apelul non-ideologic al lui Roland Barthes (care solicita ca orice critic să-şi declare doctrina care-l ghidează), nu am făcut niciodată un secret din propriile opţiunile filosofice şi morale. De aici până la a spune că încerc să duc pe cineva cu forţa la biserică e cale lungă. În plus, m-am străduit cu multă grijă să evit capcana integrismului, pretinzând că Tolkien ar fi scris o operă în mod explicit şi vizibil creştină. Stăpânul inelelor nu e comparabilă, sub acest aspect, cu Cronicile din Narnia a lui Clive Staple Lewis. Tolkien însuşi a evitat cu multă grijă referinţele religioase directe, explicite. Am încercat să explicăm într-un întreg capitol, “Religia Lumii de Mijloc” (pp. 38-68), cum anume sunt prezente, discret, anumite elemenete ale credinţei autorului. Ceea ce nu transformă poveştile sale în opere apologetice! Ci doar probează influenţa reciprocă dintre credinţa religioasă a lui Tolkien şi operele sale literare. Nimic mai mult, nimic mai puţin.

O altă neînţelegere surprindem în cazul concepţiei tolkien-iene despre Fantezie (imaginaţie). Unul dintre fragmentele citate de noi, extras din textul programatic “On Fairy Stories”, se referă la dependenţa calităţii produselor imaginare faţă de puritatea intelectului: “Cu cât intelectul e mai pătrunzător şi limpede, cu atât va fi superioară fantezia pe care o produce”. Nu e vorba nici într-un caz, aşa cum pare a socoti domnul Pîrligras, despre postularea funcţionalităţii imaginaţiei doar în cazul celor cu minţi curate. Ceea ce face Tolkien este o distincţie între două categorii de creatori de ficţiune. Din acest punct de vedere, referindu-se la Einstein, Salvador Dali, Fraţii Grimm, Chaplin – autorii citaţi de domnul Pîrligras - Tolkien nu ar fi contestat nici o clipă capacităţile lor imaginative. Ci, eventual, calitatea acestor facultăţi.

O altă critică este aceea care vizează modul în care am prezentat miracolele. Fără a avea pretenţia infailibilităţii am încercat să sugerăm ipoteza existenţei unei “iconomii a miracolului”, care, fiind produs de Dumnezeu însuşi, are o anumită semnificaţie în contextul istoriei. Domnul Pîrligras ne contrapune fără ezitare o perspectivă ce pare a proveni din cărţi inspirate de doctrinele New Age, cu care noi recunoaştem că nu avem nimic în comun. Astfel, domnia sa spune “că miracolul este produs de Dumnezeul din fiecare şi ţine de structura moral-religioasă a individului, de aceea astfel de fenomene pot fi întâlnite, pentru un ochi abil, în orice zi. Simplu fapt că existăm este un miracol”. Dacă putem împărtăşi ultima parte a frazei menţionate (de altfel am citat un text în care Mircea Eliade vorbea despre camuflarea miracolelor în banale întâmplări cotidiene), partea cu “Dumnezeul din fiecare” nu o putem împărtăşi. Când vorbim sau scriem despre Dumnezeu ne gândim totodeauna la o fiinţă vie, transcendentă, obiectivă şi perfectă, faţă de care noi toţi suntem distincţi şi la care ne putem raporta prin dialogul rugăciunii.

În fine, faptul care, foarte probabil, l-ar fi mâhnit cel mai mult pe Tolkien însuşi, este scepticismul categoric pe care Viorel Pîrligras îl manifestă faţă de veracitatea poveştilor sale. Dincolo de toate neînţelegerile şi diferenţele de opinie, noi credem că aici se găseşte punctul crucial în care drumurile fanteziei tolkiniene şi cele ale opiniilor domnului Pîrligras se despart. În timp ce pentru Tolkien şi pentru cititorii fideli poveştile sale sunt “adevărate”, pentru criticul nostru ele nu sunt decât simple opere de “ficţiune”, orice altă opinie părându-i-se deplasată.

Un lucru care, totuşi, ne-a bucurat şi ne-a determinat să scriem rândurile de faţă, este intenţia evidentă şi manifestă de a deschide drumul unui dialog fertil. Într-o cultură minoră, unde criticile corozive sunt atât de frecvente, domnul Viorel Pîrligras se străduieşte să practice o critică calmă, animată de o autentică dorinţă de a regăsi “arta conversaţiei”. Îi mulţumim cu recunoştinţă pentru faptul de a ne fi pus la încercare interpretările cu atâta acuitate.


Despre:
Viorel Pîrligras - Lumea lui Tolkien, aşa cum e
Autograf MJM, nr. 1 / martie 2004, pag. 9





MIRĂRI, VEŞTI BUNE, GELOZII

Michael Hăulică


Pro-Scris 1/2005

Cătălin Ionescu are a se răfui cu Valentin Nicolau şi Dragoş Şeuleanu, „Pre-text" (cum îi place să spună) de a pune umărul întru demolarea editurii Nemira, care nici n-a prea fost ea... zice acum editorul Pro-Scris-ului. Cât despre „prestanţa profesionistă" (pusă la îndoială acum) cu care Nemira domina/ domină peisajul publicistic (?)... ce să mai zic? Mă mai uit o dată în dicţionar, care sănătate i-o doresc şi lui Cătălin Ionescu.

Celălalt editorial, al lui Györfi-Deák György, se referă la proasta gestionare a banilor de către autorităţi, la starea jalnică a culturii etc. Şi totuşi, starea culturii române nu m-a făcut să mă simt mai umilit decât acest enunţ sceptic (cu referire la acţiunile Ministerului Culturii de a atrage bancherii în activităţi culturale): „Dar caritatea nu se numără printre virtuţile bancherilor". Caritatea? Despre asta e vorba?

Apariţia volumului „Figurine de ceară" al lui Mircea Opriţă prilejuieşte publicarea unor puncte de vedere mai vechi sau mai noi asupra prozei scurte a autorului, unele dintre ele doar jocuri de cuvinte, de numere, de... geaba.

O secţiune specială este dedicată lui Alexandru Ungureanu, decedat în 2004, autorul „Artelor marţiale moderne". Două dintre povestirile lui, articole despre el apărute în publicaţiile anilor '80 şi gândurile de acum formulate de scriitori şi editori care l-au cunoscut îl omagiază pe cel care va rămâne un deschizător de drumuri în SF-ul românesc.

Ca de obicei, lui J. R. R. Tolkien i se dedică o altă secţiune specială a revistei, în care figurează traduceri, articole de Robert Lazu, o recenzie la antologia Rodicăi Albu, „Inklings. Litera şi spiritul", plus o listă cu greşelile din ediţiile româneşti ale cărţilor lui Tolkien.

De la o vreme, „singura revistă de critică SF" ne-a obişnuit să publice şi proză scurtă, aşa că avem ocazia să citim „Merele Evei", o nouă povestire de Sergiu Someşan, slabă, slabă, slabă... De mirare gestul autorului, altfel scriitor serios, cu şase volume la activ şi cu texte antologate şi antologabile, dar mai de mirare îmi pare decizia editorilor de a-l publica. Se uită lumea la noi, fraţilor... Se poate?!


Literatura şi artele imaginarului, 24 martie 2005

Eduard Pandele publică, după mulţi ani, o proză. „Pionier" este un text scris... exact. Cu propoziţii şi fraze făcute şi refăcute până dau bine, până rămâne exact cât trebuie, nici mai mult, nici mai puţin (asta e marfă rară!). În rest... e un text horror (un fel de Delicatessen situat într-un totalitarism valah) care, nu, nu pot spune că mă lasă rece (nu agreez horror-ul; da' deloc!), dimpotrivă, îmi lasă un sentiment neterminat, de jenă, de îndoială, de... vină chiar. Dar dacă nu ăsta-i şpilul?

Canibalismul e tare disimulat - nu întotdeauna şlefuirea frazelor lasă loc să vezi şi ce e dincolo de ele (dar senzaţia de „nimic în plus, nimic mai puţin" tot rămâne) - însă dacă îl iei în serios, ca subiect, textul are un sens. Dacă nu... rămâne ceva, aşa, ca o poezie. O stare. Un moment. Mi-aş dori ca Eduard Pandele să lase exerciţiile şi să scrie de-adevăratelea. Că are instrument. Dar parcă n-are curajul de a se lăsa în voia cuvintelor... Lasă-le, dom'le, şi pe ele să mai zburde oleacă, să mai facă nebunii... Tu doar ai grijă să nu se arunce de pe bloc.

Ştiri din SF-ul românesc şi de aiurea, plus fericita combinaţie: autori români care vor apărea într-o antologie americană (Doru Stoica şi Michael Haulica), dar şi vestea că la Editura Hartmann din Arad a apărut antologia de texte critice „J.R.R. Tolkien: Credinţă şi imaginaţie", coordonată de Virgil Nemoianu şi Robert Lazu.

Rubrica de „Game Culture" a lui Eduard Pandele întregeşte sumarul acestei apariţii a suplimentului realizat de Marian Coman, săptămânal, pentru cotidianul „Obiectiv-Vocea Brăilei".


Anticipaţia 568

Este ultima pe care o am, deşi sunt zvonuri că, între timp, ar fi apărut şi nr. 569.

Cu toate că a apărut în decembrie (după câte ştiu), nu lipsesc articolele dedicate taberei Atlantykron - numită, de la o vreme, Academia de Ştiinţă Prospectivă şi Viitorologie -, organizată în fiecare vară pe o insulă din mijlocul Dunării, lângă Capidava.

Florin Munteanu şi Traian Bădulescu scriu despre tabără şi atelierele ei (Ştiinţa complexităţii, Jurnalism şi multimedia, Science-fiction, Robotica şi inteligenţa artificială etc.), iar Daniela Mironov publică un interviu cu Roberto Quaglia, scriitorul italian care a fost prezent la toate ediţiile din ultimii 12 ani. Convorbirea îi are ca subiect pe Robert Sheckley şi Ian Watson, cu care Roberto tocmai se întâlnise la Convenţia Europeană de SF ţinută în 2004 la Plovdiv, în Bulgaria. Am reţinut că, în această vară, e posibil ca Ian Watson să fie oaspetele taberei, alăturându-se astfel unor alte nume celebre care au vizitat insula: Norman Spinrad şi Joe Haldeman.

Un număr mare de pagini este dedicat prozei. Nume multe, „şi mai bune şi mai rele" - vorba cântecului.

Povestirea „Malawi cu capitala la Zomba" de Dănuţ Ungureanu este o ucronie în care apar „ferestrele fără geam ale blocurilor abandonate" de pe Calea Moşilor dintr-un Bucureşti al unei Republici Comuniste România (enclavă a Uniunii Sovietice) din anul 2050. Moca-Cola şi mitingurile antiguvernamentale organizate de autorităţi, Nelu Pătraşcu locuind împreună cu nevasta, doi copii şi alţi doi tovarăşi într-un apartament, călătoria în lume (Malawi, cea cu capitala...) printr-un sistem de conducte etc. nu sunt decât gadgeturi umoristice, întregul text te duce cu gândul la „grupurile satirice" mai vechi sau mai noi, iar finalul e fâsâit (ajuns în Malawi - de fapt, undeva în Arizona -, personajul principal, ieşit dintr-un canal, e împuşcat). Unde mai pui că textul a mai apărut o dată în Anticipaţia (nr. 527 din 1995, micro-antologia numită de Voicu Bugariu „Alte Românii"). Reciclăm, reciclăm, dar o revistă care are în spate 50 de ani de apariţie merită mai mult.

Să mai reţinem prezenţa lui Robert Sheckley (nu şi textul!) şi a lui Florin Pîtea (cu un articol despre Pat Cadigan pentru apariţia căruia editorul din mine este gelos, tare gelos).

Extras din Observatorul Cultural
anul VI, serie nouă nr. 7 (264), 14-20 aprilie 2005, pag. 14





INSUPORTABILA FRIVOLITATE A PRESTANŢEI PROFESIONISTE

Cătălin Ionescu


Observatorul cultural nr. 7 (264) din 14-20 aprilie 2005 a publicat, sub semnătura lui Michael Haulică, articolul Mirări, veşti bune, gelozii. După câteva zile am trimis pe adresa de e-mail a redactorului-şef un drept la replică. Spre surprinderea mea, dreptul meu la replică a fost ignorat. Câteva săptămâni mai târziu, un articol apărut în Academia Caţavencu din 18.05.2005 m-a lămurit asupra motivelor – şi vă invit şi pe dv. să-l citiţi făcând click aici.

Trebuie să mărturisesc că, în cele din urmă, nu pot decât să fiu recunoscător doamnei Carmen Muşat, redactor-şef la Observatorul Cultural, pentru acest fapt. Pentru că materialul distinsului coleg MH se pretează la o analiză mult mai atentă decât sumarele mele consideraţii trimise Observatorului cultural.

Înainte de a începe însă, vă invit să parcurgeţi integral acest materialul din Observatorul Cultural – făcând click aici.

Şi să purcedem...


Cătălin Ionescu are a se răfui cu Valentin Nicolau şi Dragoş Şeuleanu. Pre-text (cum îi place să spună) de a pune umărul întru demolarea editurii Nemira.


Ce-i al lui e al lui, MH ştie să sintetizeze. În doar 2 propoziţii spre capul meu se aruncă: unu, impertinenţa de a mă „lua” de Nicolau şi Şeuleanu, doi, stupiditatea jocurilor de cuvinte din Pro-Scris şi trei, concentrarea puterilor muşchilor mei întru demolarea Nemirei. Ceea ce înseamnă, la modul foarte simplu, că pentru MH, unu, starea televiziunii naţionale şi a, în consecinţă, a radioului, este o stare de normalitate şi că persoanele aflate în funcţii mari de conducere sunt intangibile, doi, Pro-Scris îi repugnă, trei, singurele mele distracţii sunt cele legate de demolări. Dragul meu M (de la Maestru), ţin să te anunţ cu mare părere de rău că, exact când scriu aceste rânduri, s-a anunţat demisia lui Valentin Nicolau de la conducerea televiziunii (care demisie, că tot veni vorba, nu este defel o demisie de onoare - cu două zile înainte de a fi demis! - şi prin acest gest Valentin Nicolau rămâne acelaşi individ care a continuat neabătut instituţionalizarea slujului în televiziunea naţională). Nu pot decât să sper că până când vei citi aceste rânduri în Pro-Scris batista aceea plină de lacrimi se va fi uscat deja... Fără alte comentarii despre jocurile de cuvinte din Pro-Scris şi despre „demolarea” editurii Nemira (care, că tot veni vorba, se poate demola acum mult mai eficient cu Valentin Nicolau iar la cârma sa).

Dar să revenim la textul lui MH. Cea mai mare durere şi indignare a autorului este expresia „prestanţă profesionistă” pe care am folosit-o eu.

Mă mai uit odată în dicţionar, care sănătate i-o doresc şi lui Cătălin Ionescu.


Mulţumesc, M (de la Mentor), asemenea şi ţie, dar sincer, nu prea înţeleg ce ai văzut în dicţionar şi nu ţi-a convenit. Apropo, ai uitat să precizezi în ce dicţionar te-ai uitat, nu cumva era cel român-rus?

Dar fie, să tragem cu ochiul în DEX:


Prestanţă s.f. Ţinută, înfăţişare, atitudine impunătoare, demnă. – Din fr. prestance

Profesioni//st ~stă (~şti, ~ste) 1) Care ţine de profesionism; propriu profesionismului.

Profesionism s.n. Practicare a unei îndeletniciri ca profesiune; p.ext. ramură a ştiinţei, a sportului, etc. practicată ca profesiune; profesionalism.

Profesionalism s. Profesionalitate. (A dovedi un înalt ~.)

Profesionalitate s.f. Calitatea de a fi un bun profesionist. ?? Conştiinţă profesională; profesionalism.

(Definiţiile sunt preluate din RoDEX v. 1.1: Dicţionar Explicativ Român)


Suficient? Gentilule M (de la Magistru), unde este hiba în a avea o atitudine demnă, de profesionist?

Dar să revenim la articolul din Observatorul Cultural. În restul materialului MH se arată umilit de editorialul lui Gyuri, nemulţumit de cronicile la Anticipaţia românească, îşi scoate apoi pălăria în faţă lui Alexandru Ungureanu şi Tolkien (de mortuis nil nisi bonum), pentru a da apoi cu obidă în Sergiu Someşan (ghinionul lui, că este viu şi colaborează la Pro-Scris). În capitolul următor MH nu scapă prilejul de a explicita „vestea bună” din titlu printr-o reclamă proprie – autoreclama a devenit de multă vreme un gest reflex pentru MH – pentru ca în ultimul capitol semnatarul să exerseze cu sârg cuvintele limbii de lemn într-o jalnică încercare de pro-slăvire (scuze, lingvistule, nu m-am putut abţine!) a Revistei Anticipaţia şi a unor anume persoane...

Ajunşi aici, trebuie să admit faptul că MH este un profesor (iertare, încă o dată, maestre, că mă agăţ iar de cuvinte care încep cu „pro” sau „pre”) în materie de cuvinte. Nu exagerez deloc. De altfel înclinarea către cuvinte a lui MH este mai veche. În Ghidul colaboratorului din Lumi virtuale (http://www.lumivirtuale.ro/ghidul.htm) spune:


Îmi plac frazele pe care simt nevoia să le notez, să le citez [...] Îmi plac autorii care au ceva de spus şi o fac într-un fel care e numai al lor. [...] Faceţi-mă să cad pe spate cu textele voastre şi le voi publica. Uimiţi-mă! Ştiu că e greu, nici mie nu-mi iese chestia asta întotdeauna, dar nu e imposibil. Sînt cîţiva scriitori în ţara asta care o fac tot timpul.


Să trecem peste exacerbata modestie - nici mie nu-mi iese chestia asta întotdeauna – şi să căutăm şi noi ceva să ne uimească. Ei bine, exact în acelaşi articol, cu doar două paragrafe mai sus, acelaşi iubitor de cuvinte scrie:


Nu este o revistă democratică, în ea nu poate publica oricine. Sau poate, dar numai dacă respectă condiţiile, de fapt, condiţia: să-mi placă mie.


Extraordinar, frazele astea, nemodificate de mai bine de cinci ani, mustesc de subînţelesuri. Deci, dacă revista nu este democratică, cum poate fi? Anarhistă? Să fim serioşi. Atunci poate monarhistă? Bingo! Şi deci MH este regele, nu? În perfectă congruenţă cu estetica aparte, dar explicitată in extenso a revistei: să-i placă MS MH!

Şi, pentru că m-am încălzit, să continuăm exemplele de cuvinte inefabile ale lui MH, prin câteva citate suplimentare, extraordinare.

În blogul (http://www.weblog.ro/michaelhaulica) său MH are curajul – pe care eu unul i-l apreciez sincer – să se dezlănţuie în toate faţetele personalităţii sale de om de litere şi ctitor de sf. Ei, ce spun eu, om de litere, de scriitor. Ei, ce scriitor, de mare scriitor. Minim minimorum, de valoarea unui Marquez. Cărtărescu – căruia, din viteză, îi şi alterează uşor numele, este, în comparaţie, un individ oarecare:


E de bine totuşi să fii mare scriitor şi în cărţile fără pretenţii. Din păcate nu reuşesc să-l vad pe Cătrărescu mare scriitor în cărţile cu pretenţii. (11.01.2005)


MH este, în blogul său, stăpânul desăvârşit al cuvintelor:


Dar iubesc prea mult cuvintele. Şi astea rănesc uneori, şi îi rănesc tocmai pe cei la care ţin mai mult, pe cei pe care îi iubesc.

Cuvintele dor, ştiu asta. Dar crezi că pe mine nu mă dor? Şi sînt atît de frumoase... (27.01.2005)


Frumos şi sensibil, într-adevăr. Şi iată o mostră de cuvinte atât de fragede:


Auziţi ce spune purtătorul de cuvînt al guvernului: Năstase nu e de acord cu graţierea. Păi a semnat-o! S-a tipărit decretul, cu semnătura lui. Ce pula mea, ăştia-şi bat joc de toată lumea? (16.12.2004)


Un alt exemplu pe măsură:


Băga-mi-aş picioarele. Cu felicitări!
Am scris, am verificat, am dat PU(B)LICĂ şi... s-a dus pulii de suflet ce-am bloguit. (05.10.2004)


În faţa acestor mostre de cuvinte, mă simt tare mic cu prestanţa profesionistă care l-a deranjat atâta pe marele scriitor/lingvist/colecţionar de cuvinte


Proiecţii: revelion la Ploieşti, cu gaşca din ’93, gaşca de chefuri, de tabără, de mare... De-abia aştept.[...] Chef cu cîţiva dintre cei mai buni scriitori pe care-i are România la ora actuală...
Da, sîntem buni, dar nu ne vede nimeni... Or să ne vadă ei... or să ne vadă cîndva. (01.12.2004)


Buni?! Eşti mult prea modest, tu, măiestru cârmaci al sf-ului de pe mapamond!...

Şi un ultim uriaş adevăr:


Nu voi minţi prin minciună, dar s-ar putea s-o fac prin omisiune. (15.08.2004)


O nouă lecţie, extrem de interesantă, de la exhaustivul şi inepuizabilul MH. A minţi prin omisiune este doar o palidă umbră de minciună. Nu un păcat capital pentru un scriitor. Poţi omite o literă (cum a şi făcut MH), de pildă, dintr-un link, şi asta să nu fie minciună. Poţi omite şi mai bine, tot link-ul (cum a făcut MH exact în articolul pe care îl discutăm aici, neindicând adresa revistei Pro-Scris) – o altă omisiune. Poţi omite o semnătură într-un material (cum a şi făcut MH), este tot o omisiune. Poţi omite, că tot ţi-ai făcut mâna, o serie întreagă de alte adevăruri, ce mai contează? Nu minţi prin minciună! Minţi prin cuvinte de infinită valoare...

Exemplele ar putea continua (la adresa specificată mai sus se găseau, la ora când eu mă documentam pentru acest material, 20 de pagini de blog care constituie un excelent material de studiu pentru ceea ce poate însemna înclinarea către autoritarism, intoleranţă şi infatuare), eu însă mă opresc aici.

Sigur, avatarurile marilor personalităţi au multiple faţete. La urma urmei sunt cazuri destule în care moralitatea nu a fost nici măcar tangentă la personalităţile unor scriitori. Crezul intelectualului modern ţine, cumva, de o nefericire cronică. Există, ca să-l citez pe Milan Kundera, o insuportabilă frivolitate care ne macină. Dar dacă distinsul colaborator al Observatorului Cultural, domnul Michael Haulică va continua să se uite în dicţionar atunci când vine vorba de prestanţă profesionistă, eu nu pot decât să ridic din umeri, neputincios şi trist. Şi să sper, cu optimism ponderat, că într-o bună zi, acesta va înţelege că oglinda în care se uită fix cam de multişor nu este o fereastră către exterior şi va (re)descoperi că dincolo de cuvintele pe care le tot caută - cu un soi de disperare încrâncenată - se află ceva ce se numeşte literatură. Altminteri...

Nomina stultorum parietibus haerent.





PRO-TON





HALLOWEEN, ARDELENEŞTE

Simone Györfi


Urcuşul fusese greu pentru Tereza.

-Să fi venit ieri, ofta ea la tot pasul, sprijinindu-se tot mai apăsat de braţul fiicei sale.

-Cine ar fi crezut, pe soarele acela, că astăzi va turna ca din găleată? Nici nu-i patru ceasul şi e deja întuneric!

-Tradiţia e tradiţie, suflă Tereza şi se opri la poalele crucii.

De-acolo, drumul se bifurca în două. Spre stânga strada fusese de curând pietruită, însă dealul era nărăvaş, după câte o rupere văratecă de nori o lua la vale şi oamenii se trezeau din nou că urcă pe bolovani. Cortegiile funerare se răriseră de când fusese dat în folosinţă cimitirul cel nou, în capătul opus al oraşului, între fabrica veche de bere şi celefeu, pe o parcelă ce aparţinuse avutului obştesc. Paulina se aplecă şi-şi dezlegă şiretul, doar pentru a-l înnoda la loc şi pentru a-i mai oferi mamei sale o clipă de răgaz.

-Uite că au vopsit fântâna, observă Tereza.

-Care fântână?

-Aceea. Ai zice că are mai bine de o sută de ani?

-Ciudat, n-am mai observat-o.

-Grăbită cum eşti mereu, nici nu mă mir.

-Mamă...

-Străbunicul a construit-o, aşa să ştii. Avea o casă tocmai acolo, în vârful dealului. Numai că lelea Iulişca a murit în timp ce el lupta pe front. Şi moşul n-a mai vrut să se întoarcă acolo. A dăruit dealul obştei. Ca să aibă un loc de îngropăciune.

-De-aia o ia dealul în jos, că l-au populat cu vile? S-o fi supărat moşul, acolo, unde este.

-Nu huli, fată.

-Pe care parte o luăm?

Era întrebarea pe care o punea de fiecare dată. Neamurile odihneau tocmai în vârf, la intrarea opusă. Pe oriunde ar fi apucat-o, tot greu era. Din ce în ce mai greu, mai ales de când îl conduseseră şi pe Alexă, într-o zi molcuţă de primăvară timpurie...

Tereza mai suflă o dată adunându-şi puterile, apoi porni înspre partea abruptă. Paulina ştiuse că aşa va face. Aveau să întâlnească astfel mai puţini oameni, care le-ar fi oprit doar pentru o vorbă şi le-ar fi întârziat.

Era singura dată în an când Tereza putea fi convinsă să iasă din casă.

În ploaia măruntă, mocănească, de toamnă târzie oamenii aplecaţi peste mormintele celor dragi, în încercarea zadarnică de a le împodobi ori de a aprinde lumânările amintirilor, formau o masă uniformă.

Preotul cel tânăr păşea cu grijă printre cruci, ridicându-şi poalele anteriului. Diaconul îl urma îndeaproape, înjurând vremea printre dinţi.

- Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească, murmura cu obidă preotul când trecea pe lângă un mormânt înconjurat de membrii familiei.

Ici-colo îl opreau să spună o rugăciune pentru cel plecat şi atunci faţa lui morocănoasă se lumina dintr-o dată. În ultimii ani îşi dezvoltase o adevărată afacere, un mic sereleu, după căderea de la putere a socialiştilor multilateral dezvoltaţi şi înaintaţi spre comunism oamenii deveniseră dintr-o dată parcă mai temători de Dumnezeu, 'tui mama mă-si de pantofar, iartă Doamne păcatele mele, şi preotul îşi scuipă cu osârdie în sân. Aşa, mai cu o pomenire, mai cu un acatist, ajunsese să pună pe făgaşul cel bun biserica veche, aceea care arsese de două ori în trecut: prima dată îi pusese foc un ostaş rus, în inimoasa lui pornire de eliberare a popoarelor de sub jugul credinţelor mistice; a doua oară îi trăznise Sf. Ilie însuşi cu un fulger grinzile proaspăt aghezmuite, noroc că plecaseră muncitorii şi nu pătase sânge de creştin lăcaşul hărăzit celor sfinte... Numai că, o dată cu trecerea timpului, oamenii obosiseră să se mai întoarcă după ajutor înspre ceruri, ocupaţi cu afacerile şi proiectele de finanţare de la buzunarul internaţional. Credinţa dădea bine în zilele de sărbătoare, ori la pomenirea morţilor, sau în săptămâna când se plimbau prin oraş moaştele Eulaliei, fetiţa sălbatică al cărei corp neînceput de putreziciune se găsise la mai bine de două luni de la moarte.

Tereza privi chiondorâş spre cele două sutane şi o trase pe Paulina mai aproape de gărduleţul mormântului.

-Hai, mamă, încercă fata. O slujbă de pomenire, acolo. Să intrăm şi noi în rândul lumii.

-Alexă, taică-tu, a fost al meu, i-o tăie Tereza, ca în fiecare an. N-a suferit în viaţa lui sclifosiţii de nici un fel. Crezi că mi-ar ierta-o, dacă acum aş face peste voia lui?

Paulina ridică din umeri şi îşi începu tăcută lucrul. Nu avea ce să mai adauge spuselor Terezei. Alexă fusese un om harnic şi scump la vorbă. Nu se înghesuia cu sfaturi, însă punea umărul acolo, unde se simţea nevoia. Trecut bine de şaizeci, se opintise să planteze stâlpi de viţă-de-vie în ograda vecinului. A doua zi se plânsese de dureri în spate şi nu trecuse săptămâna până să fie aşezat la odihnă veşnică, lângă părinţi şi lângă multele neamuri care populau paşnic, în moarte, dealul.

Tereza se opinti în piatra funerară cu obidă.

- Alexă, Alexă, murmură ea şi simţi cum o ard lacrimile în gâtlej. De ce m-ai lăsat, Alexă? Pe ce m-ai dat, bărbate, pe trei pari de viţă de vie, şi aceia ai vecinului, Alexă? N-ai avea somn în vecii vecilor, om fără suflet ce eşti!

Ploaia se înteţise între timp şi Paulina, care lucra tăcut, cu osârdie, alunecă în argila amorfă. Încercă să se prindă de gardul de fier care împrejmuia mormântul, însă căzu pe-o rână şi mâna îi intră până la cot în pământ. Tereza ţipă înspăimântată şi, în loc să ridice privirea la cerurile de la care nu mai aştepta de mult milă şi ajutor, se aruncă peste mormântul noroios, înfundându-şi obrazul în ţărână.

- Pe mine ia-mă, Alexă, nu pe fată, răcni ea, trăgând cu disperare de mâna Paulinei.

Timpul păru că se opreşte. Doar pentru o clipă, doar cât i-ar trebui unei adieri de vânt să stingă lumina firavă a unei lumânări. Apoi Paulina execută un salt curios şi ateriză în dreptul crucii de la intrarea cimitirului, acolo, unde strămoşii încrustaseră în piatră chipul Mântuitorului.

Se ridică ameţită, căutând în jur după Tereza. Aceasta însă dispăruse de parcă ar fi înghiţit-o pământul. Şi nimeni n-o mai văzu vreodată.





PRO-PORŢIE





LINK-URI ALESE


AlthernaTerra
Redactor: Bogdan Teodorescu
http://www.atsf.ro

Asociaţia „H. G. Wells" Timişoara
Redactor: Duşan Baiski
http://http://www.hgwells.ro/

Atelier KULT
Redactori: Bogdan Tudor Bucheru şi Cătălin Sandu
http://www.atelierkult.com/

Bilet de voie
Redactor: Györfi-Deák György
http://www.bilet.go.ro

Curierul de seară
Redactor: Robert David
http://curierul.unicult.ro

Editura Pygmalion
Redactor: Vlad Dercaci
http://www.pygmalion.ro

Hinterland
Redactor: Florin Pîtea
http://www.geocities.com/themaddancinggod

Fantasy Special
Redactor: Vlad Frăţilă
http://fantasy.lx.ro/

Literatura şi artele imaginarului
Redactor: Marian Coman
http://www.imaginar.tk/

LiterNet
Redactor: Răzvan Penescu
http://www.liternet.ro/

Net SF
Redactor: Cătălin Sandu
http://www.netsf.org/

Noesis
http://www.noesis.ro

Pagina cronicarului
Redactor: Dan Rădulescu
http://www.rapax.ro/cronicar/index.php

Pagina personală Radu Pavel Gheo
http://www.literati.net/Gheo/

Pagina personală Dan Marius Sabău
http://www.dan-marius.ro/

Pagina personală Sergiu Someşan
http://somesan.home.ro/

Psycomix
Redactor: George Lupeanu
http://www.psycomix.dap.ro

Romanian Top 10 SF
Redactor: Claudiu Oprea
http://ivyco.com/sf/

Scriptmania
http://www.scriptmania.rdsct.ro

SFera
Redactor: Marian Ţarălungă
http://www.sferaonline.ro





ARHIVA ON-LINE


Pro-Scris nr. 01
(17.07 - 15.09.2000)

Pro-Scris nr. 02
(17.09 - 17.12.2000)

Pro-Scris nr. 03-04
(18.12.2000 - 23.04.2001)

Pro-Scris nr. 05-06
(24.04 - 08.08.2001)

Pro-Scris nr. 07-08
(09.08 - 19.11.2001)

Pro-Scris nr. 09-10
(20.11.2001 - 03.03.2002)

Pro-Scris nr. 11-12
(04.03 - 10.06.2002)

Pro-Scris nr. 13-14
(10.06 - 05.10.2002)

Pro-Scris nr. 15-16
(06.10.2002 - 10.02.2003)

Pro-Scris 1 / 2003 (nr. 17-18)
(11.02 - 20.05.2003)

Pro-Scris 2 / 2003 (nr. 19-20)
(21.05 - 13.09.2003)

Pro-Scris 3 / 2003 (nr. 21-22)
(14.09 - 15.12.2003)

Pro-Scris 4 / 2003 (nr. 23-24)
(16.12.2003 - 15.03.2004)

Pro-Scris 1 / 2004 (nr. 25-26)
(16.03.2004 - 27.06.2004)

Pro-Scris 2 / 2004 (nr. 27-28)
(28.06 - 16.10.2004)

Pro-Scris 3 / 2004 (nr. 29-30)
(17.10 - 19.12.2004)

Pro-Scris 4 / 2004 (nr. 31-32)
(20.12.2004 - 19.03.2005)

Pro-Scris 1 / 2005 (nr. 33-34)
(20.04.2005 - 30.06.2005)





INDEX DE AUTORI


* * * - Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului) (Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu 3-4)
* * * - Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos) (Pro-Puneri - clasice 5-6)
* * * - Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie (Pro-Puneri - clasice 5-6)
* * * - Eurocon 2001 - Press Release (Pro-Gram 9-10)
* * * - Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999) (Pro-Eminenţe 13-14)
Anghel, Dimitrie - Murmurul fântânei (Va urma 27-28)
Arghezi, Tudor - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)
Bálint, Tibor - Cum s-au împăcat cele două clase (Pro-Ton 29-30)
Bădulescu, Traian - Invitaţie Eurocon (Pro-Gram 5-6)
Bădulescu, Traian - Primul mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)
Bădulescu, Traian - Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)
Bădulescu, Traian - Numai cine se mişcă greşeşte (Pro-Gram 7-8)
Bărbulescu, Radu - De vorbă cu Gheorghe Săsărman (Pro-Eminenţe 11-12)
Bărbulescu, Romulus - Imaginea (Pro-Puneri - clasice 3-4)
Boţea, Doina - Tripticul curvasasinei (Pro-Poziţii 1)
Boţea, Doina - Mioriţa 1919 (Pro-Poziţii 3-4)
Bufnilă, Mihaela - În umbra zilelor: Despre creioane (Pro-Puneri 31-32)
Bufnilă, Ovidiu - Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu (Pro-Poziţii 1)
Bufnilă, Ovidiu - Liviu Radu, cruciatul (Pro-Poziţii 1)
Bufnilă, Ovidiu - Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin (Pro-Puneri 1)
Bufnilă, Ovidiu - Orgolikon (Pro-Poziţii 2)
Bufnilă, Ovidiu - Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind (Pro-Poziţii 2)
Bufnilă, Ovidiu - Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind (Pro-Poziţii 2)
Bufnilă, Ovidiu - Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu (Pro-Poziţii 3-4)
Bufnilă, Ovidiu - Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi (Pro-Poziţii 3-4)
Bufnilă, Ovidiu - Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă (Pro-Poziţii 3-4)
Bufnilă, Ovidiu - Interpretări asupra totalităţii (Pro-Gresii 5-6)
Bufnilă, Ovidiu - Fragmentalia sau risipirea corpurilor (Pro-Poziţii 5-6)
Bufnilă, Ovidiu - Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La (Pro-Poziţii 5-6)
Bufnilă, Ovidiu - Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF (Pro-Gresii 7-8)
Bufnilă, Ovidiu - Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor (Pro-Poziţii 7-8)
Bufnilă, Ovidiu - Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia (Pro-Poziţii 7-8)
Bufnilă, Ovidiu - Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups (Pro-Gram 9-10)
Bufnilă, Ovidiu - Cenaclul şi trivialitatea imaginarului (Pro-Poziţii 9-10)
Bufnilă, Ovidiu - Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo (Pro-Poziţii 9-10)
Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction (Pro-Poziţii 9-10)
Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet (Pro-Poziţii 9-10)
Bufnilă, Ovidiu - Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor (Pro-Poziţii 9-10)
Bufnilă, Ovidiu - Asupra misiunii (Pro-Poziţii 11-12)
Bufnilă, Ovidiu - Magicienii secretului (Pro-Poziţii 11-12)
Bufnilă, Ovidiu - Economia războiului şi războaiele economiei (Pro-Poziţii 11-12)
Bufnilă, Ovidiu - Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii (Pro-Poziţii 11-12)
Bufnilă, Ovidiu - Câmpuri magnetice (Pro-Ton 11-12)
Bufnilă, Ovidiu - Senzualitatea hazardului sau despre nesfârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale (Pro-Dus 13-14)
Bufnilă, Ovidiu - Magicianul (Pro-Ton 13-14)
Bufnilă, Ovidiu - Eul matricial (Pro-Ton 15-16)
Bufnilă, Ovidiu - Luna pe din dou@ (Pro-Ton 15-16)
Bufnilă, Ovidiu - Meduza (roman integral) (Pro-Ton 17-18)
Bufnilă, Ovidiu - Eseuri ficţionale (Pro-Ton 19-20)
Bufnilă, Ovidiu - Omul apropiat (Pro-Ton 19-20)
Bufnilă, Ovidiu - Apocalipsa după Buf (Pro-Ton 21-22)
Bufnilă, Ovidiu - Marele absent... (Pro-Ton 23-24)
Bufnilă, Ovidiu - Nori pe mare (Pro-Ton 23-24)
Bufnilă, Ovidiu - Norii molateci (Pro-Ton 23-24)
Bufnilă, Ovidiu - Timpul norilor e vălurit (Pro-Ton 23-24)
Bufnilă, Ovidiu - Aventura imaginii (Pro-Puneri 25-26)
Bufnilă, Ovidiu - Literatura sau Ficţiunea (Pro-Puneri 29-30)
Bugariu, Voicu - Fragmente critice (Pro-Poziţii 2)
Bugariu, Voicu - Fragmente critice II (Pro-Poziţii 3-4)
Bugariu, Voicu - Fragmente critice III: Lumi virtuale (Pro-Poziţii 5-6)
Bugariu, Voicu - Fragmente critice IV (Pro-Poziţii 7-8)
Bugariu, Voicu - Fragmente critice V: În cerc, de-a pururi (Pro-Poziţii 9-10)
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VI: Ars combinatoria (Pro-Poziţii 11-12)
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VII: Despre gnoza SF (Pro-Poziţii 13-14)
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VIII: Despre sefiştii români (Pro-Poziţii 15-16)
Bugariu, Voicu - Fragmente critice IX: Două dicţionare (Pro-Poziţii 17-18)
Bugariu, Voicu - Fragmente critice X: Sociologia sefeului (Pro-Poziţii 19-20)
Bugariu, Voicu - Fragmente critice XI: Romanul sefeului românesc (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)
Bugariu, Voicu - Împlinirea unui scriitor (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (I) (Pro-Eminenţe 23-24)
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (II) (Pro-Eminenţe 23-24)
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (III) (Pro-Eminenţe 23-24)
Căplescu, Romulus - Clonarea în utopiile negative (Pro-Eminenţe 23-24)
Cărbunaru, Mircea - Anticipaţie testamentară (Pro-File 1)
Cărbunaru, Mircea - Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea (Pro-File 1)
Cărbunaru, Mircea - Dincolo, în imaginar (Pro-Gresii 2)
Cărbunaru, Mircea - Fandomul românesc vrea altceva (Pro-Puneri - clasice 3-4)
Cărbunaru, Mircea - Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată (Pro-Gram 5-6)
Cărbunaru, Mircea - Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară (Pro-Gresii 5-6)
Cărbunaru, Mircea - Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy (Pro-Gresii 5-6)
Cărbunaru, Mircea - Marea evadare pe Internet (Pro-Gresii 7-8)
Cărbunaru, Mircea - Despre imaginaţie şi evaziune (Pro-Gresii 9-10)
Cernea, Remus - Societatea culturală NOESIS (Pro-File11-12)
Cernea, Remus - Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale (Pro-File 13-14)
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Înfiinţarea lumilor secunde (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Paradigme literare ale utopiei (Pro-Poziţii 33-34)
Ciocan, Iulian - Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă (Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă 3-4)
Corbu, Leon R. - Bucharest delendum est! (Pro-Poziţii 2)
Cozmiuc, Constantin - Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese) (Pro-Eminenţe) 9-10)
Cozmiuc, Constantin - Anticipaţia pentru copii (Pro-Gresii 9-10)
Cozmiuc, Constantin - Riga Cryptocomunistă şi Lapona Şmenel (Pro-Ton 17-18)
Cozmiuc, Constantin - Elemente fantastice în poezia lui Damian Ureche (Pro-Poziţii 29-30)
Cozmiuc, Constantin - Alegorie cu fluturi şi cristalide (Pro-Ton 31-32)
Cozmiuc, Constantin - Iluzia formelor şi forma iluziilor (Pro-Puneri 31-32)
Cozmiuc, Constantin - Suntem pe drumul de la Big Bang la Gnab Gib? (Pro-Puneri 33-34)
Creţu, Ion - Viaţa controversată a lui George Orwell (Pro-Eminenţe 23-24)
Crohmălniceanu, Ov. S. - Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)
David, Robert - "Thinking different" an interview by Robert David (Pro-Fan 5-6)
David, Robert - Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc (Pro-Poziţii 7-8)
Don Simon - Volum în pregătire: Împotriva Satanei (Pro-Puneri 1)
Dulvac, Horia - Resurse mitologice ale anticipaţiei (Pro-Puneri 29-30)
Florea, Sandu - Benzi desenate (Pro-Eminenţe 13-14)
Florea, Sandu - A Graveyard Tale (Pro-Eminenţe 13-14)
Florea, Sandu - Borderlands (Pro-Eminenţe 13-14)
Florea, Sandu - Garda (Pro-Eminenţe 13-14)
Florea, Sandu - Kumango (Pro-Eminenţe 15-16)
Florea, Sandu - Fortăreaţa (Pro-Eminenţe 17-18)
Florea, Sandu - Hotelul viselor 1-6 (Pro-Eminenţe 13-14)
Florea, Sandu - Hotelul viselor 7-10 (Pro-Eminenţe 15-16)
Florea, Sandu - Hotelul viselor 11-14 (Pro-Eminenţe 17-18)
Florea, Sandu - Hotelul viselor 15-19 (Pro-Eminenţe 19-20)
Florea, Sandu - Kumango 1-4 (Pro-Eminenţe 21-22)
Florea, Sandu - Kumango 5-8 (Pro-Eminenţe 23-24)
Florea, Sandu - Kumango 9-12 (Pro-Eminenţe 25-26)
Florea, Sandu - Kumango 13-16 (Pro-Eminenţe 27-28)
Florea, Sandu - Kumango 17-19 (Pro-Eminenţe 29-30)
Florea, Sandu - Kumango 20-22 (Pro-Eminenţe 31-32)
Galben, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)
Genescu, Silviu - Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)
Genescu, Silviu - Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)
Gheo, Radu Pavel - Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă (Pro-Puneri - clasice 3-4)
Gheo, Radu Pavel - La o bere... (Pro-Ton 11-12)
Gheo, Radu Pavel - Ultimele apariţii editoriale în S.U.A. (Pro-File 15-16)
Gherasim, Constantin - Sărac şi singur, scriitorul Alex Ungureanu a trecut "Marele prag" (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)
Grant, Roberto R. - Ucigaşul melcilor (Pro-Ton 11-12)
Grămescu, Mihail - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)
Györfi, Simone - Am fost odată (Pro-Ton 13-14)
Györfi, Simone - O înviere ratată (Pro-Ton 15-16)
Györfi, Simone - Paranormal sau nu, despre iubire (Pro-Puneri 23-24)
Györfi, Simone - Un altfel de science-fiction (Pro-Puneri 25-26)
Györfi, Simone - Impotriva urii (Pro-File 31-32)
Györfi, Simone - Gergő şi cuşca-de-vise (Pro-File 33-34)
Györfi-Deák, Elisabeta Dincolo de orizont (Pro-Eminenţe 9-10)
Györfi-Deák, György - Despre distopii, numai de bine (Pro-Puneri - clasice 3-4)
Györfi-Deák, György - Dincolo de istorie (Pro-Poziţii 5-6)
Györfi-Deák, György - Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice (Pro-Gresii 7-8)
Györfi-Deák, György - Adevărul despre Drăculea (Pro-Poziţii 7-8)
Györfi-Deák, György - Picătura chinezească (Pro-Poziţii 7-8)
Györfi-Deák, György - Temeinicia cutezanţei (Pro-Poziţii 7-8)
Györfi-Deák, György - Traducerile, o formă subtilă de critică literară (Pro-Gresii 9-10)
Györfi-Deák, György - Ortodoxia salvează etnografia (Pro-Poziţii 9-10)
Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 11-12)
Györfi-Deák, György - Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea (Pro-Eminenţe 11-12)
Györfi-Deák, György - Crucificarea lui Moreaugarin (Pro-Poziţii 11-12)
Györfi-Deák, György - Un "copil teribil" printre femei (Pro-Poziţii 11-12)
Györfi-Deák, György - Pre-Text (Pro-Test 11-12)
Györfi-Deák, György - Livada (Pro-Ton 11-12)
Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 13-14)
Györfi-Deák, György - "Galbar", prima bandă desenată SF românească (Pro-Eminenţe 13-14)
Györfi-Deák, György - Pre-Supunere (Pro-Test 13-14)
Györfi-Deák, György - Missa solemnis (Pro-Ton 13-14)
Györfi-Deák, György - Era digitală (Pro-File 15-16)
Györfi-Deák, György - Cenaclul H.G.Wells - şedinţa din 12 octombrie 1986 (Pro-Poziţii 15-16)
Györfi-Deák, György - Banda desenată românească în floare (Pro-Puneri 15-16)
Györfi-Deák, György - Vraja desenului pe hârtie (Pro-Puneri 15-16)
Györfi-Deák, György - Soldaţi, vă ordon, treceţi Golful (Pro-Test 15-16)
Györfi-Deák, György - Afacerea Adam (Pro-Ton 15-16)
Györfi-Deák, György - Fergonaut fără frontiere (Pro-File 17-18)
Györfi-Deák, György - O androidă castă şi-o cască albă (Pro-File 17-18)
Györfi-Deák, György - Dino-origami (Pro-Puneri 17-18)
Györfi-Deák, György - Hobiţii în ţara lui Ceauşescu (Pro-Test 17-18)
Györfi-Deák, György - Cine eşti dumneata, domnule Fergonaut? (Pro-File 19-20)
Györfi-Deák, György - Ionel şi ouăle (Pro-Puneri 19-20)
Györfi-Deák, György - Împlinire în 2 (Pro-File 19-20)
Györfi-Deák, György - Mai mult decât Nimic (Pro-File 19-20)
Györfi-Deák, György - Matematica, luată la bani mărunţi (Pro-Test 19-20)
Györfi-Deák, György - Star Wars Origami (Pro-Puneri 19-20)
Györfi-Deák, György - Americanii şi spaţiul cosmic (Pro-Gresii 21-22)
Györfi-Deák, György - Star Trek Origami (Pro-Puneri 21-22)
Györfi-Deák, György - Straniul caz al criticului Jekyll şi al romancierului Hyde (Pro-File 21-22)
Györfi-Deák, György - Şi există un timp pentru a vedea... (Pro-Test 21-22)
Györfi-Deák, György - Termen final: Ziua Judecăţii (Pro-Puneri 21-22)
Györfi-Deák, György - Un Crăciun extraterestru (Pro-File 21-22)
Györfi-Deák, György - Visele şi viitorul (Pro-File 21-22)
Györfi-Deák, György - Arca lui Neo (Pro-Puneri 23-24)
Györfi-Deák, György - Origami: Inelele suverane (Pro-Puneri 23-24)
Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 23-24)
Györfi-Deák, György - Punct şi de la căpătâi (Pro-File 23-24)
Györfi-Deák, György - Efecte speciale (Pro-File 25-26)
Györfi-Deák, György - Esenţa adevăratei mişcări (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)
Györfi-Deák, György - Ilustraţii Tolkien (Pro-Puneri 25-26)
Györfi-Deák, György - În joacă, despre Tolkien (Pro-File 25-26)
Györfi-Deák, György - La stânga-mprejur (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)
Györfi-Deák, György - Origami Tolkien (Pro-Puneri 25-26)
Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 25-26)
Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: Mitologii vegetale (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)
Györfi-Deák, György - Două paloşe (Pro-Ton 27-28)
Györfi-Deák, György - Farmecul derutei (Pro-Poziţii 27-28)
Györfi-Deák, György - Fericit cel ce-şi cunoaşte fraţii (Pro-Poziţii 27-28)
Györfi-Deák, György - O apocalipsă rezolvată (Pro-Poziţii 27-28)
Györfi-Deák, György - Pre-Lucrare (Pro-Test 27-28)
Györfi-Deák, György - Prima monografie critică Tolkien (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)
Györfi-Deák, György - Quenta Raopublisillion (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)
Györfi-Deák, György - Supravieţuirea lui Kennedy (Pro-File 27-28)
Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: O salcie năbădăioasă (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)
Györfi-Deák, György - Bunica distopiilor (Pro-Puneri 29-30)
Györfi-Deák, György - De la fabulă la space-opera (Pro-Poziţii 29-30)
Györfi-Deák, György - Ea, roboata (Pro-Poziţii 29-30)
Györfi-Deák, György - O machiaveliadă cosmică (Pro-Poziţii 29-30)
Györfi-Deák, György - Pre-Simţire (Pro-Test 29-30)
Györfi-Deák, György - Robotniţa hollywoodiană (Pro-File 29-30)
Györfi-Deák, György - Va fi fost odată (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)
Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 1 (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)
Györfi-Deák, György - Noi tărâmuri alb-albastre (Pro-Poziţii 31-32)
Györfi-Deák, György - Neliniştiţii „împroşcători" de cerneală (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)
Györfi-Deák, György - Pre-Poziţie (Pro-Test 31-32)
Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)
Györfi-Deák, György - Codul Opriţă (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)
Györfi-Deák, György - Pre-Caritate (Pro-Test 33-34)
Györfi-Deák, György - Dincolo de îndoială (Pro-Poziţii 33-34)
Györfi-Deák, György - Trei texte sacre (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)
Györfi-Deák, György - Dincolo de clepsidră (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)
Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)
Ionescu, Cătălin - Ficţiuni 3 (Pro-File 1)
Ionescu, Cătălin - Lumi virtuale (Pro-File 1)
Ionescu, Cătălin - Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii (Pro-Poziţii 1)
Ionescu, Cătălin - Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc (Pro-Poziţii 1)
Ionescu, Cătălin - Editorial 1 (Pro-Test 1)
Ionescu, Cătălin - Pro-File (Pro-File 2)
Ionescu, Cătălin - SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo (Pro-Gresii 2)
Ionescu, Cătălin - Editorial 2 (Pro-Test 2)
Ionescu, Cătălin - Pro-Gram: OSR 2001 (Pro-Gram 3-4)
Ionescu, Cătălin - Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă? (Pro-Gresii 3-4)
Ionescu, Cătălin - Noutăţi şi mai puţin noutăţi (Pro-Puneri - clasice 3-4)
Ionescu, Cătălin - Cu noi, despre noi (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)
Ionescu, Cătălin - Cu ei, despre ei (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)
Ionescu, Cătălin - Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei" (Pro-Test 3-4)
Ionescu, Cătălin - Cronica unor orgolii anunţate (Pro-Gram 5-6)
Ionescu, Cătălin - SF, minciuni şi internet (Pro-Poziţii 5-6)
Ionescu, Cătălin - Pro-Puneri - webeliz@nte (Pro-Puneri 5-6)
Ionescu, Cătălin - Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate (Pro-Puneri - clasice 5-6)
Ionescu, Cătălin - Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF (Pro-Test 5-6)
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 7-8)
Ionescu, Cătălin - „Indestructibilul" - un science fiction trecut prea uşor cu vederea (Pro-Gresii 7-8)
Ionescu, Cătălin - Un experiment rarisim (Pro-Poziţii 7-8)
Ionescu, Cătălin - 3 Noutăţi (Pro-Puneri 7-8)
Ionescu, Cătălin - Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001 (Pro-Test 7-8)
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)
Ionescu, Cătălin - Eşecul Eurocon 2001 (Pro-Gram 9-10)
Ionescu, Cătălin - Democrata dictatură a incompetenţilor (Pro-Poziţii 9-10)
Ionescu, Cătălin - Foşnind din hârtie (Pro-Puneri 9-10)
Ionescu, Cătălin - „Fugărind" televizorul (Pro-Puneri 9-10)
Ionescu, Cătălin - Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului (Pro-Test 9-10)
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 11-12)
Ionescu, Cătălin - Rollerball 2002 (Pro-Eminenţe 11-12)
Ionescu, Cătălin - Troia, întâmplător (Pro-Ton 11-12)
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 13-14)
Ionescu, Cătălin - Cronică TV americană (Pro-Gresii 13-14)
Ionescu, Cătălin - România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi (Pro-Puneri 13-14)
Ionescu, Cătălin - Crimă perfectă de gradul patru (Pro-Ton 13-14)
Ionescu, Cătălin - Din nou despre Nicolae Carpaţi (Pro-File 15-16)
Ionescu, Cătălin - Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo (Pro-Test 15-16)
Ionescu, Cătălin - Impactul „Scientific American" (Pro-File 17-18)
Ionescu, Cătălin - Puterea tradiţiei „Quanticipaţia" (Pro-File 17-18)
Ionescu, Cătălin - Elfii şi piraţii „României de mijloc" (Pro-Test 17-18)
Ionescu, Cătălin - National Geographic şi puterea imaginii (Pro-File 19-20)
Ionescu, Cătălin - Quanticipaţia continuă (Pro-File 19-20)
Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu 1991 - 2003 (Pro-Poziţii 19-20)
Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu sau SF-ul între magie şi poliţie (Pro-Poziţii 19-20)
Ionescu, Cătălin - Matrix Reîncărcat şi / sau PSD Reloaded (Pro-Test 19-20)
Ionescu, Cătălin - Visul lui Stephen King (Pro-File 19-20)
Ionescu, Cătălin - Atlantykron: sfârşitul copilăriei (Pro-Poziţii 21-22)
Ionescu, Cătălin - Terminator 3: TX, via X-72 (Pro-Puneri 21-22)
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Dan Popescu (Pro-Eminenţe 21-22)
Ionescu, Cătălin - Gustul amar al Revoluţiei (Pro-Puneri 23-24)
Ionescu, Cătălin - Pre-Gătire (Pro-Dus 23-24)
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Robert David (Pro-Eminenţe 23-24)
Ionescu, Cătălin - Amerika şi ficţiunea politikă (Pro-Puneri 25-26)
Ionescu, Cătălin - Lungul şi întortocheatul drum (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)
Ionescu, Cătălin - Pre-Schimbare (Pro-Test 25-26)
Ionescu, Cătălin - Răbdarea timpului (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)
Ionescu, Cătălin - Test reuşit de Universitate (Pro-Poziţii 25-26)
Ionescu, Cătălin - Pre-Viziune (Pro-Test 27-28)
Ionescu, Cătălin - Smallville versus Metropolis (Pro-File 27-28)
Ionescu, Cătălin - Despre un altfel de circ (Pro-File 29-30)
Ionescu, Cătălin - Moştenirea lui Asimov (Pro-File 29-30)
Ionescu, Cătălin - Chris Reeve (1952 - 2004): Superman, Supererou (Pro-File 31-32)
Ionescu, Cătălin - Pre-Texte & Con-Texte: Teoria conspiraţiei revizitată (Pro-Test 31-32)
Ionescu, Cătălin - Evadarea (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)
Ionică, Lucian - Antologii şi culegeri SF (Pro-Eminenţe 11-12)
Ionică, Lucian - Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF) (Pro-Eminenţe 11-12)
Ionică, Lucian - Chestionar SF (Pro-Eminenţe 11-12)
Ionică, Lucian - Rezultatul chestionarului SF (Pro-Eminenţe 11-12)
Ionică, Lucian - Elemente SF în literatura generală (Pro-Eminenţe 11-12)
Ionică, Lucian - Explicaţii necesare (Pro-Eminenţe 11-12)
Ionică, Lucian - Însemnări despre ideea SF (Pro-Eminenţe 11-12)
Ionică, Lucian - Justificări şi argumente (Pro-Eminenţe 11-12)
Ionică, Lucian - Natura literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)
Ionică, Lucian - Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)
Ionică, Lucian - Schiţa unei posibile structuri (Pro-Eminenţe 11-12)
Iovănel, Mircea - În care autorul se râde... (Pro-Poziţii 29-30) Iside, Dolce - Nicolae, marea amăgire sau marea afacere? (Pro-Poziţii 23-24)
Iside, Dolce - Nicolae, The Great Deceiver Or The Great Business? (Pro-Poziţii 23-24)
Labiş, Nicolae - Dor (Va urma 23-24)
Lazu Robert - Fantezia de la Sfântul Ignaţiu de Loyola la Tolkien (Pro-Eminenţe 27-28)
Lazu, Robert - Un personaj de basm: Aragorn (Pro-Eminenţe 29-30)
Lazu, Robert - Arborebărbos (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)
Lazu, Robert - Pledoarie pentru basmul modern (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)
Lazu, Robert - Elrond şi Elros (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)
Lem, Stanislaw - Noile sisteme de armament ale secolului XX (2) (Pro-Gresii 19-20)
Loghin, Cristian (împreună cu Marian Mirescu) - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)
Lovinescu, Eugen - Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)
Manolescu, Florin - Basmul S.F. (Pro-Eminenţe 9-10)
Manolescu, Florin - Contra-utopia (Pro-Eminenţe 23-24)
Marius, Dan - Lupul (Pro-Ton 31-32)
Marius, Dan - Misiunea scriitorului SF (Pro-puneri 31-32)
Martin, Victor - Elogiul muncii de partid (Pro-Ton 29-30)
Martin, Victor - Timpul (Va urma 29-30)
Merişca, Lucian - România şi SF-ul (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)
Merişca, Lucian - Ultima greşeală (Pro-Ton 27-28)
Mirescu, Marian (împreună cu Cristian Loghin - Corto - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)
Moşoiu, Adriana - Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei (Pro-Poziţii 13-14)
Moşoiu, Adriana - Trecerea (Pro-Ton 13-14)
Moşoiu, Adriana - Poza cu Mediterana (Pro-Ton 15-16)
Moşoiu, Adriana - Mai bine Guvernator decât Terminator (Pro-Puneri 21-22)
Nicolaev, Marina - Alexandru (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)
Niţă, Dodo - Sandu Is Back! Pro-Eminenţe 13-14)
Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)
Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Vissarion 9-10)
Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 15-16)
Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 17-18)
Opriţă, Mircea - Deliciile cyberpunk-ului (Pro-Eminenţe 19-20)
Opriţă, Mircea - Homo ucronicus (Pro-Eminenţe 21-22)
Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Eminenţe 23-24)
Opriţă, Mircea - Ovidiu Bufnilă (Pro-Poziţii 25-26)
Opriţă, Mircea - Sfârşitul Ţiganiadei (Pro-Poziţii 25-26)
Opriţă, Mircea - Singurătatea abstracţiunilor de cursă lungă (Pro-Poziţii 27-28)
Opriţă, Mircea - De la fulguraţia simbolică la substanţă (Pro-Poziţii 29-30)
Opriţă, Mircea - Un basm galactic (Pro-poziţii 31-32)
Opriţă, Mircea - Sergiu Someşan (Pro-Eminenţe Sergiu Someşan 31-32)
Opriţă, Mircea - O antologie în doi timpi (Pro-poziţii 33-34)
Opriţă, Mircea - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)
Paligora, Constantina - Epitaf pentru un prieten (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)
Perşa, Dan - Omul hedonist şi alte paragrafe (Pro-Gresii 19-20)
Petrescu, Liviu - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)
Philippide, Alexandru - Schiţă pentru autoportret (va urma 31-32)
Pienescu, Doina - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)
Pîrligras, Viorel - Salonul benzii desenate „BD Craiova 2002" (Pro-Puneri 15-16)
Popescu, Dan - Premiile Sigma (Pro-Puneri 5-6)
Propp, V. I. - Morfologia basmului (Pro-Eminenţe 29-30)
Radu, Liviu - Literatura SF între arta populară şi arta elitistă (Pro-Poziţii 1)
Radu, Liviu - Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele? (Pro-Gresii 2)
Radu, Liviu - Despre receptarea literaturii SF (Pro-Poziţii 2)
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele II (Pro-Poziţii 3-4)
Radu, Liviu - Despre structura geometrică a societăţii (Pro-Puneri - clasice 3-4)
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF (Pro-Poziţii 5-6)
Radu, Liviu - SF-istul ca personaj al actualităţii (Pro-Gresii 7-8)
Radu, Liviu - Despre Stăpânul inelelor (Pro-Poziţii 7-8)
Radu, Liviu - Înlemnirea timpului şi alte întâmplări (Pro-Poziţii 7-8)
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai (Pro-Poziţii 7-8)
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine (Pro-Gresii 9-10)
Radu, Liviu - Din nou în săptămâna lumii fragmentate (Pro-Poziţii 9-10)
Radu, Liviu - Lem, într-o postură inedită (Pro-Poziţii 9-10)
Radu, Liviu - Un vampir metafizic (Pro-Poziţii 9-10)
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction (Pro-Gresii 11-12)
Radu, Liviu - Mesagerul (Pro-Ton 11-12)
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Horror şi SF (Pro-Gresii 13-14)
Radu, Liviu - Un final pesimisto-optimist (Pro-Poziţii 13-14)
Radu, Liviu - Despre îngeri păzitori şi scriitori (Pro-Poziţii 13-14)
Radu, Liviu - În primul rând, despre singurătate (Pro-Poziţii 13-14)
Radu, Liviu - Cazul Iov - secţiune multiplan (Pro-Ton 13-14)
Radu, Liviu - Între şerpi şi păianjeni (Pro-File 17-18)
Radu, Liviu - O altfel de astronautică (Pro-File 17-18)
Radu, Liviu - O cruciadă pentru literatură (Pro-File 17-18)
Radu, Liviu - Ştiinţă politizată (Pro-File 17-18)
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (8) Literatura istorică şi SF-ul (Pro-Poziţii 17-18)
Radu, Liviu - Adevăratul sfârşit al Fundaţiei (Pro-File 19-20)
Radu, Liviu - Din nou despre Lumea disc (Pro-File 19-20)
Radu, Liviu - Din nou, despre maşina timpului... (Pro-File 19-20)
Radu, Liviu - Europa izolată (Pro-File 19-20)
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura sentimentală (Pro-Poziţii 19-20)
Radu, Liviu - Şi a apărut Lumea disc... (Pro-File 19-20)
Radu, Liviu - Un detectiv de modă nouă (Pro-File 19-20)
Radu, Liviu - Un romantic nevindecabil (Pro-File 19-20)
Radu, Liviu - Un viitor incert şi sumbru (Pro-File 19-20)
Radu, Liviu - Crăciun în plină vară (Pro-File 21-22)
Radu, Liviu - Manipularea fricii (Pro-File 21-22)
Radu, Liviu - O alegorie tragică (Pro-File 21-22)
Radu, Liviu - O nouă călătorie prin trupul uman (Pro-File 21-22)
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura pentru copii şi cea SF (Pro-Poziţii 21-22)
Radu, Liviu - Rama şi misticismul clarkian (Pro-File 21-22)
Radu, Liviu - Rominia noastră cea de toate zilele (Pro-File 21-22)
Radu, Liviu - Un basm clasic (Pro-File 21-22)
Radu, Liviu - Un marţian fabricat în laborator (Pro-File 21-22)
Radu, Liviu - Despre demenţă şi manipulare (Pro-File 23-24)
Radu, Liviu - Femeie într-o lume a bărbaţilor (Pro-File 23-24)
Radu, Liviu - Gotic întârziat sau romantism întârziat? (Pro-File 23-24)
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Hulitele telenovele - din perspectivă SF (Pro-Poziţii 23-24)
Radu, Liviu - Abaţia 2 (Pro-Poziţii 25-26)
Radu, Liviu - Harry Potter 5 (Pro-Poziţii 25-26)
Radu, Liviu - Literatura pornografică (Pro-Poziţii 25-26)
Radu, Liviu - O lucrare monumentală (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)
Radu, Liviu - Despre moarte, cu amuzament (Pro-Poziţii 27-28)
Radu, Liviu - Încă o lume cyberpunk (Pro-Poziţii 27-28)
Radu, Liviu - Pătimiri în serial (Pro-Poziţii 27-28)
Radu, Liviu - Şansa autorilor români (Pro-Puneri 27-28)
Radu, Liviu - O trilogie probabilistică din doar două părţi (Pro-Poziţii 29-30)
Radu, Liviu - Un horror cu extratereştri (Pro-Poziţii 29-30)
Radu, Liviu - Aventuri cosmice şi discriminare (Pro-Poziţii 31-32)
Radu, Liviu - Dumnezeu ne priveşte cu coada ochiului (Pro-Poziţii 31-32)
Radu, Liviu - Un paradox temporal nu prea paradoxal (Pro-Poziţii 31-32)
Radu, Liviu - Neînţelese sunt căile domnului (Pro-Poziţii 33-34)
Robu, Cornel - Secolul SF (Pro-File 1)
Robu, Cornel - Interviu cu Voicu Bugariu (Pro-File 1)
Robu, Cornel - Ucronia şi principiul antropic al timpului
- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF - (Pro-Gresii 2)
Robu, Cornel - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)
Robu, Cornel - Portret (Extras din Timpul este umbra noastră) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)
Robu, Cornel - Bun venit istoriei contrafactuale! (Pro-Gresii 3-4)
Robu, Cornel - Extras din Dicţionarul scriitorilor români (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)
Robu, Cornel - Eterna şi pitoreasca Românie (Pro-Poziţii 5-6)
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I) (Pro-Gresii 7-8)
Robu, Cornel - Estetica dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)
Robu, Cornel - Imaginarea dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II) (Pro-Gresii 9-10)
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III) (Pro-Gresii 11-12)
Robu, Cornel - Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică (Pro-Poziţii 13-14)
Robu, Cornel - Restitutio in integrum (Pro-Poziţii 13-14)
Robu, Cornel - Science fiction „adevărat" (Pro-Gresii 15-16)
Robu, Cornel - Boala vacii grase (primul simptom) (Pro-Gresii 15-16)
Robu, Cornel - Boala vacii grase (al doilea simptom) (Pro-Gresii 17-18)
Robu, Cornel - Boala vacii grase (al treilea simptom) (Pro-Gresii 19-20)
Robu, Cornel - Perspectiva istoriei literare (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 1: Autorul fără operă sau opera fără autor? (Pro-Poziţii 25-26)
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 2: Cum apare opera fără autor (Pro-Poziţii 25-26)
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 3: Opera lui Shakespeare (Pro-Poziţii 25-26)
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 4: Opera nu are autor, tot aşa cum Universul nu are Creator (Pro-Poziţii 27-28)
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 5: Opera nu are autor, autorul nu există (Pro-Poziţii 27-28)
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 6: Cine-a scris operele lui Shakespeare? (Pro-Poziţii 27-28)
Robu, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)
Romila, Adrian G. - Lumea lui J. R. R. Tolkien, în câteva pagini (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)
Rusz, Lívia - Prezentare (Pro-Eminenţe 27-28)
Rusz, Lívia - Ilustraţii la "O poveste cu un hobbit" (The Hobbit) (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)
Săsărman, Gheorghe - Dilemele scriitorului pribeag (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)
Săsărman, Gheorghe - Adrian Rogoz sau modestia Eruditului (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)
Săsărman, Gheorghe - Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 5-6)
Săsărman, Gheorghe - Varianta balcanică (Pro-Ton 11-12)
Săsărman, Gheorghe - Operaţiunea K3 (Pro-Ton 13-14)
Secheşan, Gheorghe - Asumarea lumii interioare (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)
Shepard, Lucius - The Timex Machine (Pro-File 15-16)
Sârbulescu, Sorin - Reign Of Fire 2002 (Pro-File 15-16)
Sârbulescu, Sorin - Signs (Pro-File 15-16)
Sârbulescu, Sorin - To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience (Pro-Puneri 15-16)
Someşan, Sergiu - Tramvaiul (Pro-Ton 17-18)
Someşan, Sergiu - Născocirea (Pro-Ton 19-20)
Someşan, Sergiu - Fata de pe malul mării (Pro-Ton 21-22)
Someşan, Sergiu - Oul (Pro-Ton 21-22)
Someşan, Sergiu - Sfaturi pentru un editor de literatura SF (Pro-Gresii 21-22)
Someşan, Sergiu - Numărul Fiarei (Pro-Ton 23-24)
Someşan, Sergiu - Ultimul visător (Pro-Ton 23-24)
Someşan, Sergiu - Vizită de lucru (Pro-Ton 23-24)
Someşan, Sergiu - Aproape îngeri (Pro-Ton 25-26)
Someşan, Sergiu - Miturile esenţiale (Pro-Ton 25-26)
Someşan, Sergiu - Ceara pierdută (Pro-Ton 27-28)
Someşan, Sergiu - Oviraptorul (Pro-Ton 27-28)
Someşan, Sergiu - Întâlnire cu Isabel (Pro-Ton 29-30)
Someşan, Sergiu - Să n-o săruţi pe Isabel (Pro-Ton 29-30)
Someşan, Sergiu - Poiana îngerilor (Pro-Ton 31-32)
Someşan, Sergiu - Merele Evei (Pro-Ton 33-34)
Stancu, Eugen - Perceptions of a literary genre: Science Fiction Literature in Romania 1955-1974 (Pro-Gresii 19-20)
Szabó, Sándor - Tolkien pe Marte (Pro-Eminenţe 13-14)
Tamaş, Cristian - De la Macondo la McOndo - Literatura latino-americană se americanizează (Pro-Puneri 17-18)
Tamaş, Cristian - Explorarea spaţiului (Pro-Puneri 17-18)
Tamaş, Cristian - Teoria cosmică a francezilor Igor şi Grichka Bogdanov postulează un Big Bang cât se poate de original (Pro-Puneri 17-18)
Tamaş, Cristian - Dincolo de Marele Prag (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)
Tillman, J. A. - O convorbire la sfârşit de mileniu (Pro-Eminenţe 11-12)
Tismăneanu, Vladimir - George Orwell şi eroismul lucidităţii (Pro-Eminenţe 23-24)
Tolkien, J. R. R. - Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 13-14)
Tolkien, J. R. R. - Mythopoeia (Pro-Eminenţe 13-14)
Tolkien, J. R. R. - Epilog (din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 15-16)
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)
Ungureanu, Alexandru - Dicţionarul SF (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)
Ungureanu, Alexandru - Cei dintr-o lacrimă (Pro-Ton 33-34)
Ungureanu, Alexandru - Norocosul (Pro-Ton 33-34)
Ungureanu, Dănuţ - Sandu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)
Ursu, Horia Nicola - Pregătiri diverse la Omnibooks (Pro-Puneri 1)
Vásárhelyi, Lajos - Vreme pierdută - Maşina timpului 2002 (Pro-File 15-16)
Vasile, Geo - Nemurirea într-un scenariu milenarist (Pro-Poziţii 13-14
Voiculescu, Vasile - Dincolo de atom (Va urma 21-22)
Voiculescu, Vasile - Sonetul CLXX (Va urma 25-26)
Wass, Albert - Apa trece, pietrele rămân (Pro-Ton 33-34)





PRO-NUME





LISTA NEAGRĂ


Lista neagră pe care Cătălin şi Gyuri sunt, tot timpul, pe locurile 1 şi 2, aşteptând ziua când lista va fi măcar gri...


rEAliZaTORi:

Györfi-Deák György - wEbmaSTer / ediTOr-şeF / pRO-miSiOnar
Cătălin Ionescu - weBmAsTEr / eDiTOr


aU CoLAboRaT:

Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi
Cătălin Constantinescu
Horia Dulvac
Simone Györfi
Michael Haulică
Ion Hobana
Robert Lazu
Mircea Opriţă
Viorel Pîrligras
Dan Popescu
Liviu Radu
Cornel Robu





PRO-MISIUNE





PRO-SCRIS





VA URMA?


La ora sumbră când pământul ştie:
va fi furtună - ţărmul l-am atins.
Şi, părăsit de soare, dinadins
am stat ca proorocul în pustie.

O mare nemişcată şi căruntă
se-nvecina cu-un cer primejdios
şi ierburile se târau pe jos,
de vânturi încercând să se ascundă.

Nisipul se răcea treptat sub mine
în palidul crepuscul mineral...
Poate nicicând n-am cunoscut un mal
mai dezolat, şi alge mai străine.

Simţeam ameninţând ceva sălbatec.
M-am smuls şi am fugit. În urma mea
tărâmul maxilarele-şi mişca.
De-aş fi rămas, aş fi căzut ostatec.

(Nina Cassian - Capcana)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu